zelender

luni, 18 aprilie 2011

Muzeul Curtea Veche

Piaţa Unirii este una dintre cele mai aglomerate zone ale Bucureştiului. Ceas de ceas, prin acest punct trec mii de oameni. Dintre aceştia, puţini ştiu cǎ în imediata apropiere a Hanului Manuc este adevǎratul loc al km 0 al Bucureştiului. Aici este locul în care Vlad Ţepeş a menţionat pentru prima datǎ  numele „Bucureşti”. Hrisovul „dat la 20 septembrie 1459, în Cetatea Bucureşti” a aprins în trecut aprige dispute printre istorici. Toţi doreau sǎ afle unde a fost Cetatea Bucureşti. Sǎpǎturile arheologice din preajma anilor ’50-’70 au scos la ivealǎ mult cǎutata reşedinţǎ a  Ţǎrii Româneşti. Doi ani mai târziu, aceasta era transformatǎ în muzeu.
Palatul Voievodal sau Curtea Domneascǎ este cel mai vechi monument feudal din Bucureşti. Timp de peste două secole, acesta a fost reşedinţa domnitorilor munteni, paralel, până la 1660, cu vechea capitală Târgovişte, an după care rămâne capitala unică a Ţării Româneşti, iar după 1862 a Principatelor Unite Române, respectiv a României.
Istoria acestui loc începe în a doua jumǎtate a secolului al XIV-lea, când pe fundaţia unui vechi turn de observaţie a drumurilor, Vlad Ţepeş a ridicat o cetate de cărămidă de cca. 160 m², căreia, în anii 1458-1459 îi va da amploare, înconjurând-o cu ziduri de piatră. Aceastǎ cetate va constitui centrul vieţii economice şi politice a Bucureştilor, centru în jurul căruia s-au strâns negustori şi meştesugari care, după ocupaţiile lor sau după oraşele de unde se aduceau mărfurile (Lipsca/Leipzig – Germania, Gabrovo-Bulgaria, Braşov), vor da numele uliţelor din această zonă centrală.
În secolul al XVI-lea, Mircea Ciobanul, reorganizeazǎ complet Curtea Domneascǎ. Astfel, cetatea din vremea lui Vlad Ţepeş este dǎrâmatǎ, în locul ei, construindu-se o nouǎ cetate, precum şi biserica Buna Vestire de alături, rămasă în picioare până astăzi. Noul palat voievodal îşi va extinde suprafaţa la 3.000 – 5.000 m², ajungând cu anexele sale până la 25.000 m², pe un perimetru cuprins între Dâmboviţa şi Lipscani, artera comercială, de la sud la nord şi străzile Şelari/Smârdan – Bulevardul I.C. Bratianu de la vest spre est.
După 1640, rând pe rând, domnitorii Matei Basarab, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Şerban Cantacuzino – dar mai ales Constantin Brâncoveanu, au refăcut şi extins palatul voievodal, construindu-se alte clădiri pentru dregători, pentru slujitori şi oşteni, ateliere meşteşugăreşti, grajduri, puşcăria, gheţăria, o bisericuţă a palatului, chioşcuri şi grădini. Totodatǎ exista şi canalizare, un rezervor cu apă, precum şi o baie turcească. Ultimii care au reparat Curtea Domneascǎ au domnii fanarioţi, din familiile Mavrocordat şi Mavrogheni (perioada 1716-1821).
Calamnitǎţile naturale şi ocupaţiile strǎine, precum şi rǎzboiul austro-ruso-turc din 1768-1774, distrug reşedinţa domneascǎ, fǎcându-o de nelocuit. Astfel, Alexandru Ipsilanti a fost nevoit să-şi construitască în anul 1775, un alt palat domnesc în Dealul Spirii, numit Curtea Nouă. Aceastǎ nouǎ reşedinţă, va fi părăsită după câteva decenii în 1812, din cauza unor incendii şi cutremure, devenind astfel Curtea Arsă. După ridicarea noilor clădiri, cele vechi, ajunse în ruine, au fost denumite Curtea Veche, păstrând pentru un timp o parte din atribuţiile curţii domneşti. Acest statut a încetat în anul 1798, când Constantin Hangerli scoate la licitaţie Curtea Domneascǎ. Meritǎ menţionat faptul cǎ peste ruinele curţii, mai ales în zona de nord şi est s-au construit alte clădiri, acestea înglobând practic şi  zidurile Curţii Vechi.
Începutul anilor ’50 au culminat cu redescoperirea întâmplǎtoare a fostei Curţi Domneşti. Sǎpǎturile arheologice au debutat în 1953, au fost continuate în 1959 şi au fost reluate în mod intens în perioada anilor 1967-1972. În urma acestor sǎpǎturi arheologice, s-au descoperit numeroase vestigii (fragmente de ziduri de cărămidă şi de piatră, subsolurile palatului, ancadramente de uşi şi ferestre, fragmente de pictură şi de coloane, etc.) şi obiecte de uz casnic, cărămizi smălţuite şi olane, unelte de metal, sfeşnice, bombarde de piatră, monede, etc. În prezent, acestea se aflǎ la Muzeul Municipiului Bucuresti.
Înfiinţat în 1972, pe 27 aprilie, Muzeul Curtea Veche, se pǎstreazǎ în aer liber, desfǎşurându-se pe o suprafaţǎ de cca. 5.000 m². În cadrul acestui spaţiu, muzeul îşi propune să conserve şi să valorifice mărturii istorice datând din secolul al IV-lea până în cel de-al XIX-lea.
Importanţa istoricǎ, cultural-ştiinţificǎ şi turisticǎ fac din ansamblul Palatului Voievodal  Curtea Veche un punct de referinţǎ al Bucureştiului. Vizitatorii care păşesc în acest labirint de vestigii au posibilitatea să contemple mărturiile materiale ale epocilor de glorie din istoria Ţării Româneşti, dar şi momentele de grele încercări. Niciun alt monument nu va putea sintetiza atât de bine mersul istoric al Ţării Româneşti ca monumentele de la Curtea Veche. Elementul central, Palatul, este secondat de o serie de alte clădiri, şi ele semnificative. Dintre acestea, se remarcă biserica Buna Vestire, lăcaş în care au păşit toţi marii voievozi ai Ţării Româneşti, de la mijlocul secolului al XVI-lea şi până către a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi Hanul lui Manuc, ansamblu arhitectonic rezultat dintr-o repetată succesiune de construcţii din secolele XVIII-XIX.
Unde se aflǎ Muzeul Curtea Veche?
Muzeul Curtea Veche se aflǎ în sectorul 3, pe strada Francezǎ, nr. 31, în apropiere de Hanul Maniuc, şi se poate vizita de luni pânǎ duminicǎ, între orele 09.00 – 17.00.
0110202

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu