Iubirea partizanului


 Am văzut recent un film documentar realizat de colega mea Codruţa Angelescu despre partizanul anticomunist Gavrilă Vatamaniuc. Partizanul a stat ascuns 6 ani în sălbăticia Obcinelor, a fost capturat de Securitate şi apoi aruncat în închisoare ca deţinut politic. E singurul supravieţuitor dintre toţi camarazii săi de rezistenţă. În film, protagonistul a evocat : retragerea în munţi, legăturile cu alţi luptători, improvizarea unei tipografii rudimentare şi distribuirea de manifeste anticomuniste, speranţa că regimul exportat de Armata Roşie se va volatiliza cât de curând. Vatamaniuc a fugit în munţi la vîrsta de 24 de ani şi a fost prins când împlinise 31 de ani. Cei mai frumoşi ani ai tinereţii sale s-au zdrenţuit şi spulberat în viscolul care mătura versanţii, s-au macerat în frică şi aşteptare în nopţile lungi de veghe la capătul cărora pândea glonţul vânătorilor de oameni. Tineri de seama lui intrau în noua lume fără să o mai interogheze sau să i se opună, pe când el, Vatamaniuc, îndura benevol privaţiuni inimaginabile în numele libertăţii de a nu fi cetăţean al Anticristului, sub puterea căruia era convins că ţara lui căzuse.
După film, Codruţa ne-a povestit că în anii de refugiu în munţi, tânărul partizan a avut o iubită, pe Nataliţa, o fată din satul lui. Conspirativ, Nataliţa urca deseori în munţi şi îl căuta pe iubitul ei, Gavrilă. Se întâlneau la o stâncă, mereu cu spaima să nu fie descoperiţi de Securitatea al cărei laţ se strângea implacabil. Stânca iubirii se putea oricând transforma în stânca morţii. Nataliţa a fost arestată la puţin timp după capturarea lui Gavrilă. Au mai căzut atunci în plasa Securităţii şi toţi aceia care îi ajutaseră cu mâncare, haine şi informaţii pe partizani. Printre ei şi un bun prieten al lui Vatamaniuc.
 Nataliţa a fost eliberată nu după mult timp. Apoi, i-a venit rândul prietenului lui Vatamaniuc să guste aerul dulce al libertăţii. Îl chema Gheorghe. Fiind încă în închisoare, fostul partizan i-a cerut prietenului său ca după eliberare să o caute pe Nataliţa şi să o asigure că poate în curând va scăpa şi el şi se vor căsători ca împlinire a dragostei lor mult încercate. Gheorghe a căutat-o pe fată, dar i-a comunicat un mesaj otrăvit: Gavrilă al ei a înnebunit, e un om terminat, o legumă! Gheorghe i-a înaintat Nataliţei o ofertă matrimonială şi fata a acceptat. Când s-a întors din închisoare, Gavrilă a încasat cea mai teribilă lovitură a destinului, mai greu de îndurat decât toţi anii de luptă şi puşcărie. Rezistase şi în numele iubirii, iar acum iubirea îl excludea ca pe un străin oarecare. Gavrilă s-a însurat cu altă femeie, mai târziu a rămas văduv şi s-a recăsătorit.
 Am găsit şi un reportaj scris de Cristina Hurdubaie şi publicat pe blogul personal. http://www.hurdubaia.ro/index.php/vatamaniuc-singurul-supravieturitor-in-cartea-de-istori/
În povestea relatată de Cristina, regăsiţi toate secvenţele unui destin dramatic şi câteva detalii tulburătoare despre dragostea dintâi, şi poate singura adevărată, din viaţa lui Gavrilă Vatamaniuc. Am întrebat-o pe Cristina, într-un mesaj trimis pe facebook, dacă a reuşit să ajungă în munţi, la stânca iubirii, unde s-au întâlnit Gavrilă şi Nataliţa înainte de a fi arestaţi. Mi-a răspuns că nu, din cauza zăpezii şi a viscolului. Codruţa, în schimb, filmând vara, a mers cu bătrânul până acolo sus, între molizii cândva martori ai întâlnirilor de dragoste disperată dintre tânărul partizan şi iubita lui. Nu ştiu dacă fostul luptător anticomunist mai urcase în ultimii 50 de ani până acolo. Nu ştiu dacă mai fusese însoţit vreodată de către o femeie. Acum, octogenar, s-a regăsit acolo cu o tânără doamnă venită să-l filmeze. Nu ştiu ce a fost atunci în inima bătrânului. În virtutea unor ciudate simetrii pe care destinul nu ezită să le aşeze în viaţa noastră sub aparenţa hazardului şi a lipsei de semnificaţie, cred că momentul acela strict profesional a dublat simbolic peste timp ultima întâlnire a lui Gavrilă cu Nataliţa, a căror iubire puţin mai târziu a fost distrusă ireversibil.