zelender

sâmbătă, 30 iunie 2012

Si Agatha Christie a suferit cand a fost inselata !


Şi-a înscenat Agatha Christie moartea?

...de Mădălina Firănescu

Şi-a înscenat Agatha Christie moartea?
« Imaginea 1 din 1 »
Considerată cea mai de succes scriitoare de romane poliţiste, englezoaica Agatha Christie a lăsat, şi după moarte, un mister nedezlegat. Nu într-un volum, ci în propria viaţă. E vorba despre cele 11 zile de dispariţie din decembrie 1926, despre care a refuzat să vorbească şi asupra căreia presa vremii a făcut numeroase speculaţii, mergând de la înscenarea propriei morţi până la…dorinţa de publicitate.
* Cum s-a ratat o mare pianistă
Născută Agatha Clarissa Miller la 15 septembrie 1890, în Torquay, Anglia, ca mezina familiei care mai avea doi copii, viitoarea scriitoare a rămas de mică orfană de tată. Crescută de mama ei, Agatha a învăţat singură să citească la 5 ani, iar la 16 ani a fost trimisă să studieze muzica la Paris. Avea să se dovedească o pianistă talentată, dar timiditatea şi teama de a performa în public au împiedicat-o să devină o stea a scenei. Însă dragostea pentru muzică şi-a păstrat-o, ambii detectivi-vedetă din cărţile sale, Hercule Poirot şi Miss Marple, fiind pasionaţi de operă. În plus, Poirot chiar cântă, în romanul “Crimele A.B.C.”, o melodie din primul Război Mondial. „Mulţi oameni mă întreabă de ce am început să scriu... Din cauză că nu am beneficiat niciodată de educaţie în şcoală”, spunea autoarea. În 1914, Agatha s-a căsătorit cu un ofiţer britanic, colonelul Archibald Christie. În vreme ce el lupta în Franţa împotriva germanilor, ea lucra ca asistentă medicală, slujbă care i-a influenţat scrierile prin faptul că multe dintre crimele comise în cărţile sale erau înfăptuite cu otravă sau medicamente. Căsnicia nu a fost prea fericită. Cuplul a avut o fiică, Rosalind, dar infidelităţile soţului au dus la divorţ, în 1928. Nu înainte ca Agatha să-l transforme pe Arthur în principal suspect al poliţiei, în cazul dispariţiei ei.
* O dispariţie misterioasă, de 11 zile
După ce Archibald Christie i-a mărturisit soţiei că a înşelat-o şi că, personal, nu mai acordă nicio şansă mariajului lor, Agatha a dispărut brusc, în decembrie 1926, vreme de unsprezece zile! Potrivit relatărilor din presă, ea a plecat de acasă la lăsarea serii, cu maşina personală, iar automobilul i-a fost găsit în apropierea Londrei. Aici se opreau toate indiciile. Misterul a ţinut cu sufletul la gură opinia publică, până când scriitoarea a fost descoperită într-un hotel din localitatea Harrogate, unde se înregistrase sub nume fals (Teresa Neele). Ea a pretins că a suferit o amnezie din cauza depresiei provocate de moartea mamei sale şi de infidelităţile soţului. Agatha Christie a refuzat toată viaţa să desluşească motivele acestui episod incitant, care a inspirat, în 1979, un film cu Vanessa Redgrave în rol principal, peliculă care prezintă o versiune fictivă a dispariţiei scriitoarei. La doi ani după divorţul de primul soţ, în 1930, Christie s-a recăsătorit cu Sir Max Mallowan, un arheolog britanic cu 14 ani mai tânăr decât ea. Întrebată dacă nu se teme de diferenţa de vârstă, Agatha a răspuns cu umor: "Tocmai de aceea am şi ales un arheolog, deoarece, prin natura profesiei sale, cu cât îmbătrânesc, cu atât mă va găsi mai atrăgătoare". Scriitoarea l-a însoţit pe Mallowan în numeroase expediţii, care îi vor furniza fundalul pentru romanele plasate în Orientul Mijlociu. În 1971, Agatha Christie a primit un tilu nobiliar. Ea a murit la 12 ianuarie 1976, la 85 de ani, din cauze naturale. Singura sa fiică, Rosalind Hicks, a trecut în nefiinţă tot la 85 de ani, la 28 octombrie 2004. Fiul ei, Matthew Prichard, deţine în prezent drepturile de autor pentru operele bunicii.
* Cea mai vândută, după Biblie şi Shakespeare!
Regina scrierilor poliţiste a lăsat în urma ei mai mult de 80 de romane şi 19 piese de teatru, care au fost traduse în peste 70 de limbi. A intrat în Cartea Recordurilor, având cele mai mari vânzări la nivel mondial, după Biblie şi operele lui William Shakespeare. Primul său roman - "Misterioasa afacere de la Styles"- a văzut lumina tiparului în 1920 şi marchează glorioasa intrare în scenă a detectivului Hercule Poirot. După cum însăşi autoarea avea să relateze peste ani, prima carte a fost scrisă mai mult pentru a-i dovedi surorii sale că este capabilă de acest lucru. Scepticismul debutantei a fost spulberat rapid de succesul de piaţă. Începând din 1930, Agatha Christie i-a permis atipicei detective-amatoare Miss Marple să se implice în anchetele lui Hercule Poirot. Scriitoarea a reuşit să schimbe stilul scrierilor poliţiste, prin finalul-surpriză. Romanul “Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd?” se încheie cu dezvăluirea criminalului în persoana…povestitorului! Totuşi, scriitoarea a avut mereu grijă să le furnizeze cititorilor indiciile necesare soluţionării misterului. Majoritatea romanelor şi povestirilor sale au fost ecranizate, unele chiar de mai multe ori (Crima din Orient Express, Moarte pe Nil etc). S-au produs versiuni televizate şi radiofonice ale acestor scrieri, iar compania japoneză Nippon Housou Kyoukai i-a transformat pe Poirot şi pe Miss Marple în personaje de desen animat. Ceea ce se ştie mai puţin e că Agatha Christie a scris şi romane de dragoste, sub pseudonimul Mary Westmacott.
* “Poirot era arogant, de aia l-am omorât”
În ultimii ani ai vieţii, Agatha Christie s-a gândit să “scape” de Hercule Poirot, pe care – potrivit mărturisirilor din jurnal- niciodată nu l-a putut suferi. Prin anii ’60, îl numea "un nenorocit detestabil, obositor şi egocentric". Totuşi publicul îl iubea, aşa că nu puta fi scos din scenă. Romanul “Cortina” rezolvă însă problema: însuşi Poirot comite o crimă şi după aceea moare, din cauze naturale - dar îşi lasă "confesiunea" pe birou, unde va fi găsită de fidelul său prieten, căpitanul Hastings. Agatha Christie intenţionase să ceară publicarea postumă a romanului, însă succesul ecranizării romanului "Crima din Orient Express" a determinat-o să accepte tipărirea în 1974. "Era incredibil de arogant, tocmai de aceea l-am şi 'omorât'. Mă săturasem de aerele lui", a explicat Agatha sfârşitul lui Poirot. Celebritatea detectivului îi depăşise însă aşteptările, astfel că belgianul a devenit singurul personaj fictiv care a primit vreodatǎ un necrolog (în New York Times: 6 august, 1975: "Hercule Poirot, celebrul detectiv belgian, a murit."). Ultimul roman al scriitoarei, publicat după trecerea ei în nefiinţă, s-a intitulat "Sleeping Murder" şi a marcat "retragerea" lui Miss Marple. "Întotdeauna mi-a fost dragă Miss Marple, tocmai de aceea n-am vrut s-o omor şi am preferat ca, după ce va rezolva ultimul său caz, să se retragă în satul său", scria Christie în jurnal.
  • Print

vineri, 29 iunie 2012

Ciocniri violente


Ciocniri violente in Kosovo intre tineri sarbi si politie: zeci de raniti

autor: FrontPress 29.06.2012
Peste 50 de persoane au fost ranite in ciocniri ce au avut loc joi, cand autoritatile din Kosovo au deportat un grup de tineri vizitatori din Serbia, care acuza politia ca a folosit munitie de razboi impotriva lor. Una din persoane este grav ranita.
Grupul de 70 de persoane, majoritatea tineri din Serbia, se deplasa in doua autobuze catre Gazimestan, un punct istoric si religios apropiat de capitala Pristina, cand politia a decis sa-i trimita pe toti inapoi in Serbia intrucat tinerii erau “foarte agresivi, bauti si provocau politia si cetatenii”, scrie Reuters.
Ministrul de Interne din Kosovo, Bajram Rexhepi, a spus ca tinerii au aruncat cu pietre si alte obiecte grele in politisti imediat dupa ce au fost expulzati de pe teritoriul kosovar.
Autoritatile sarbe din domeniul sanatatii au precizat ca un sarb are rani care-i pun in pericol viata si cinci altii au fost spitalizati cu rani produse de arme de foc. In total, 20 de sarbi au primit ingrijiri in orasele Kursumlija si Prokuplje, in afara Kosovo.
Noua politisti au fost tratati la spital si alti 23 de politisti au suferit rani minore, a precizat ministrul de Interne. Politia a refuzat sa spuna daca a utilizat munitie de razboi.
Gazimestan este locul unde sarbii marcheaza batalia din Kosovo din 1389, cand sarbii crestin-ortodocsi ai tarului Lazar au pierdut o lupta in fata invadatorilor turci otomani.
Premierul sarb, Ivica Dacici, a afirmat ca incidentul aduce daune pacii si stabilitatii in Kosovo. De Ana Ilie – Ziare.com

miercuri, 27 iunie 2012

Karpatia


INTERZISA in Slovacia, formatia iredentista Karpatia va concerta la Targu Secuiesc, pe bani publici (VIDEO)

autor: FrontPress 27.06.2012
Primăria din Târgu Secuiesc va finanța și în acest an manifestarea iredentisto-șovină ”Szekely Sziget” ce va avea loc în perioada 28-30 iunie 2012 lângă municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna. Anul trecut și CJ Covasna contribuise la această manifestare cu suma de 2000 de lei.
Capul de afiș al manifestării iredentiste maghiare îl reprezintă formația de muzică rock Karpatia interzisă în Slovacia dar care concertează fără probleme în România pe bani publici.
”Szekely Sziget” reprezintă doar una din modalitățile prin care UDMR și PCM stimulează spiritul iredentist al tinerei generații de maghiari care sunt învățați săi urască pe români în acest tabere în care de cele mai multe ori se consumă alcool și droguri. Personaje binecunoscute pentru declarațiile lor antiromânești sunt invitate să țină prelegeri. Printre aceștia se numără Csibi Barna sau liderul Jobbik din Ungaria, Vona Gabor. O serie întreagă de organizații extremiste maghiare, unele dintre ele neînregistrate legal, folosesc acest tip de evenimente pentru a atrage noi militanți.
”Szekely Sziget” este o manifestare dedicată exclusiv tineretului maghiar și care are în centrul său ideea Trianonului, tinerii fiind învățați să lupte pentru anularea Tratatului și refacerea Ungariei Mari. De Dan Tanasa
 

marți, 26 iunie 2012

8 sinucideri pe zi in Romania



Aproape 8 sinucideri pe zi in Romania. Maghiarii continua sa depaseasca media nationala

autor: FrontPress 26.06.2012
Aproape opt sinucideri pe zi s-au produs în 2011 la nivel naţional, iar în Capitală, aproximativ una la două zile, cea mai frecventă metodă aleasă de români fiind spânzurarea, arată un raport pe 2011 al Institutului Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici”.
Anul trecut, în România s-au înregistrat 2.784 de sinucideri, în scădere moderată faţă de 2010, când au fost 3.050 de cazuri.
Cea mai folosită metodă de sinucidere în rândul românilor este spânzurarea (79 la sută din cazuri), urmată la mare distanţă de intoxicaţia voluntară (7 la sută) şi precipitarea (5 la sută). Sinuciderile prin împuşcare reprezintă doar 1 la sută din totalul deceselor prin sinucidere de anul trecut.
Din analiza incidenţei regionale a numărului de sinucideri raportat la 100.000 locuitori, rezultă o medie naţională de 13,46 sinucideri la suta de mii de locuitori în 2011, comparabilă cu cea din anii anteriori.
Judeţele cu o incidenţă mare sunt Harghita (31,21 de cazuri la suta de mii de locuitori), Ilfov (29,09), Satu Mare şi Covasna (peste 25 de cazuri la suta de mii de locuitori).
Sub media naţională se situează, din acest punct de vedere, judeţele Maramureş (8,8), Cluj (9,7) şi Capitala (10,97), se mai arată în acelaşi raport.
Cele mai multe sinucideri au avut loc în lunile călduroase, respectiv august, mai, iulie şi iunie, în această ordine, după numărul cazurilor înregistrate.
Legiştii spun că o constatare clasică şi valabilă pe toate meridianele o reprezintă preponderenţa sinuciderilor în rândul sexului masculin, respectiv 81 la sută din cazuri. De pe Mediafax 
H

luni, 25 iunie 2012

Cu intrare si ricoseu


uni, 25 iunie 2012

Cu intrare si ricoseu

Ioan Rus către Adrian Năstase: “Cu intrare și ricoșeu pe tiroidă și părăsire prin clavicula dreaptă… Rămâne?”

de Snapshot

sâmbătă, 23 iunie 2012

Povestea lui Pazvante Chiorul



Povestea lui Pazvante Chioru’


Acum mai bine de 200 de ani ispravile unui pasa rebel zguduiau provinciile balcanice ale Imperiului Otoman. Ecouri ale acelor vremuri s-au pastrat pana in zilele noastre sub forma unei expresii care ne trimite cu gandul la o perioada istorica indepartata si anacronica. Putin se cunoaste in prezent despre personajul istoric Pazvante. Viata si ispravile sale au fost insa strans legate de suferintele romanilor de pe malurile Dunarii, iar sfarsitul sau a fost pe masura vietii sale…
Viena de la 62€
Viata si ispravile celui care a dat limbii romane una dintre cele mai vechi expresii, des uzitata si in prezent, sunt atipice pentru majoritatea pasalelor care au servit de generatii intregi interesele Inaltei Porti. De fapt, indrazneala de neconceput pentru un supus al sultanului din acele timpuri l-a dus pe pasa Pazvante direct in cartile de istorie turcesti, el ramanand pana astazi singurul pasa care a indraznit sa se revolte contra autoritatii supreme de la Stambul si sa creeze un adevarat “stat” independent, cu capitala la Vidin, relatii diplomatice private si moneda proprie. Pentru istoricii pasionati, Pazvante este si astazi o personalitate greu de etichetat. Diplomat, egocentrist, maniac, fanatic, lingusitor, sadic, prieten fidel, nostalgic, invatat, vizionar, haimana, arivist, complexat, depresiv, ambitios, misogin, razbunator, el intruchipeaza perfect figura dusa pana la extrem al unui slujbas de rangul doi din Balcanii inceputului de secol 19.

Baiatul din Balcani

Undeva prin iarna anului 1758, se nastea intr-un satuc din vilayet-ul Bosniei, un copil a carui faima de mai tarziu va straluci putin dar intens in noianul de intrigi si taifasuri care zugraveste perfect imaginea unui Imperiu Otoman a carui stea incepea sa apuna. Orfan de tata de la o varsta frageda, micutul Osman, duce in spate o zestre genetica diversa si un caracter pestrit si maleabil cum numai Balcanii puteau da nastere in acele vremuri. Exista o sursa conform carora Osman era fiul unei familii de romani din Valea Timocului, trecuti la Islam din simplul motiv ca astfel erau scutiti de taxele comerciale percepute de turci cetatenilor non-musulmani din provinciile stapanite de ei. Nu exista, insa, mai multe izvoare care sa confirme ipoteza originii romanesti. Astfel, se pare ca bunicul sau facuse parte din garzile de akingii bosniaci ale orasului Sofia. De aici rezulta, de fapt, al doilea nume al tanarului Osman, Pazvantoglu, o derivatie a poreclei Pasban-Oglu, adica fiul gardianului. Bunicul sau era nascut in Bosnia din tata turc si mama croata. Mama sa avea radacini amestecate, rudele dupa bunica fiind formate din albanezi, evrei, sarbi, bulgari si turci. Tipic balcanic!

Dupa moartea timpurie a tatalui, Osman ajunge in grija bunicului sau. Alaturi de acesta deprinde arta armelor, isi insuseste primele notiuni de politica si se apuca de camatarie. Cum pentru orice credincios musulman, camataria este o indeletnicire strict interzisa de perceptele religioase, Osman se afla pentru prima data in viata in fata pericolului de a sfarsi in streang. Prins de autoritatile turce, are de ales intre spanzuratoare si exil. In urma interventiilor bunicului si datorita mitei avansate de acesta judecatorilor, Osman scapa de la moarte si fuge intr-o noapte din inchisoarea din Sofia unde, spre norocul sau, o parte dintre gardieni erau vechi cunostinte ale bunicului. Cateva zile mai tarziu, Osman Pazvantoglu strabate pe furis, intr-o barca, apele Dunarii si ajunge in Tara Romaneasca. Aici, dupa multe peripetii, datorate caracterului sau bataios si a catorva scandaluri datorate escrocarii unor boieri, Pazvantoglu ajunge sa frecventeze cercul de apropiati ai domnitorului muntean de origine fanariota, Nicolae Mavrogheni.

Politichie, smecherie, talharie…

Aflat in element propriu printre demnitarii fanarioti care parazitau Tara Romaneasca, Pazvantoglu este brusc inflacarat de ideea de a ajunge sef al garzilor domnitorului. Pentru inceput se angajeaza in paza palatului domnesc din Bucuresti, oferindu-si serviciile ca simplu mercenar. Ajutat de insistenta si ambitia nativa, dublate de numeroase pungi de galbeni, Pazvantoglu avanseaza, ajungand in doar doi ani sef al garzilor personale de arnauti ale domnitorului Mavrogheni. Fire sensibila, simte o stranie atractie pentru poezie, astfel ajunge sa il cunoasca si sa se imprieteneasca cu renumitul poet revolutionar grec de origine aromana, Rigas Feraios. Atras de frumusetea domnitelor romance de la curte, Pazvante, dupa cum l-au denumit romanii, este respins de o asa numita jupanita Anica. Pazvante cade intr-o depresie care l-a tinut la pat timp de doua luni. Ridicandu-se plin de razbunare, dezvolta o ura bolnava impotriva femeilor, ura care va fi concretizata mai tarziu, in timpul raidurilor de jaf efectuate in Valahia, cand personal indeamna hoardele de pazvangii sa siluiasca orice femeie romanca intalnita in cale, indiferent de varsta sau rang social.

Pofta de glorie si marire a lui Pazvante nu mai putea fi tinuta in frau astfel incat, in scurt timp, ajunge sa comploteze cu boierii fanarioti, mazilirea lui Mavrogheni. Acesta afla si, turbat de furie, ordona decapitarea lui Pazvante pe o platforma construita undeva in apropiere de Strada Lipscani. Nesabuitul aventurier bosniac este salvat de la moarte, in ultima instanta, de catre interventia lui Rigas Feraios, interventie dublata de o suma considerabila de bani platita in prealabil de acesta domnitorului Mavrogheni.

Pazvante trece inapoi Dunarea si organizeaza o banda de turci si albanezi cu care incepe sa jefuiasca sistematic Balcanii in lung si in lat. Reuseste astfel sa stranga o suma considerabila de bani pe care o va trimite direct sultanului Selim, impreuna cu asigurarea ca daca va fi pus aga, va dubla peschesul trimis Inaltei Porti. Sultanul accepta momeala, iar Pazvante devine aga. Nemultumit, doreste sa ajunga pasa in cel mai scurt timp. Cum politica de la Stambul era indiferenta la insistentele lui, el strange o armata de mercenari adusi din toate colturile Europei si se rascoala impotriva stapanirii turcesti a sultanului Selim al treilea.

Pazvante nu mai poate fi oprit. In nebunia sa creaza un stat independent cu capitala la Vidin si se autoproclama pasa. Fascinat de puterile occidentale, dezvolta relatii diplomatice cu toate tarile din jur, ajungand chiar sa-si deschida un consulat in Republica Franceza! In anul 1798, Pazvante stapanea deja un teritoriu marginit de Dunare, Muntii Balcani, cetatea Belgradului si orasul Varna. Dus de val, nu se lasa pana nu ajunge sa bata moneda proprie care pe o parte il infatisa, iar pe cealalta avea gravata puscaria din Sofia.

Jaf si durere in Valahia

Sultanul nu putea lasa nepedepsita indrazneala nebuna a lui Pazvante astfel incat, in anul 1798, trimite o expeditie militara de pedepsire compusa din 100.000 de oameni condusa de aga Husein Kukuc.
In mod bizar, armata lui Kucuk nu reuseste sa cucereasca Vidinul si, implicit, sa-l captureze pe Pazvante. Pus in fata acestei situatii, aga Kucuk da vina pe domnitorul fanariot din Tara Romaneasca, Constantin Hangerli, pe care il acuza ca nu i-a aprovizionat suficient armata. Hangerli trebuie sa plateasca oalele sparte. In consecinta, sultanul emite un firman de mazilire si executie a domnitorului fanariot, act dus la indeplinire de aga Kucuk la data de 18 februarie 1799. In vara aceluiasi an, sultanul decide sa-l ierte pe Pazvante si se hotaraste sa-l numeasca, in sfarsit, pasa de Vidin, impresionat de ambitia de neoprit a baiatului din Balcani.

Stapanit de o sete nestinsa de bani si bunuri, Pazvante inteprinde unele dintre cele mai crunte expeditii de jaf si distrugere din intreaga istorie a Tarii Romanesti. Bolnav de ura, nu se multumeste cu jefuirea satelor si targurilor, ci ordona incendierea acestora. Astfel de fapte, alaturi de siluirea femeilor si uciderea barbatilor, duc la intarirea sentimentului antiotoman printre romani precum si la constituirea primelor cete de haiduci, organizate pe sistem militar, din Tara Romaneasca. In anul 1800 trupele sale, denumite pazvangii, jefuiesc si incendiaza Craiova, dintre cele circa 7000 de case de la aceea vreme doar 300 fiind salvate de incendiu. Acesta situatie a dus la un fapt straniu: depasit total de realitate, domnitorul fanariot Alexandru Moruzi isi cere singur automazilirea! In ianuarie 1802, Bucurestii sunt terorizati la aflarea vestii ca Pazvante si-a trimis trupele spre capitala. Domnitorul Mihail Sutu fuge si ordona garnizoanei de arnauti albanezi sa apere orasul. Acestia se cearta intre ei, fiecare aga albanez dorind sa detina comanda. Bucurestiul cade in anarhie, fiind stapanit de bandele de pazvangii care fraternizeaza cu vagabonzii si cersetorii locali. Acesta situatie dramatica ia sfarsit odata cu interventia brutala a trupelor turcesti care restabilesc ordinea.

Mort de mana Jianului?

Distrugerile aduse de Pazvante nu au ramas fara replica. Intr-un episod remarcabil, si din nefericire pea putin cunoscut al Istoriei Romanilor, trupele de haiduci olteni conduse de Iancu Jianu reusesc sa dea o replica pe masura atacurilor pazvangiilor. Astfel, celebrul haiduc si erou national, Iancu Jianu, organizeaza o serie de incursiuni de urmarire si pedepsire dincolo de Dunare. Intr-una din inclestari ajunge sa se lupte personal cu iataganele cu Pazvante. Cuprins de setea rabunarii, Jianu-i scoate un ochi cu iataganul temutului Pazvante, de unde acesta se alege cu porecla de Pazvante Chiorul. Grav ranit de Jianu, el este salvat in ultima instanta de garda sa personala. Supararea peste masura a Jianului este retinuta in unele balade, celebre atat in Romania cat si in Serbia si Bulgaria. Conform versurilor, Jianu ar fi strigat :
Cu mana asta ti-am scos un ochi, tot cu mana asta te omor, caine de pagan!”
Marele nostru haiduc nu se opreste, si alaturi de cetele de panduri olteni continua sa treaca Dunarea. In anul 1809, haiducii lui Iancu incendiaza Vidinul si Plevna, ucigand orice turc intalnit in cale, in replica la actiunile lui Pazvante care atacase Craiova si incendiase satele din Oltenia. Trupele de panduri distrug din temelie raiaua turceasca de la Turnu Magurele care devenise baza favorita de incursiuni a lui Pazvante.
Iancu Jianu in persoana aprinde fitilul care va arunca in aer moscheea din Turnu Magurele. In urma acestor lovituri, turcii nu vor mai incerca niciodata construirea vreunui edificiu musulman in Valahia.

Sfarsitul lui Pazvante este neclar, existand doua surse care precizeaza acest acest moment. Intr-una dintre variante, Pazvante moare la data de 27 ianuarie 1807, otravit de catre medicul evreu al orasului Vidin, din ordinul sultanului, varianta putin probabila datorita faptului ca Pazvante era o sursa importanta de stoarcere a birurilor din Balcani. Mai plauzibila ramane varianta mortii sale in urma distrugerii Vidinului de catre Iancu Jianu, care probabil ca si-a indeplinit dorinta de a-l ucide pe Pazvante. De altfel, dupa episodul distrugerii Vidinului de catre panduri, nu mai apare nici o referire la Pazvante Chioru', decat o simpla expresie, des folosita si in zilele noastre…
In orasul Vidin din Bulgaria mai pot fi vazute si astazi moscheea, biblioteca si cazarma construite…pe vremea lui Pazvante.
descopera.ro/

vineri, 22 iunie 2012

DACII rude cu CELTII


“DACII se inrudeau cu celtii, nu cu GETII”

autor: FrontPress 23.06.2012
În ultimele luni, în dezbaterea culturală și publicistică românească a reapărut o temă veche de două secole – cine au fost dacii și cât de importantă a fost civilizația lor în epocă. În general, discuțiile au loc pe baza unor presupuneri și interpretări mai mult sau mai puțin profesioniste.
Despre daci s-a spus atât în perioada interbelică, cât și în anii comunismului, că erau buricul Europei. Cât de adevărate sunt aceste supoziții și care sunt sursele pe care se bazează avocații civilizației dacice? Pentru a obține lămuriri de specialitate l-am intervievat pe arheologul Ion Motzoi-Chicideanu. Specialist în obiceiurile funerare din epoca bronzului, domnul Motzoi-Chicideanu are o experiență de teren de peste trei decenii.
Domnule profesor, de ce credeți că civilizația dacilor a reprezentat o temă de dezbateri și de controverse încă de la fondarea statului național român?
Problema este puțin mai complicată, controversa nu se leagă neapărat de daci. Fiecare națiune, în momentul în care se afirmă pe scena politică și dorește constituirea unui stat are nevoie de identitate. Această identitate se obține şi prin apelul la origini. La noi originile s-au găsit în daci, sau în daci și geți.
În geto-dacii adică.
Nu! Vedeți, dintotdeauna în cultura română se face imensă confuzie între originea dacilor și originea geților. Se spune că erau aceiași populație, dar denumită diferit în funcție de sursele romane sau grecești care i-au amintit. Însă mărturiile arheologice nu ne fac cu nimic să afirmăm acest lucru.
Vreți să spuneți că dacii nu aveau nici o legătură de rudenie cu geții?
Profesorul și mentorul meu în arheologie, Ion Nestor, m-a învățat că oasele, cioburile și pietrele nu vorbesc! Nu pot să spun dacă geții și dacii erau înrudiți. În primul rând nu le știm limba, ați auzit dumneavoastră de vreun monument de limbă dacă, getă sau daco-getă? Eu tot ce pot să fac este să interpretez materialele arheologice!
Deci, până la urmă, cine erau dacii, domnule profesor?
Prima mențiune despre daci o găsim la Caesar, în „De Bello Gallico”. Dar este așa, o referire colaterală. Sigur, mai avem și textul lui Traian – „De Bello Dacico”, pe care însă nu l-a scris el. În „De Bello Dacico” citim că efortul principal de război al lui Traian a fost în sud când a trecut Dunărea, și apoi în munți unde i-a învins pe daci fără probleme. Aceia din munți poate că se numeau daci pe sine, e discutabil acest aspect. Și atunci cartea despre războiul de la nord de Dunăre s-a numit „De Bello Dacico”. Numai că anumite unele elemente de acolo, din munții Orăștiei, îi arată pe daci mai aproape de populațiile atestate arheologic în Transilvania şi chiar în Europa Centrală, mai exact de celți, deși cu unele elemente comune cu populațiile din Câmpia Română.
Dar despre geți ce anume cunoaștem?
Geții apar în textele lui Herodot, că locuiau și la nord, și la sud de Dunăre. În Câmpia Română există în momentul de față elemente arheologice care pot fi considerate getice. Au aparținut unei populații care a locuit de la poalele sudice ale Carpaților Meridionali și până undeva la munții Balcani. Aceasta este zona pe care ei au controlat-o, există o mulțime de descoperiri pe baza cărora se poate alcătui o schemă. În ce măsură geții au fost sau nu în Dobrogea iarăși este discutabil. Pentru că, în momentul în care Burebista a trecut Dunărea, nu prea a găsit acolo aliați locali și a adus trupe cu el.
Adică statul lui Burebista a supus prin război populațiile din Dobrogea?
Majoritatea oamenilor, și în primul rând nespecialiștii, înțeleg prin stat ceva asemănător concepției lor de astăzi. Adică cu guvern, cu primărie, cu poliție. Ceea ce nu se întâlnea la vremea respectivă. Atunci era vorba de anumite autorități care se extindeau pe baza unor schimburi reciproce – de alianțe, de acorduri de apărare reciprocă cu vecinii. Alianțele se făceau pe baza unor avantaje materiale care reprezentau fie piese, fie schimb matrimonial. După aceea erau promisiunile reciproce, un contract privind ajutor în caz de atac al unui adversar comun. Noi nu putem știi ce state au fost în zonă. În primul rând, pentru a discuta despre un stat îți trebuie un sistem juridic, un corpus de legi, instituţiile corespunzătoare care să-i asigure funcţionarea , un aparat de stat cu birocraţia respectivă pe care noi nu le cunoaştem. Trebuia să aibă o anumită reprezentare exterioară. Strict arheologic ele nu sunt dovedite şi de aceea se recurge la speculaţii entuziaste. Datele pe care le deținem noi despre ceea ce considerăm că a fost statul lui Burebista sunt reduse şi indirecte, provenind din dările cu părerea ale contemporanilor străini. Se poate însă reţine un aspect important – capacitatea lui de a ajunge până la coloniile grecești de pe litoralul Mării Negre și capacitatea de ași extinde autoritatea până în Slovacia.
Înțelegem că prin diverse alianțe.
Prin asemenea înțelegeri, dar și prin raiduri de cucerire și de pradă, cum a fost cazul Dobrogei pe care l-am amintit anterior.
Putem spune că într-o zi anume Burebista a controlat tot spațiul acesta?
Care ar fi argumentele pentru a putea face afirmația aceasta? În orice caz, Burebista ca personaj a existat. O anumită putere a avut, pentru că a fost luat în considerare în exterior. Putere lui se exercita, probabil, într-un soi de alianțe, cărora le-am putea spune tribale, mai corect intercomunitare. Însă, repet, acesta sunt supoziții care trebuie demonstrate științific. Deseori, mai ales în discuțiile cotidiene, amestecăm rezultatele arheologice cu informațiile din textele scrise. Și credem că se pot îmbina. Ori în realitate, dacă le iei la bani mărunți nu, dimpotrivă. Trebuie făcută o precizare clară – arheologia nu se ia după texte, ci invers. Nu trebuie să căutăm arheologic o așezare după informațiile scrise pe care le avem despre aceasta. Pentru că ne putem înșela grav. Textele scrise trebuie confirmate de arheologie și nu invers.
Atunci, de ce istoriografia română susține existența unui stat al lui Burebista, având ca suport etnic o populație geto-dacă?
Am mai spus, este vorba despre o construcție culturală, creată din nevoia de a identifica origini antice poporului român. Să vă dau un exemplu, legat de denumirea aceasta de geto-daci. În mijlocul Olteniei există contexte arheologice, staţiuni de pildă, în care s-au identificat elemente culturale specifice ilirilor. De ce nu-i numim pe locuitorii Olteniei iliro-daci, sau, dimpotrivă, iliro-geți?
Dacă dacii sunt înrudiți cu celții, geții cu cine ar fi înrudiți, de care civilizație sunt mai apropiați?
Este foarte greu de spus, de precizat. Geții ar fi mai apropiați de civilizația tracă din sudul Dunării.
Ar fi mai corect să spunem că pe teritoriul actual al Românei avem atestate arheologic două populații distincte – una daco-celtă și una geto-tracică?
Da, am putea. Însă pentru a confirma această supoziție trebuie ca săpăturile arheologice să fie bine efectuate, să fie corect şi complet puse în evidență/publicate, pentru ca apoi să fie corect discutate. Nu la nivelul populației, care nu știe despre ce-i vorba, ci la nivelul specialiștilor. Ori, asemenea discuții nu există. În nenumărate cazuri rezultatele arheologiei sunt luate, reîmpachetate și redistribuite într-o formulă care nu are nici o legătură cu realitatea. Câteodată după mintea arheologilor, și câteodată după câți bani se câștigă din emiterea unor concluzii care sunt in interesul politicului. Deocamdată, să tragi concluzii despre civilizația geto-dacă, pe baza informaţiilor disponibile raportate la massa imensă a celor, încă, nici măcar pipăite, este ca și cum te-ai uita la un elefant cu lupa. Discuți pe cât vezi!
Vânătoare de daci în vremea comunismului
Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu a fost martor și la campania agresivă de „redescoperire” a dacilor promovată de sectoarele de propagandă ale partidului comunist. Domnia sa își amintește că în anul 1979, printr-un decret prezidențial al lui Nicolae Ceaușescu, s-a creat în cadrul Institutului de Arheologie din București o secție de tracologie. Se spune că implicarea directă a lui Ceaușescu în această problemă se leagă direct de o vizită pe care i-a făcu-o Iosif Constantin Drăgan președintelui RSR în acel an. Drăgan activa puternic pe plan extern în problema „redescoperirii” dacilor, finanțând reviste și cărți pe această temă în româneşte (revista „Noi Tracii”, de pildă) sau în limbi străine.
Tracologia
Propaganda a recurs la un artificiu pentru a da notă de rigoare științifică campaniei naționaliste, în cadrul căreia promovare dacilor, a tracismului necondiţionat al acestora, ocupa un loc important. Deşi conștienți că sursele literare și arheologice despre populațiile antice din România erau nesemnificative, istoria oficială, de partid, i-a inclus pe geto-daci în familia popoarelor tracice. Oricum, nici cu privire la traci nu avem informații relevante, insistă Ion Motzoi-Chicideanu: „Despre traci nu se știu multe decât din texte – au ocupat o zonă care nu este clar delimitată, la sud de Dunăre. Arheologii, în special bulgari, au identificat fără discuție unele monumente ca fiind trace”.
În orice caz, despre prezența tracilor în Peninsula Balcanică existau mult mai multe certitudini decât despre alte populații. Pentru a-i lega de geto-daci de traci s-a recurs la un artificiu. A fost extras și scos din context un citat din Herodot, care spunea că „geții erau cei mai distinși și mai drepți dintre traci”. Imediat geții au fost puși în legătură cu dacii și de aici argumentul propagandei comuniste că geto-dacii erau cea mai civilizată populație antică din sudul Europei.
Satul Ivrinezu, centrul lumii grecești!
Ion Motzoi-Chicideanu își aduce aminte că a fost o mobilizare extraordinară nu doar din partea istoricilor să susțină teza superiorității civilizației tracice. În anul 1987 sau 1988, s-a organizat la Muzeul Național un colocviu la care au fost obligați să participe toți specialiștii în istorie antică. Inițial nu au înțeles care era miza, până ce au ajuns la eveniment. În sală erau mai mulți gazetari de la ziarul „Săptămâna” condus de Eugen Barbu, publicație care avea frecvent articole pe teme dacice. La un moment dat a apărut și generalul Ilie Ceaușescu, „expertul” pe istorie al familiei prezidențiale. Misterul s-a rupt în momentul în care la tribuna a luat cuvântul un specialist în topometrie, care avea pregătită o comunicare despre „cel mai mare centru dionisiac din lume” (Dionis era zeul vinului în mitologia greacă). Respectivul topometrist identificase acest mare centru dionisiac în satul Ivrinezu din Dobrogea. Argumentul era de-a dreptul ilar: toponimul Ivrinezu își avea originea în limba franceză, din cuvântul „ivre”, care înseamnă beat. Acesta susținea că substantivul „ivre” ajunsese în franceză dintr-o formă arhaică a unui cuvânt similar din limba greacă. Deci cu asemenea argumente se dovedea că în Ivrinezul dobrogean fusese venerat la mare înălțime zeul Dionis. Fără nici o altă dovadă. „Este de râs, dar când te gândești la consecințe este de plâns”, concluzionează Ion Motzoi-Chicideanu.
Asemenea exagerări se practicau la tot pasul, rememorează Motzoi-Chicideanu. Spre exemplu, Alexandru Vulpe, respectat arheolog şi istoric al antichităţii, a căzut pradă curentului tracoman, susținând în anii ’80 că limba tracă era o „lingua franca”, limbă de circulație internațională, în Europa de sud-est! Ulterior Alexandru Vulpe a retras aceste constatări şi, spre meritul său, s-a desprins de „cauza” tracismului. De fapt noi nu știm nici astăzi nimic despre limba tracă sau dacă.
Zalmoxis, primul creștin
Printre tezele care au făcut carieră din punctul de vedere al exagerărilor s-a numărat mitologia privindu-l pe Zalmoxis. Din izvoarele scrise antice știm că acesta era zeul suprem al dacilor și că fusese sclav al lui Pitagora. Dar sursele sunt foarte sărace în informații. În perioada comunismului național însă, despre Zalmoxis s-a spus că a fost cea mai importante zeitate din lume.
Unii autori au ajuns până acolo să afirme că dacii îl aveau doar pe Zalmoxis, acesta fiind un precursor al religiei monoteiste creștine. Inclusiv teologii intraseră în „febra” monoteismului zalmoxian și le solicitau dovezi arheologilor privind caracterul precreștin al civilizației dacice, își aduce aminte Ion Motzoi-Chicideanu. Arheologul rememorează că discuțiile despre religia dacilor ieșiseră din mediul academic. Spre sfârșitul anilor ’80 se afla la o cafenea în centrul Bucureștiului împreună cu Nikolaus Boroffka, un coleg vest german, . Tocmai sosiseră de pe un șantier arheologic, aveau bărbile crescute și fețele arse de soare. Când a venit chelnerul să le ia comanda le-a dat o replică pe care cei doi și-o amintesc cu haz și astăzi: „Domnilor, arătați precum doi preoți daci”. Aici se ajunsese cu mitologia legată de civilizația dacilor! De Ilarion Ţiu  - Historia 
 

joi, 21 iunie 2012

Nu sinuciderea o dispretuiesc, ci esecul ei



Un blog fără jumătăţi de măsură

Mițo, mă omor! Nu te omorî, Adriane, c-amețesc!

Posted on 21 iunie 2012
73

Știam ca Adrian Năstase e hoț. Dar credeam ca e hoț cu ștaif.

Curvele amenința cu sinuciderea. Țoapele amenința cu sinuciderea. Mahalagiii îndrăgostiți amenința cu sinuciderea.
Dar nu “greii”. Prim miniștrii, când sunt prinși cu ocaua mica, nu se fac ca se sinucid, ca sa fie salvați: sau se sinucid pe bune, sau merg bărbătește la închisoare.
Adrian Năstase a fost premierul României si a candidat la funcția de Președinte. De asemenea, Adrian Năstase a pozat mereu ca om de cultura, cu ironii fine si gusturi scumpe, nobiliare (ca vânătoarea). Un asemenea om n-ar trebui in veci sa facă mahala in fata poporului, cu scopul să provoace milă si palpitații gospodinelor, ca telenovelele indiene.
E greu sa fii arestat? Sigur ca da! Dar sunt zeci de mii de pușcăriași in România, care si-au înfruntat soarta mai demn ca Adrian Năstase. Nu l-am auzit pe Năstase sa le plângă de mila si sa sară in sus, ca toți aceștia ar fi “nedreptățiți” de justiție. Abia acum a descoperit nedreptatea justiției, când a fost condamnat la 2 ani de închisoare, după ce a furat 3 miliarde de euro din banii românilor (o pedeapsa după părerea mea, mult prea mica!).
L-ați văzut pe Nuțu Cămătaru, acum câteva zile, cum s-a predat când a fost dat in urmărire internaționala? Va mai amintiți cum s-a răstit la autorități: ce vreți de la mine, nene? Ziceți ca mai am încă o luna de făcut? Pai eu am făcut 3 luni in plus fata de pedeapsa! Mi-am plătit datoria! (si se pare ca a avut dreptate; justiția l-a eliberat imediat după ce s-a predat).
Ei bine, infractorul, banditul, peștele Nuțu Cămătaru s-a dovedit de zece ori mai bărbat decât “finuțul” premier Adrian Năstase.
Nu sinuciderea o disprețuiesc. Ci eșecul ei.

Întotdeauna i-am disprețuit pe socialiști pentru slăbiciunea lor, pentru slugărnicia fata de masele de cerșetori, pentru frica si lipsa lor de viziune economică. Niște sub-oameni!
Am crezut însa ca Adrian Năstase este croit dintr-un alt material. Dar m-am înșelat. Eșec scrie pe fruntea lui!
Numai o zdreanță poate sa facă tot teatrul ala cu revolverul Smith & Wesson, calibrul 38, după care sa plece in ambulanta, zgâriat puțin la gat si bandajat cu…un fular Burberry! Un fular care costa mai mult decât salariul mediu pe economie, si care e cea mai buna dovada a hoției lui Adrian Năstase.
De ce nu se face un sondaj despre arestarea lui Adrian Năstase?

Ii vedeți la televizor pe toți politrucii cum îl plâng, șocați, pe Tatăl Hoților? Ii vedeți cum urla ca ar fi o tragedie naționala? Asta arata din nou cat de rupți de realitate sunt. Pentru ca, in strada, arestarea lui Năstase a fost primita cu aplauze! La fel si de presa străina – absolut toate articolele pe acest subiect amintesc de corupția din timpul lui Năstase si se termina la fel:
According to a 2011 Transparency International report, România is one of the most corrupt countries in the European Union, which it joined in 2007. (ABC News)

Se fac zilnic sondaje despre orice: despre înghețata Nestle, despre prezervativele Durex, despre PDL si USL. De ce nu face nimeni acum un sondaj care sa arate părerea reala a românilor despre arestarea lui Adrian Năstase? De ce nu-l face chiar PSD-ul?
Pentru ca nu le convine sa știe adevărul!
http://capitalismpepaine.wordprtess.com/ 

Tensiuni in China


Tensiuni RASIALE in China. Legi mai dure impotriva strainilor

autor: FrontPress 21.06.2012
Tensiunile rasiale din China devin tot mai vizibile în oraşele unde străinii alcătuiesc comunităţi importante, creându-se o situaţie similară cu cea a multor oraşe europene, scrie publicaţia Global Times. Cel mai recent incident a avut loc marţi, când moartea unui nigerian din Guangzhou, un oraş de peste 10 milioane de locuitori din provincia Guangdong, a provocat un protest în faţa unei secţii de poliţie. Autorităţile din statul african au confirmat faptul că Celestine Elebechi a murit după ce în prealabil s-a aflat în comă profundă. Acesta fusese arestat luni împreună cu un chinez nativ, după o altercaţie între cei doi.
La aflarea veştii morţii bărbatului, sute de africani s-au adunat în faţa secţiei de poliţie şi au blocat traficul rutier pentru o scurtă perioadă de timp. Mulţimea a cerut o investigaţie serioasă din partea autorităţilor comuniste. Pentru că unii imigranţi au aruncat cu pietre înspre forţele de ordine, mai mulţi străini au fost arestaţi.
Conform presei locale, protestele străinilor care locuiesc în China sunt tot mai dese. În 2009, peste 100 de demonstranţi au înconjurat o altă secţie de poliţie din  Guangzhou pentru a protesta tot împotriva siuciderii unui alt nigerian. Acesta s-a aruncat de la etaj când la uşă i-au bătut poliţiştii pentru a-i verifica paşaportul şi actele de şedere.
În oraşul Guangzhou, al treilea ca putere economică din China, numărul imigranţilor este în creştere, statisticile oficiale indicând peste 20.000 de africani, deşi unii analişti afirmă că această comunitate ar fi chiar de 10 ori mai numeroasă.
În luna mai, autorităţile locale din mai multe oraşe au organizat raiduri împotriva imigranţilor ilegali care vin să muncească în China. Deasemenea guvernul analizează o înăsprire a legislaţiei care reglementează statutul străinilor. Sursa: FrontPress.ro
 

miercuri, 20 iunie 2012

Ucigasul preotului din Focsani


Ucigasul preotului din Focsani, adeptul unei secte radicale! Ce convingeri l-au facut pe pocait sa comita oribila crima. Sunt pocaitii un pericol public pentru Ortodoxie?

autor: FrontPress 20.06.2012
NapocaNews şi editorialistul Ionuţ Ţene au avut dreptate acuzând faptul că criminalul preotului din Focşani este adeptul unei secte neoprotestante de pocăiţi. Florentin Puşcoiu s-a născut într-o familie de oameni foarte credincioşi şi a fost crescut în spiritul religiei. Convinsă că fiul ei nu avea aplecare către studiu, mama lui l-a trimis la o şcoală profesională.
Tânărul a plecat în Italia să muncească, însă după o depresie suferită în urma unei despărţiri, Florentin s-a reîntors acasă. Fiind mai tot timpul singur, tânărul şi-a găsit pacea printre prietenii săi care împărtăşeau aceleaşi credinţe ca şi el, scrie Ziarul de Iaşi.
În acest anturaj, tânărul s-a apucat să studieze textele traduse în limba română ale unei reviste de peste Ocean, publicată de o sectă religioasă care funcţionează legal în România.
Debusolat din punct de vedere religios, Puşcoiu s-a apucat să interpreteze singur ideile sectei. Secta din Statele Unite ale Americii acuză Biserica Ortodoxă de faptul că, rugându-se la icoane, preoţii ar încălca porunca lui Dumnezeu, prin care este interzis să te închini în faţa unui “chip cioplit”.
Atunci când a fost interogat de poliţişti, Puşcoiu a explicat că Tudor Marin nu era un preot adevărat, ci doar “se prefăcea”. Sunt pocăiţii un pericol public pentru Ortodoxie? NapocaNews cere autorităţilor să verifice sectele neoprotestante din ţară pentru ca adepţii lor violenţi să nu mai comită crime împotriva preoţilor sau crtedincioşilor ortodocsi. De pe NapocaNews
 

Ocupatia sionista


Ocupatia sionista: 7 palestinieni ucisi in Fasia Gaza si o moscheie incendiata in Cisiordania

autor: FrontPress 20.06.2012
Cel puţin 7 palestinieni, inclusiv doi adolescenţi, au fost ucişi zilele acestea şi alţi 5 răniţi în urma unor atacuri aeriene israeliene în Fâşiei Gaza. Armata israeliana efectuează regulat asemenea raiduri împotriva teritoriului controlat de mişcarea islamistă Hamas, oficial în scopuri defensive. Cu toate acestea, legislaţia internaţională este încălcată în mod repetat prin folosirea forţei în mod disproporţionat, cele mai multe victime fiind înregistrate în rândul civililor nevinovaţi.
În acelaşi timp, de data aceasta în satul Jaba din teritoriile ocupate din Cisiordania, mai mulţi extremişti evrei au incendiat o moscheie şi au scris cu vopsea mai multe mesaje insultătoare pe pereţii lăcaşului de cult. Poliţia a confirmat că principalii suspecţi sunt colonişti evrei.
Acest gen de atacuri prin care sunt vandalizate moschei sau chiar a biserici creştine nu sunt o raritate, autorii fiind radicalii care se ridică din rândul celor circa 500.000 de colonişti evrei care trăiesc în Ierusalim şi în peste 120 de aşezări ilegale, construite în Cisiordania de regimul sionist după ocuparea teritoriile palestiniene în 1967. Sursa: FrontPress.ro

marți, 19 iunie 2012

Noul ADIDAS


Un nou produs Adidas ar promova “SCLAVIA”

autor: FrontPress 19.06.2012
Producătorul de echipament sportiv Adidas a provocat un adevărat scandal din cauza unor încălţări care au nişte “cătuşe de picior” ce se prind în jurul gleznelor şi care ar semăna cu cele folosite în unele închisori sau cu lanţurile purtate de sclavi africani.
Conform cotidianului Daily Mail, peste 2.000 de persoane au reacţionat negativ pe reţelele de socializare, acuzând Adidas de “promovarea sclaviei”. “Cum s-ar simţi un evreu dacă, în numele modei, încălţămintea ar avea o zvastică pe ea?”, a scris la un moment dat o persoană pe Facebook. Sursa: FrontPress.ro
 

duminică, 17 iunie 2012

Grecia nu te lasa !!!



Grecia nu te lasa !!!! Alegeti conform interesului vostru!

Foto : Schimbarea garzii la Palatul Parlamentului in Grecia.

GRECIA NU TE LASA DOVEDESTE CA ESTI TARE CU UN POPOR MIC DAR DEMN !!!

Traiasca Grecia!!! Inventatorii democratiei si  demnitatii cetatenilor ei.
 Vreau sa castige cei care nu vor sa fie ingenunchiati. Ingenuncherea Greciei si a locuitorilor sai o mare magarie internationala. Sa nu paraseasca zona euro si sa nu plateasca nici un  euro pentru  banii imprumutati.
Ca si la noi  hotii au imprumutat banii si acum  pun cetatenii sa plateasca:((((.
Deosebirea fata de noi este ca la noi s-a furat si nu s-a dat mai nimic romanilor, care acum sunt pusi la plata.
PE CAND LA GRECI LE-AU MAI SCAPAT PRINTRE DEGETE SI CEVA  POPORULUI PENTRU A DUCE UN TRAI DECENT. SUSTIN GRECIA !!!  

sâmbătă, 16 iunie 2012

DOUA TARI NECUCERITE


Doar doua tari din lume au ramas necucerite de COCA COLA

autor: FrontPress 16.06.2012
Compania Coca-Cola va relua comercializarea de băuturi în Myanmar după o pauză de 60 de ani ca urmare a deciziei guvernului SUA de a suspenda sancţiunile comerciale aplicate acestei ţări.
Myanmar era alături de Cuba şi Coreea de Nord singurele ţări din lume unde Coca-Cola nu era prezentă. Cel mai mare producător de băuturi răcoritoare din lume va începe să comercializeze băuturi în Myanmar imediat ce va primi acordul guvernului SUA.
Americanii au suspendat luna trecută sancţiunile comerciale aplicate acestei ţări după ce au observat că autorităţile de la Naipyidaw au aplicat mai multe reforme democratice. Statul asiatic a fost guvernat până la finalul anului trecut de o juntă militară.
Oficialii Coca-Cola au declarat că produsele vor ajunge, în primă fază, în Myanmar din ţările vecine, până când vor fi puse la punct operaţiunile locale.
Coca-Cola a fost prezentă în Myanmar începând din 1927, însă a fost nevoită să părăsească această ţară din acelaşi motiv pentru care a plecat şi din Cuba.
Compania din Atlanta a intrat în Cuba în 1906, însă în urma revoluţiei prin care Fidel Castro a preluat puterea a ieşit din ţară, în 1960. În Coreea de Nord, Coca-Cola nu a fost prezentă niciodată. Produsele companiei care ajung în aceste ţări sunt obţinute pe căi neoficiale. De Bogdan Biszok - Capital
Citeste si:

vineri, 15 iunie 2012

Protest nationalist in Bulgaria


Protest NATIONALIST impotriva MUSULMANILOR din Bulgaria

autor: FrontPress 15.06.2012
Două partide naţionaliste, Mişcarea Naţională Bulgară şi Ataka, au organizat joi un protest în Sofia împotriva difuzoarelor amplasate pe moscheia Banya Bashi, prin intermediul cărora sunt chemaţi credincioşii musulmani la rugăciune.
Circa 100 de persoane, majoritatea vârstnici, s-au strâns în faţa primăriei capitalei bulgare, scandând lozinci împotriva musulmanilor şi cântând imnuri patriotice.
Consilierul local din partea VMRO, Angel Dzhambazki, a criticat “zgomotul” care se aude din difuzoare, mai ales înaintea rugăciunilor de vineri. Politicianul a acuzat lăcaşul de cult că “încalcă ordinea publică”.
Liderul Ataka, Volen Siderov, a făcut trimitere la o petiţie cetăţenească realizată încă din 2006 şi care a strâns peste 30.000 de semnături în vederea îndepărtării difuzoarelor. Acesta a cerut autorităţilor locale să ia măsuri în acest sens.
“De secole Sofia a fost un simbol al toleranţei sociale şi religioase, iar noi avem datoriă să păstrăm acest lucru. Ar trebui să evităm promovarea intereselor proprii prin acţiuni controversate. Daca există într-adevăr o încălcare a ordinii publice, vom lua măsuri”, a declarat primarul capitalei bulgare, Yordanka Fandakova. Aceasta a mai spus că anul trecut a demarat o investigaţie în urma mai multor plângeri, care a avut ca rezultat reducerea volumului din difuzoare.
În luna mai a anului 2011 un protest naţionalist în faţa moscheiei din oraş a degenerat în violenţe de stradă, mai mulţi musulmani fiind atacaţi de demonstranţi. Sursa: FrontPress.ro