zelender

miercuri, 30 martie 2011

Nicolae Ceausescu. Generalul fara stagiul militar

NICOLAE CEAUŞESCU.GENERALUL FARA STAGIUL MILITAR
  zimbrulcarpatin in Istoria pe gaura cheii
În 1950, la numai 32 de ani, Nicolae Ceauşescu devine general-maior, ministru adjunct al Ministerului Apǎrǎrii Naţionale şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei, deşi nu fǎcuse nici mǎcar o zi de instrucţie.

Foto: ceausescunicolae.wordpress.com
Dupǎ ce în perioada interbelicǎ a înfruntat puşcǎriile pentru agitație comunistă”, cariera lui Nicolae Ceauşescu a înregistrat o ascensiune tot mai vertiginoasǎ dupǎ 23 august 1944. Astfel, în acea perioadǎ, celui care avea sǎ devinǎ ulterior „cel mai iubit fiu al poporului”, „i se dau cele mai diverse însǎrcinǎri: şeful tineretului, secretar cu probleme organizatorice, candidat şi deputat, membru al CC, apoi membru supleant şi ministru adjunct al agriculturii”, povesteşte Ion Petcu în cartea sa – „Ceauşescu, un fanatic al puterii. Biografie neretuşată”. În continuare, autorul explicǎ faptul cǎ „diversificarea sarcinilor încredinţate ţine mai degrabǎ de renumele pe care şi-l fǎcuse, acela de «mânǎ de fier», decât de priceperea sa într-un domeniu sau altul de activitate”. Din pricina acestui „element” şi în ciuda faptului cǎ este „soldat neinstruit”, în 1950, la numai 32 de ani, Nicolae Ceauşescu devine general-maior şi este numit ministru adjunct la Ministerul Apǎrǎrii Naţionale, precum şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei.
Un bǎrbat tânǎr aflat la începutul ascensiunii
Nicolae Ceauşescu a ocupat funcţia de adjunct al ministrului Forţelor Armate în perioada martie 1950 – aprilie 1954. Tot din aceastǎ perioadǎ dateazǎ şi singurele fotografii ale „celui mai iubit fiu al poporului” în uniforma militarǎ a Armatei Române. Pǎstrate prin arhive ori fototeci, fotografiile cu „Generalul Nicolae Ceauşescu” scot în evidenţǎ un bǎrbat tânǎr, dar aflat la începutul ascensiunii sale. Astfel, în 1950, cu prilejul sărbătoririi Zilei Victoriei şi Independenţei Naţionale (9 mai), generalul Ceauşescu este imortalizat vorbind auditorului. O lunǎ mai târziu, generalul este surprins în aceeaşi ipostazǎ, dar de aceastǎ datǎ la CCA. A urmat apoi, spre finele anului 1950, mutarea „cartierul general” în Oltenia natalǎ, pe stadionul din Craiova, mai exact. Aici, generalului Ceauşescu a înmânat drapelului roşu al U.T.M. Organizaţiei de tineret din Regimentul 36 Artilerie Tg. Jiu şi a participat alǎturi de primul secretar general al PMR – tovarǎşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, la o aplicaţie tacticǎ şi la o paradǎ militarǎ.

Foto: Fototeca online a comunismului romanesc
Nicolae Ceauşescu: „Oricât de puţini am fi, tot trebuie sǎ ridicǎm steagul!”
„În anii 1951 şi 1952, câte douǎ luni succesiv, Nicolae Ceauşescu a frecventat cursurile speciale pentru liderii comunişti din «ţǎrile frǎţeşti» la Moscova, la Academia Militarǎ «M. Frunze»”, mai noteazǎ Ion Petcu în  cartea sa. Motivul pentru care tovarǎşul general a fost trimis la „studii” în strǎinǎtate, se datoreazǎ unei întâmplǎri petrecutǎ la Ministerul Apǎrǎrii. Aici, într-o dimineaţǎ, ministrul Emil Bodnǎraş s-a trezit cu generalul Ceauşescu pe cap, neanunţat. Colac peste pupǎzǎ, Ceauşescu a salutat „tovǎrǎşeste” cu „Noroc!”. Replica ministrului n-a întârziat sǎ aparǎ: „Aici este armatǎ. Vǎ rog sǎ vǎ prezentaţi regulamentar!”. Dupǎ „stagiul” din mǎreaţa Uniune Sovieticǎ, unde cǎpǎtat şi ceva cunoştinţe de limba rusǎ, pe care niciodatǎ nu şi le-a  etalat public, Nicolae Ceauşescu a revenit în ţarǎ. Şi nu a stat degeaba: în septembrie ’51, a asistat la o aplicaţie tacticǎ a unei unitǎţi a vânǎtorilor de munte, Urmeazǎ apoi în octombrie semnarea Apelului lansat de Consiliul Mondial al Pǎcii. Dupǎ ce a semnat acest apel, generalul Ceauşescu a fǎcut urmǎtorul îndemn: „Oricât de puţini am fi, tot trebuie sǎ ridicǎm steagul!”.
Cea de-a XIII-a sesiune a Marii Adunǎri Naţionale, din septembrie 1952 este locul unde Ceauşescu dǎ o nouǎ loviturǎ. Deşi sesiunea este consacratǎ votǎrii Constituţiei Republicii Populare Române, Ceauşescu electrizeazǎ publicul cu un nou discurs al sǎu. Acelaşi rezultat obţine pe 9 noiembrie la Doftana.
În primǎvara anului urmǎtor, generalul Nicolae Ceauşescu este imortalizat pentru ultima oarǎ în uniforma Armatei Române. Se întâmpla pe 29 aprilie 1953, cu prilejul înmânǎrii drapelului de luptǎ Academiei Militare Generale. Un an mai târziu, Ceauşescu îşi încheie „mandatul” de general. În urma lui, rǎmâneau câteva zeci de instantanee imortalizate pe la diverse „acţiuni tehnico-tactice” de prin ţarǎ, precum şi o serie de articole publicate cândva la loc de cinste în „Apǎrarea Patriei”. În acestea din urmǎ, Ceauşescu scria despre fel de fel de aniversǎri legate de viaţa oştirii. Un alt subiect tratat de articolele generalului privea atitudinea politicǎ faţǎ de mǎsurile luate de PCR, precum şi de membrii acestuia. Potrivit cǎrţii lui Ion Petcu, „astfel de articole au drept coloanǎ vertebralǎ, întotdeauna, ideile totalitariste asupra construirii socialismului, conform luptei de clasǎ care se tot „ascute”, a celor care «dacǎ nu-s cu noi sunt împotriva noastrǎ». Totul era prezentat conform modelului sovietic de «construire a socialismului», inclusiv în domeniul «fǎuririi noii armate» a României.”
Epilog
Dupǎ decesul lui Gheoghe Gheorghiu-Dej din martie 1965, Ceauşescu devine secretarul general al PCR. În martie ’74, „cel mai iubit fiu al poporului” era investit în funcţia de preşedinte al României Socialiste multilateral dezvoltatǎ. Având aceastǎ funcţie, Ceauşescu era şi comandant suprem al Armatei RSR. În decembrie ’89, o unitate militarǎ din Târgovişte a fost cea care a scris încheierea acelui capitol din Istoria României, ce odinioarǎ s-a numit „Epoca de Aur”. Timpul nu mai avea rǎbdare…
Sursa: zimbrulcarpatin.wordpress.com/
http://singurafelina.blogspot.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu