zelender

vineri, 30 noiembrie 2012

Bancuri.... fara perdea....

Unei tipe i-a murit sotul. Revine acasa de la cimitir si plange de mama focului impreuna cu prietenul de familie. In timp ce se smiorcaie amandoi, el o tot mangaie ca sa-i treaca suferinta si cu timpul, i se scoala: - Offf, draga mea, ce sa-i faci, asa e viata asta facuta… si cu necazuri si cu bucurii. Acuma, daca tot s-a dus Mitica, hai s-o facem amandoi, asa … in amintirea lui … - Stiu si eu Costica ce sa zic, … hai s-o facem, ca doar n-o sa ajung pe maini straine – si in acest timp, isi ridica rochia, trage de chiloti in jos si se apleaca. - Dar te rog ceva, … incet si trist… Ion moare. La inmormantare preotul o intreaba pe Maria: - Vrei sa-l pupi inainte sa-l bagam inauntru? Ea izbucneste in lacrimi: - Asa ma intreba si el mereu… Cica o tipa din Irlanda a citit studiul domnului Richard ca romanii au scula mica... Ce zice ea? hmmm Hai sa ma duc in Romania sa vad daca asa este... Vine tipa la noi, intra la un bordel si zice: "vreau si eu un tip sa fac sex cu el... da unu buuuun" Doamna, il avem pe cel mai bun, pe Gigi Rapidul... da asta costa my lady, si costa muuult... Cat face? pentru dvs., ca ati venit de la asa departare 1000 lire... Tipa: ok, fie 1000 de lire, da sa fie un tip adevarat... Merge tipa in camera, se pune in pat... si apare un individ mic si pricajit... se desbraca asta, isi ia doua manusi chirurgicale pe maini, isi pune un prezervativ si doua tampoane de vata in nas... Tipa socata il intreaba: ok, manusi chirurgicale ca vrei sa fie igienic, prezervativ ca iti e frica de SIDA, dar tampoane de vata in nas? de ce? Raspuns a la Gigi Rapidul: nu suport mirosul de cauciuc ars... hahaha Badea Gheorghe o viola pe Maria… Maria: ajutoooor! Gheorghe: taci fa, ca pot si singur! Bula era cu mai multi prieteni la carciuma. Prietenii se laudau cu ultimele aventuri: - Eu am fost aseara cu una, zice unul. Si i-am tras patru numere tari. - Si ce a zis aia dimineata? Intreaba prietenii. - Ca sunt cel mai tare barbat din lume. - Asta nu e nimic, zice altul. Eu am dat cinci numere aseara. - Si ce a zis aia dimineata? - Va inchipuiti, raspunde omul plin de el. - Dar tu Bula, intreaba prietenii, n-ai fost cu nici una? - Ba da, raspunde Bula plictisit. - Si cate numere i-ai dat? - Unul singur, zice Bula. - Aaaaaa! Exclama prietenii dezamagiti. Si ce a zis aia dimineata? - Nu te opri! Intra intr-o banca un individ mascat, cu un pistol in mana si striga: - Nu misca nimeni. Acesta este un jaf, am o arma si nu mi-e frica sa o folosesc! Toata lumea ramane inmarmurita de groaza. Tipul se duce la o caserita si ii spune: - Doamna, o sa te impusc pe loc! Tipa speriata il roaga: - Domnule, va rog, nu! Am copii acasa, fac orice numai nu ma impuscati. Tipul spune: - Da? Chiar faci orice ca sa nu te impusc? Atunci fa-mi repede un sex oral. Tipa se impotriveste prima data, dar la amenintarile individului face cele solicitate. Dupa ce termina, tipul foarte fericit isi scoate masca de pe fata si-i spune ranjind: - Ai vazut nevasta ca se poate? Erai tare revoltata acasa! Un roman merge la Paris cu afaceri. Trage la un hotel si apoi alearga toata ziua prin oras, dupa contracte, semnaturi etc. Seara, obosit, se intoarce la hotel. Mananca ceva si apoi intra in baie ca sa-si faca un dus. Dupa ce-si face dus se d…uce direct la telefon si suna centralista: - Domnisoara, la ce ora iesi din tura? - Peste 10 minute, domnule. De ce intrebati? - Pai uite, sunt la camera 205 si am chef sa fac amor. Si inchide. Peste 10 minute, cioc-cioc la usa si intra fata. Fara o vorba, se dezbraca si vine in pat. Urmeaza o partida de sex ca-n filme. Dupa, stau amandoi pe spate si fumeaza. Ea zice: - O sa mergi acum in tara ta si o sa te lauzi ce usor m-ai avut. Or sa creada ai tai ca frantuzoaicele sunt niste curve sau ca esti cel mai mare Don Juan… - Nu, nu, stai linistita! Stiam ca vii daca te chem. - Cum asa? - Pai scrie pe usa din baie: Frati romani, centralista se f*te!!! Vine o tipa la un popa si ii spune: - Parinte stiti, am pacatuit, am facut si eu cu barbatu’, asa cum se face acuma, stiti, sex anal. Popa: - Zece matanii repede. Tipa le face si continua: - Parinte, asta nu e tot, stiti am facut si sex normal cu amantu’ meu. Popa: - Cinzeci de matanii repede. Tipa le face si continua: - Dar parinte, stiti, am facut si sex oral cu barbatu’ meu. Popa cauta la catastife, si negasind nimic isi suna superiorul: - Pre-Inalte, am aici pe una care a facut sex oral, ce sa-i dau? - Bai, descurca-te si tu, ca eu i-am dat cinzeci de mii. Un tip racoleaza intr-un birt o tipa. Pleaca impreuna si in timp ce facea dusul de rigoare, tipa constata cu stupoare ca e pe ciclu.. -Ce ma fac? Am primit banii…tipul e chiar dragut…as vrea si eu …o sa sting lumina …n-o sa-si dea seama si cand se va trezi eu voi fi demult plecata. Zis si facut. Dupa o noapte furtunoasa, plina de sex, tipul se trezeste si linga el o balta mare de sange si tipa nicaieri… -Am omorat-o! si se duce sa-si verifice pistolul, acesta avea toate gloantele… -Am taiat-o cu cutitul! verifica in bucatarie cutitul, acesta fara urme de sange… -Am taiat-o cu lama! merge in baie , verifica aparatul de barbierit…intact. Cand ridica capul si se vede in oglinda, striga: -AM MANCAT-O! O cuconita cheama pentru curatenia de primavara o fata de la tara. Dau cu aspiratorul, bat covoarele, sterg praful, ajung in dormitor. Sub pat fata gaseste un prezervativ. Il ia cu doua degete si’l priveste ingrozita. Cucoana o vede, se inroseste si ii zice: -Ce este Mario pe la voi la tara nu se face sex? -Ba da cucoana, da’ nu pana se ia pielea ! Doi poponari se duc la cumparaturi in Mall si la un moment dat unuia din ei ii vine sa se usureze, asa ca intra in toaleta, iar celalalt ramane sa-l astepte afara. Dupa 20 de minute, poponarul iese afara teribil de suparat. - Ce-ai patit? il intreaba celalalt. - Pai sa vezi, zice el, ma usuram ca omul si langa mine il vad pe unul cu o minunatie de scula… Bai, superba, ce mai… Asa ca l-am intrebat daca n-ar putea sa mi-o bage si mie o data… - Si? - Tipul imi spune ca tariful e 20 de euro centimetrul, adica mi-o baga de cat am bani. M-am cautat prin portofel, si am gasit vreo 100 de euro. I-am platit, mi-am dat blugii jos, si mi-a infipt-o doar 5 centimetri… - Pai, si atunci, de ce esti asa suparat? - Cand eram noi ocupati, intra un dobitoc si ma loveste cu usa si ma umple de datorii, domnule… Ora de educatie sexuala : profesorul trebuie sa plece si il lasa responsabil pe Bula. - Bula, te las pe tine, dar sa fii cuminte.! Vine profesorul dupa 10 minute si gaseste toate fetele dezbracate: - Ce se intampla Bula ??? - Practica la fete …Mai vine iar profesorul dupa 10 minute si gaseste toti baietii dezbracati: - Acu’ ce se intampla Bula ??? - Practica la baieti ! Mai sta profesorul ce mai sta si vine iar. Acu’ elevii fac sex pe banci : - Bula, e scandalos !!! - Dom’ profesor, acu’ le-am dat lucrare de control. - Bine, Bula ! Vede profu’ doi poponari in spate: - Da’ cu aia ce e Bula ? - I-am prins copiind si le-am schimbat subiectele. - Aha. In ultima banca unu facea #$%$ : - Bai, Bula ! - Ala e baiatu’ directorului. I-am dat mai usor. - Care este diferenta dintre viata si pu*a? - Viata e din ce in ce mai dura! Un sot si o sotie urcau scarile blocului, la care sotul ii spune sotiei: -Vai, draga ai un fund mare cat o masina de spalat! Femeia nu spune nimic.Vine seara, barbatul are chef de sex, la care sotia ii spune: -Eu nu dau drumul la masina de spalat pentru o carpa, mai bine spal-o de mana! În plin act sexual, o femeie matura, îi spune sotului ei: - Tu semeni cu un celular! Batrânul mândru zice: - Vibrez mult? - Nu! Dar intrând în tunel, îti cade semnalul ! Trei prieteni, care nu se mai vazusera de atatia ani, se intalnesc intamplator in fata unei scoli de soferi. Din vorba in vorba isi dau seama ca fiecare isi astepta consoarta sa-si termine ora de conducere auto. Primul zise suparat: - Sotia mea a inceput scoala de o saptamana si de atunci in fiecare noapte se trezeste, pune mana pe “manivela” si incepe: “inainte, inapoi, inainte, inapoi” de nu pot sa dorm toata noaptea. Al doilea zise si el negru de suparare: - Asta nu-i nimic, a mea a inceput scoala de o luna si de atunci in fiecare noapte se trezeste, pune mana pe “manivela” si incepe: “intaia, a doua, a treia, a patra”. La marsarier, cel putin, imi vine sa-mi iau campii. Al treilea, daramat de tot, se uita la ei si zise: - Sunteti mici copii! A mea a inceput scoala de doua luni si de atunci in fiecare noapte se trezeste, se intoarce cu fundul la mine si zice “Plinul, va rog!” Seduce vo rba in lume ca ciobanul Gheo din creierii muntilor este cel mai tare barbat in scula de pe toata planeta. Au scris ziarele, au transmis televiziunile si,cum era normal, au inceput sa vina femeile cu oferte ca sa incerce minunea. - Bade, eu sunt cea mai stramta. - Bade, eu stiu 300 de pozitii. - Bade, eu am tate mari etc.etc. Badea Gheo sta sprijinit in bata si la toate ofertele raspundea imperturbabil: - No, pentru treaba asta am pe Leana mea, nu-mi trebuie alta. La sfarsit vine ultima oferta: - Bade, eu fac si oral. Sta Gheo putin pe ganduri si zice plictisit: - No, apai ca treaba asta pot sa mi-o fac si singur. Un tip intra intr-un bar si zice: - Sase whiskiuri duble. La care barmanul: - Trebuie sa fii avut o zi grea. - Da, tocmai am aflat ca fratele meu mai mare e homosexual. A doua zi acelasi tip intra in acelasi bar si cere aceleasi bauturi. Barmanul intreaba acelasi lucru si tipul raspunde: - Da, tocmai am aflat ca si fratele meu mai mic e homosexual. A trei zi scena se repeta . Barmanul zice: - La dracu! A mai ramas cineva in familia ta caruia sa-i placa femeile? - Da, nevasta-mea! Un tip cu o tipa, dupa o intalnire de succes, merg impreuna pe aleea casei lui. La un moment dat, tipul o intreaba: -Vrei sa mergi pe la mine, sa bem o cafea? -Pai, hai sa-ti zic ce-am constatat: imi dau seama de fiecare barbat cum este in pat, dupa cum baga cheia in broasca… adica daca o bagi repede, smucit, inseamna ca esti animalic si nu-mi place chestia asta; in schimb, daca bajbai si nu nimeresti yala, inseamna ca nu esti experimentat si iara nu imi place. -Domnisoara, nu stiu, cum fac ceilalti, dar eu inainte de a incerca cheia, ling broasca de-o ia naiba… O prostituata merge la ginecolog… Acesta o intreaba: - Domnisoara, aveti pierderi mari in timpul menstruatiilor? - Ei, da, asa … doua-trei sute de euro!… Pe malurile Prutului prind peste doi pescari. Pe malul Romaniei Gicu, pe malul Moldovei Ion. Ion are undita, plasa si tot felul de accesorii de pescuit, dar nu prinde nimic… Gicu sta in apa pana mai sus de buric si peste fiecare minuta baga mainile in apa si scoate cate un peste!… - Ma, Gicule, cum prinzi ma, la ce? - Pai la mamaliga! o faci bot si o imbraci pe pu*a! Cum simti pestele, il prinzi cu mainile! Peste careva timp Gicu il vede pe Ion intepenit in apa. - Ce ma Ioane, sa prins? - S-a prins… s-a prins… dar il mai las oliaca… Un barbat merge cu liftul. La un moment dat, intra o femeie. Dupa doua etaje, femeia opreste liftul, se uita cochet la el, isi dezbraca bluza si sutienul si le arunca pe jos. - Hai, fa-ma sa ma simt ca o femeie. Barbatul se gindeste puţin, isi dezbraca camasa, o arunca pe jos si spune: - Hai, spal-o si calc-o! Maria si Ioana la cules de sfecla. Culeg ele ce culeg si la un moment dat Maria scoate o sfecla imensa din pamint si zice: -Auzi fa Ioana, uitie-asa e a lu’ Ion al mieu p**a. -Cum fa Marie, asa di mari e? -Nu fa, asa di murdara. Culmea vitezei: sa fugi in jurul unui stalp si sa-ti intre p**a in cur. O fetita, eleva de liceu, vine acasa cam stinghera. Tatal ei o intreaba: - Ce s-a intamplat, draga? - Cand veneam de la scoala un nene mi-a zis ca daca-i sug p**a imi da mie cerceii astia… Scufita Rosie culegea floricele prin padure. Deodata apare lupul si o ia pe la spate. Scufita: Ce-a fost asta lupule? Lupul: Te-am speriat! Scufita: Mai sperie-ma odata! Lupul isi face treaba, dupa care scufita ii spune: Mai sperie-ma odata! Lupul o mai “sperie” odata. Scufita nesatula: Mai sperie-ma odata! La care lupul sleit de puteri: Bauuu! Ion si maria mergeau pe strada. Maria ii zice lui Ion: ma Ione, io is lezbi. Ion: ce-i aia? Maria: vezi femeia aia de pe strada? Ion: da o vad si cei cu ea? Maria: mie imi place de ea si as vrea sa fac sex cu ea. Sta Ion un pic dupa care zice: tu Marie, cred ca si io is lezbi. Un tip pasionat de vanatoare, isi cumpara o noua carabina si bucuros nevoie mare, porneste in padure sa impuste ursi. Dupa nici o jumatate de ora, da de un urs mic, maro, si-l impusca. In acel moment simte pe umar o mana grea. Cand se-ntoarce, vede un urs mare, negru. Acesta ii spune: - Ai doua posibilitati: ori te mananc, ori te f*t! Omul bineinteles, alege a doua posibilitate. Dupa doua saptamani de dormit pe burta si recuperari acasa in pat, se intoarce in padure, si il impusca pe ursul mare si negru. In acel moment simte o mana pe umar si cand se intoarce vede un urs grizzly urias. Acesta ii spune: - Din doua, una: ori ti-o trag o data ca niciodata, ori te mananc! Ce sa faca omul? Alege prima varianta, caci vorba aceea: “Ce nu face omul ca sa ramana in viata?” Dupa vreo luna de dormit pe burta si tratament specializat la spital, reuseste omul sa se puna pe picioare. Direct de la spital, bolnav de nervi, se duce in padure, il cauta pe ursul grizzly si il impusca. Fatalmente, din nou simte o mana pe umar. Cand se intoarce vede un gigant urs polar privindu-l. Acesta, cu o expresie de resemnare pe fata ii spune: - Haide, recunoaste acum: tu de fapt nu vii in padure pentru vanatoare, nu-i asa?! O femeie este consultata de un ginecolog, in pozitia specifica. In timp ce doctorul are bagata mana pana la cot in p….. femeii, este sunat pe mobil. Doctorul raspunde. Doctorul: Salut, Gigi! Ce mai faci, ma? Vii pe la mine? Cum, nu mai stii unde stau? Stai sa-ti explic. Deci, cum intri in Bucuresti, faci la stanga, apoi la dreapta, apoi intri in sens giratoriu, apoi iar la dreapta, de doua ori la stanga, apoi la dreapta. Doctorul inchide telefonul, moment in care femeia, transpirata toata, se ridica intr-un cot, oftand: Femeia: Dom doctor, va rog, mai puteti face o data sensul giratoriu? Ion si Maria gradinari… se trezira de dimineata sa plece la targ sa prinda loc pt taraba; incarca caruta cu varza si castraveti si pleaca. Pe drum Maria: - Ioane opreste un pic caruta, da-te jos si vino de ma pupa ca nu mai pot! Opreste Ion, se da jos o pupa pe Maria… si plecara iar la drum. Dupa 10 minute Maria: - Ioane, opreste caruta, da-te jos si vino de ma pupa ca nu mai pot!… - Marie, da esti nebuna! Nu mai prindem targul. - Hai repede Ioane, acu, acu, ca nu mai pot! Se da Ion jos si iar o pupa pe Maria. Dupa vreo 10 minute Maria incepe: - Ah Ioaneee, ah, opreste caruta si vino repede si ma pupa ca nu mai pot! Ion enervat: .- Auzi fa Marie…. da-te jos de pe castraveti si urca-te pe varza. Un copil ii trimite scrisoare lui Mos Craciun: - Mosule… trimite-mi si mie un fratior! Dupa 2 zile, copilul primeste scrisoare de la mos: - Trimite-mi-o pe ma-ta! 2 ciobani pe munte oftau: - “Eeeh”… Peste 10 minute iar: - “Eeeh”… Peste alte 10 minute: - “Eeeh… si cand te gandesti ce puli avem!” Ion si Maria, la restaurant. Maria, sorbind dintr-un pahat cu vin: - Sa stii ca nu poate fi vorba de sex inainte de casatorie! Ion: - Atunci suna-ma dupa ce te casatoresti… Tanarul homosexual ii marturiseste in sfarsit mamei sale faptul ca el este altfel. Mama foarte putin uimita intreaba calma: - Vrei sa spui ca tu iei in gura si sugi pu*ile barbatilor care se f*t in cur cu alti barbati? - Cam asa ceva, spune tanarul putin rusinat. - Atunci sa nu te mai aud vreodata ca nu iti place mancarea gatita de mine!… Parintii lui Ion vin in petit la parintii Mariei si stabilesc nunta peste doua saptamani. Seara Ion si Maria ies la poarta ca tinerii. Se iau in brate se pupa, se giugiulesc si la un moment dat Ion zice: - Marie hai sa ne-o punem! Ce mi-e amu, ce mi-e peste doua saptamani? Tot femeia mea esti. - Ioane, nu. Cand om iesi din altar, sunt a ta toata, pana atunci nimic. - Bine fa, dar macar arata-mi-o si mie s-o vad! Maria ridica fusta si zice: - No bine uite-o! Se da Ion aproape, se uita, stramba din nas si zice: - Marie e musai amu, ca dupa cum miroase, nu mai tine doua saptamani. Fata de 14 ani le marturiseste parintilor ca nu i-a venit menstruatia. Parintii nervosi, lacrimand, disperati ocare a fost porcul care a putut face asa ceva? Ea ia telefonul, vorbeste, inchide. Intr-o jumate de ora apare in fata casei un Ferrari ultimul tip, nou nout. Coboara un tip mai in varsta, cu parul alb pe alocuri, imbracat intr-un costum scump si elegant, cu pantofi asemenea. Intra in casa, o ia hotarat inspre camera de zi si se aseaza intre fata si parinti. - Buna dimineata. Mi-a povestit fiica dumneavoastra ce s-a intamplat. Din motive familiale nu pot sa o iau de nevasta dar am o oferta pentru dumneavoastra. In cazul in care copilul nascut va fi fata primeste de la mine 3 magazine, doua apartamente, o vila pe malul marii si 500.000 dolari anual. Daca va fi baiat ii dau 2 fabrici si tot 500.000 anual. In cazul in care vor fi gemeni, cate o fabrica si 250.000 dolari de cap anual. In cazul in care fata dumneavoastra pierde sarcina… Aici tatal, profitand de pauza cauzata necesitatii unei respiratii: - I-o mai tragi o data! Badea Gheorghe statea si fuma o tigara si isi facea #$%$ lui saptamanala! Tocmai termina tigara cand veni o musca care i se aseaza pe fata. El “pac” ii #$%$ o palma si omori musca! Apoi cugeta: “Ba, ce viata dura am: droguri, sex, violenta!” In mijlocul iernii doi indragostiti stau pe o banca in parc. El catre ea: - Pot sa-mi incalzesc mainile intre picioarele tale? Ea : - La urechi nu ti-e frig? Erau Ion si Maria in luna de miere la un hotel. Deodata suna telefonul Mariei.Era mama ei. Mama:marie, ati facut si voi ce fac tinerii? Maria:Nu Mama:Pai voi ce faceti acolo? Maria:Eu ma uit la televizor si Ion citeste ziarul. Mama:Spunei lui Ion sa bage ce are el mai gros in gaura unde faci tu pipi.Va sun mai incolo! Maria:Bine.Pa! Maria si Ion fac in tocmai.Dupa o ora suna din nou mama Mariei: Mama:Ati facut ce am zis eu? Maria:Da. Mama:Si cum e? Maria:Ion e de o ora cu piciorul in WC Intr-o noapte, Ion si Maria, proaspat casatoriti, stateau de vorba: - Ma, Ioane, spune drept, pe cine ai mai avut inaintea mea? - Pe Florica. - Numai pe ea? - Pe Veta, Maricica, Rozi… bla bla bla. - Sa stii ca sunt geloasa. - Lasa, mai bine ai fi multumita ca te-ai calificat in finala. Trei taranci tinere spalau rufe la rau si vorbeau despre barbatii lor. Prima: - Auzi tu, al meu vine acasa de pe santier o data pe luna, sta doua zile si-abia apuca sa ma vada. Daca se-ntampla sa ma futa de doua ori. A doua: - Al meu lucreaza la mina si vine acasa in fiecare sambata. Dar apucam totusi sa ne futem de 2-3 ori. A treia tace suparata. Nimic. Celelalte o trag de limba: - Dar al tau? - Al meu sta acasa toata ziua si n-am pic de liniste din cauza lui. Cum ma prinde cum ma fute. O data dimineata, o data la pranz, de doua ori seara si de trei ori pe noapte. Celelalte: - Taci tu. Si n-ai facut nimic? Poate o fi bolnav. Nu l-ai dus la doctor? - Ba l-am dus. - Si ce-o zis doctorul? - O zis ca n-are tinere de minte… Un mos la azil ii povesteste unei colege ca raposata sotie ii tinea pu*a in maini la culcare si numai asa putea sa adoarma. Batrana miloasa il ajuta deci si ea sa poata dormi mosul. Si intr-adevar mosul adoarme si doarme ca un copilas. Dar odata mosu vine la ea si-i zice: - Imi pare rau dar am gasit alta! Baba suparata: - Si ce ma rog are ea si eu nu am? - Ii tremura mainile!… Un calugar merge la un han Calugar: "mancare, bautura si femei" Hangiu: mancare avem..., bautura avem..., femei daca vrei ti-l dam pe Richard... Calugarul: NUUU, nu obisnuiesc asa ceva.. Dupa inca 5 ani de abstinenta, acelasi han, acelasi calugar. Calugar: "mancare, bautura si femei" Hangiu: mancare avem..., bautura avem..., femei daca vrei ti-l dam pe Richard... Calugar: hmmm bine fie si Richard, da sa nu mai stie nimeni..., ca eu unul nu obisnuiesc... Hangiu: Pai nu o sa stim decat: eu, tu si cei care il tin pe Richard, ca nici el nu obisnuieste... Doi prieteni de varsta a 3-a se intalnesc dupa multi, multi ani. Unul pesimist celalalt optimist. Pesimistul catre optimist: - Prietene, s-a intamplat cea mai mare nenorocire din viata mea! - Care ma? - Mi-a murit pu*a! La care optimistul: - Si ce ma, asta e nenorocire? Uita-te ca si mie mi-a murit, dar vezi ce frumos atarna? Un barbat si o femeie merg pe autostrada si se cearta din cauza infidelitatii barbatului. Dintr-o data, femeia scoasa din minti apuca scula barbatului si o taie, dupa care enervata o arunca pe fereastra. In spatele lor, intr-o masina, un barbat si fetita lui de 7 ani discuta. Dintr-o data, scula se izbeste de parbriz, sta lipita un moment si apoi zboara mai departe. Surprinsa, fetita intreaba: - Ce era asta, taticule? Rusinat si nevrand sa discute cu fetita lui subiecte sexuale, omul raspunde: - Era doar o insecta! Fetita ramane cu un aer confuz cateva minute si apoi zice: - In orice caz, avea ditamai scula! Regina Angliei viziteaza un spital. La etajul I gaseste un tip care se masturba de zor. Socata, il intreaba pe director: - Ce-i cu nesimtitul asta aici? - Va rugam sa ne iertati. Domnul sufera de o boala grava, daca nu ejaculeaza la fiecare 3 ore, face atac de cord si moare. Cu greu Regina trece in urmatorul salon unde vede o scena si mai si. O asistenta ingenuncheata facea sex oral unui pacient. - Aici ce mai aveti de spus, domnule director? intreaba ea rosie de furie… - Oh, aceeasi boala, dar domnul are o asigurare medicala mai buna, my lady!!! R

Tratamentul pentru Parkinson

Tratamentul pentru Parkinson l-a tranformat in HOMOSEXUAL autor: RV 30.11.2012 Didier Jambart, un francez in varsta de 52 de ani bolnav de Parkinson, a devenit dependent de relatiile homosexuale si jocurile de noroc in urma unui tratament cu medicamentul ReQuip, produs de GlaxoSmithKline.Tata a doi copii, manager bancar si om respectat in comunitatea din care face parte, Didier Jambart avea sa traiasca o drama imediat ce a inceput tratamentul cu ReQuib in anul 2003. Reactiile adverse i-au provocat o serie de stari ciudate, se trezea dimineata si alerga 10-25 de kilometrii ca mai apoi sa devina homosexual si dependent al jocurilor de noroc.El povesteste ca ajunsese sa vanda jucariile copiilor pentru a-si satisface dependenta, publicase poze cu el in ipostaze de travestit pe site-uri homosexuale in cautare de parteneri si chiar a incercat sa se sinucida de opt ori.Totul a revenit la normal in anul 2005 cand, constient de efectele ReQuip, a incetat sa mai urmeze aceasta medicamentatie. In 2006, Jambart a dat in judecata compania GlaxoSmithKline cerand drept daune 400.000 de euro.Dupa spate ani de procese, curtea franceza i-a dat castig de cauza omului, astfel ca cei dela GSK vor trebui sa-i plateasca suma de 200.000 de euro.Avocatul lui Didier Jambart a sustinut ca, desi se cunosteau efectele adeverse al medicamentului de ani bun, pe ambalaj au aparut scrise abia in 2006. Reprezentantii companiei farmaceutice admit ca Ropinirol, molecula principala continuta de ReQuip, produce reactii adeverse stranii in anumite cazuri dar neaga faptul ca un asemenea tratament ar putea influenta orientarea sexuala. Un caz asemanator este cel al lui Peter Shepherd, manager IT din Hull (Marea Britanie), care in urma tratamentului pentru Parkinson cu pastile Cabergoline, a devenit obsedat sexual, dependetent de jocurile de noroc si travestit.Sursa:FrontPress.ro Didier Jambart, impreuna cu sotia la procesul contra GSK H

Salariul minim dublu

Cum a reusit UNGARIA sa aiba un salariu minim dublu fata de ROMANIA? autor: FrontPress 30.11.2012 România şi Ungaria au plecat oarecum de pe aceeaşi poziţie după prăbuşirea comunismului. Însă în cele două decenii care au urmat România şi-a pierdut industria şi odată cu ea aproape două treimi din numărul celor care lucrau în 1990. În acest timp, Ungaria a pierdut doar un milion de salariaţi din cei cinci milioane de la sfârşitul erei comuniste, iar salariul minim din această ţară a ajuns să fie în prezent de două ori mai mare decât cel din România. Care este “secretul” Ungariei? O politică economică “patriotistă” care sprijină afacerile mici şi mijlocii, a explicat pentru Ziarul Financiar Janos Szigeti, ataşatul comercial al Ambasadei Ungariei la Bucureşti. În 1990, numărul de angajaţi ai României reprezenta circa 48% din populaţia totală a ţării şi era mai mare decât întreaga populaţie a Ungariei. De-a lungul celor două decenii care au urmat, populaţia României a scăzut de la 23 milioane la 19 milioane. În acelaşi interval, România a pierdut 6,5 milioane de angajaţi, ajungând să aibă 4,3 milioane de salariaţi în prezent, adică 22% din populaţia totală, potrivit datelor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) şi ale Băncii Mondiale (BM). Ungaria a ajuns de la aproape cinci milioane de angajaţi în 1990, circa jumătate din populaţia ţării, la puţin sub patru milioane de angajaţi în prezent, adică aproximativ 40% din numărul total de locuitori. IMM-urile, cheia supravieţuirii Ungariei Cum a reuşit Ungaria să-şi protejeze forţa de muncă de impactul reformelor şi al valului de privatizări demarat în mişcarea către economia de piaţă? “S-ar putea spune că privatizările au decurs puţin mai pozitiv”, a spus Janos Szigeti la emisiunea ZF Live. “La noi de la bun început s-au făcut eforturi mari pentru păstrarea angajaţilor în cadrul afacerilor mici şi mijlocii.” Oficialul a insistat pe importanţa IMM-urilor în economia Ungariei, care sunt încurajate prin ceea ce el a numit “politica patriotistă” a guvernului. “Din numărul total al angajaţilor, 64% lucrează în cadrul afacerilor mici şi mijlocii. Chiar din acest motiv guvernul spunea că secretul supravieţuirii Ungariei se află undeva pe la afacerile mici şi mijlocii”, a mai spus el. Întrebat dacă ar sfătui Guvernul de la Bucureşti să urmeze modelul Ungariei de a încuraja IMM-urile, Szigeti a arătat că nu este necesar, deoarece autorităţile române au deja aceeaşi abordare. “Văd în fiecare zi că şi Guvernul României face la fel: facilităţi pentru IMM-uri, îmbunătăţirea cadrului juridic”, a spus diplomatul ungar. El a arătat că sistemul cardului Szechenyi, prin care întreprinderile mici pot obţine uşor credite subvenţionate, funcţionează “extraordinar” în Ungaria. Acest sistem a inspirat programul “Mihail Kogălniceanu”, lansat în România anul trecut. Investitorii străini sunt bine veniţi Faptul că IMM-urile sunt “cheia supravieţuirii” Ungariei nu înseamnă că guvernul de la Budapesta nu salută investiţiile din partea companiilor multinaţionale, a mai spus Szigeti. Referindu-se la taxele “de criză” impuse de guvernul ungar băncilor şi companiilor mari, dimplomatul a arătat că această politică este aplicată şi în alte ţări. Ungaria găzduieşte operaţiuni ale unor grupuri străine precum Daimler, care are o linie de asamblare pentru automobile Mercedes la 90 km de Budapesta, General Motors, prezent prin divizia Opel, şi Audi. Guvernul de la Budapesta a încheiat până în prezent cinci acorduri strategice cu grupuri mari internaţionale, cel mai recent fiind semnat săptămâna trecută cu producătorul auto japonez Suzuki. Acordul vizează cooperarea cu statul în vederea dezvoltării infrastructurii rutiere, domeniu în care Suzuki solicita o mai mare implicare a guvernului. Grupul japonez deţine din 1991 o uzină în nordul ţării. Celelalte patru acorduri au fost semnate cu Coca-Cola, Daimler, producătorul farmaceutic Richter şi producătorul de aluminiu Alcoa-Kofem. De Radu Bostan – Ziarul Financiar «

Asumarea legionarismului


“Dreapta autentica poate fi reconstruita numai dupa evaluarea si asumarea LEGIONARISMULUI”

autor: FrontPress 30.11.2012
În toamna aceasta s-au împlinit 113 ani de la naşterea (13 septembrie) şi 74 de ani de la moartea (30 noiembrie) lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul şi liderul Mişcării Legionare / „Legiunea Arhanghelul Mihail” (care a avut partidele „Garda de Fier” şi „Totul Pentru Ţară”). Distanţa în timp nu a domolit patimile, ci parcă, dimpotrivă, le-a aţîţat. Despre Corneliu Codreanu, ca şi despre mişcarea sa, se vorbeşte numai în termeni excesivi, fie de adulaţie, fie de contestare.
La atîta vreme după dispariţia fizică a fondatorului Legiunii şi de la scoaterea organizaţiei din viaţa politică (ianuarie 1941) şi în ciuda faptului că renaşterea Mişcării după 1989 (atît sub forma ei civică şi culturală, paideică, precum şi sub aceea de partid politic) a eşuat – grupările care se revendică de la ideologia legionară şi care îşi asumă continuitatea fiind insignifiante sub raportul impactului în societate –, legionarismul este folosit în continuare, cu succes, ca sperietoare a opiniei publice şi ca mijloc de marginalizare a persoanelor publice. Cel mai recent,  eticheta de „legionar” fost întrebuinţată, cu scopul de a-i compromite şi/sau intimida, în cazul unor tineri politicieni din Alianţa România Dreaptă (PDL & Co): Mihail Neamţu (lider al Partidului „Noua Republică”) şi Adrian Papahagi (vicepreşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate). Cei doi, aflaţi în campanie electorală pentru cîte un loc de deputat, au reacţionat exact cum se aşteptau acuzatorii (politicieni ai USL, jurnalişti – între care, printre cei mai virulenţi s-a găsit Andrei Bădin, de la B1 TV, ins apropiat al unor personalităţi legionare din exil, care, cît au avut bani şi zile, l-au tratat cu maximă boierie –  şi bloggeri de stînga, dar şi „monitori” evrei), cum le cere „corectitudinea politică” şi cum probabil şi simt. Dar cred că fără mare folos, căci cei care îi acuzau ştiau că mint, iar mulţimea nu va fi convinsă de o dezminţire.
Corneliu Codreanu
Ei au negat că ar avea vreo simpatie pentru Mişcarea Legionară şi s-au grăbit să se delimiteze, acuzînd la rîndul lor, Legiunea.
Mihail Neamţu, cel mai atacat (inclusiv de M.R. Ungureanu, aliatul său), a scris un text justificativ, în care susţine: „Legionarismul a fost o aberaţie politică, combinînd extremismul naţionalist, recursul la crimă şi cultul morţilor.”
Observ în treacăt enormitatea de a transforma cultul morţilor, atît de prezent în credinţa creştină, într-o fărădelege. Şi reiau aici numai un pasaj dintr-un mai lung răspuns pe care l-am postat pe pagina de Facebook a lui Mihail Neamţu: „Mişcarea Legionară nu a fost o organizaţie criminală, iar dacă unii legionari au comis păcatul uciderii, au plătit şi ei şi încă două generaţii de legionari după ei. Ca să fim cinstiţi, au fost singurii care şi-au asumat faptele şi şi-au răscumpărat vina prin suferinţă şi moarte. Liberalii, ţărăniştii şi guvernul Antonescu n-au fost condamnaţi de istorie şi n-au plătit pentru miile de români (legionari, dar şi neafiliaţi politic) pe care i-au închis pe nedrept şi pentru sutele de români (legionari, dar nu numai) pe care i-au ucis fără judecată. De ce, aşa stînd lucrurile, PNL şi PNŢ trec drept partide onorabile, iar ML este taxată drept «aberaţie politică»? E adevărat că legionarii şi-a făcut dreptate singuri (şi nu trebuia), omorîndu-i pe Gh. Duca şi pe Armand Călinescu, dar numai după ce aceştia au închis şi ucis nenumăraţi legionari nevinovaţi (inclusiv pe fondatorul şi liderul ML, C. Z. Codreanu), utilizînd aparatul de represiune al statului. Judecînd, prin prisma documentelor, istoria interbelică, vom vedea că Mişcarea Legionară, dacă nu e mai bună, nu e deloc mai rea decît celelalte formaţiuni politice ale epocii.”
De asemnea, Adrian Papahagi a lansat în mediul virtual declaraţia: “Mărturisesc din nou că n-am avut niciodată vreo simpatie pentru legionarism. Amestecul bizar de mesianism, voluntarism social, tradiţionalism progresist şi militarism, şi mai ales dimensiunea sa masificatoare mi-au fost mereu suspecte. Ca să nu mai vorbim de crime!”.
Mă tem că, descriindu-i astfel pe legionari, Papahagi ar putea fi acuzat de antisemitism, pentru că în sionism prea se îmbină mesianismul, voluntarismul social, tradiţionalismul progresist şi militarismul.
Ne-am putea întreba de ce au fost acuzaţi de legionarism tocmai doi oameni care sînt aşa de fermi contra legionarismului. Dar e numai un punct de la care poate porni o discuţie, pe care s-ar cuveni s-o avem, despre trecutul nostru istoric apropiat şi deopotrivă despre onestitatea dezbaterilor cultural-politice de la noi în legătură cu acest trecut. Facem un prim pas în acest sens cu dialogul de mai jos, dintre mine şi dl Răzvan Codrescu – unul dintre cei mai avizaţi cercetători ai fenomenului legionar. Interviul a avut loc mai demult, căci nu de azi, de ieri sînt problemele la care încearcă să răspundă, şi intenţionam să-l public în numărul 113 (pe septembrie 2012) al revistei ROST, care însă n-a mai apărut. Aşa încît îşi găseşte aici locul într-un context la fel de potrivit acum pe cît ar fi fost şi în septembrie.
Corneliu Codreanu

„Despre Codreanu se vorbeşte, pro sau contra, adeseori anapoda”

Claudiu Târziu: Observăm că orice referire cu un dram de obiectivitate la Corneliu Codreanu sau legionarism te face dintr-o dată suspect. De pildă, Ion Cristoiu a fost acuzat de simpatii legionare pentru că i-a recunoscut „Căpitanului” charisma şi bunele intenţii. Iar realizatoarea de televiziune Eugenia Vodă a primit aceeaşi etichetă doar pentru că i-a permis lui Ion Cristoiu să facă acele afirmaţii în emisiunea ei. Pe de altă parte, simpatizanţii se raportează necritic la Mişcare şi la fondatorul ei. De ce credeţi că se întîmplă aşa? Şi totodată de ce-am mai vorbi astăzi despre Codreanu şi despre legionarism?
Răzvan Codrescu: Nu numai faptul că a reuşit să mobilizeze pînă la jertfelnicie elita unei generaţii (studenţi, intelectuali, preoţi, aristocraţi etc.), dar şi faptul acesta de a fi adulat sau contestat cu patimă după atîţia ani, şi după ce s-au făcut toate eforturile pentru a i se diminua creditul şi a i se şterge urmele, arată importanţa personajului, care, indiferent de cum ar fi judecat, nu a fost unul de mîna a doua. Îndărătnicia aceasta de a rămîne viu/prezent şi după trei sferturi de veac, după ce a fost hăituit, asasinat, îngropat la opt metri sub pămînt şi denigrat ca nici un alt personaj al istoriei noastre, împreună cu toată mişcarea pe care a generat-o, mai arată şi că legionarismul a picat pe nişte probleme vitale şi încă nerezolvate ale existenţei şi destinului nostru ca neam, atît în ordinea seculară, purtătoare de sabie, cît şi în ordinea spirituală, purtătoare de cruce. S-ar putea spune că, cel puţin în lumea românească, personajul este încă prea fierbinte şi chestiunile legate de el prea arzătoare pentru a admite tratamentul „la rece”. De aceea, mai „obiectivi” şi mai „măsuraţi” au reuşit să fie adeseori, atît în privinţa lui Codreanu, cît şi a „fenomenului legionar” în genere, cercetătorii sau observatorii străini. (Şi, în paranteză fie spus, nici o altă mişcare, politică sau spirituală, din viaţa publică românească, mai veche sau mai nouă, nu a mai atras în asemenea măsură atenţia străinătăţii; bibliografia străină a legionarismului – consemnată doar parţial în amplul dosar bibliografic din cartea mea În căutarea Legiunii pierdute – este uriaşă şi extrem de diversă, din epocă şi pînă în vremea din urmă – să zicem, de la articolele lui Julius Evola de la sfîrşitul anilor ‘30 şi pînă la ultima sinteză străină de care am eu cunoştinţă, apărută în 2010, în Franţa: Michel Bertrand, Codreanu et la Garde de Fer. Histoire d’une tragedie: 1920-1945.) Mă întrebaţi „de ce am mai vorbi despre Codreanu”? Păi, dacă aşa stau lucrurile, s-ar putea spune mai degrabă că dacă nu s-ar mai găsi nimeni să vorbească, atunci „pietrele ar striga”.
Ce-i drept, se întîmplă că despre Codreanu se vorbeşte, pro sau contra, adeseorianapoda: fie din lipsă de informare corectă, fie din partizanat ideologic şi propagandistic. E şi multă ignoranţă, şi multă naivitate, dar şi multă rea-credinţă sau necinste sufletească. Aş putea spune că există un regim moştenit al mistificărilor manipulatorii, cărora le cad pradă nu numai ageamii şi jurnaliştii de mîna a doua, dar şi o anumită istoriografie ideologizată. Am mai spus-o: propaganda antinaţională şi anticreştină constituie probabil singura formă de continuitate din viaţa publică românească a ultimelor şapte-opt decenii, iar din acest punct de vedere între regimul democratic (antebelic sau postdecembrist) şi regimul comunist nu există nici o deosebire semnificativă. România contemporană s-a mişcat constant (cu excepţia anilor tulburi ai războiului) în cercul vicios al stîngii, în care nici o în-dreptare nu este cu putinţă. Legionarii – care tocmai de aceea au deranjat şi deranjează atît de mult establishment-ul, direct sau indirect – încercaseră să rupă acest cerc, în contextul efemer al unei Europe de dreapta; tentativa lor a eşuat în mod tragic, dar amintirea fermităţii lor continuă să tulbure “liniştea” oamenilor de stînga, care au dus – şi continuă să ducă – ţara la ruină. Spaima de legionarism reprezintă, în adînc, spaima politicianismului de propriile lui păcate, pe care le-ar putea plăti cîndva, la o dreaptă judecată a Istoriei.
Una peste alta, a fost impusă cu consecvenţă o adevărată dogmă ideologică, fundamentată pe mitul propagandistic al “sălbăticiei” legionare. Este, într-un fel, povestea cu hoţul care strigă: “Prindeţi hoţul!”… Legionarismul a devenit astfel imaginea publică a tuturor relelor de ieri şi de azi (“sperietoarea” fiind folosită pînă la saturaţie şi după 22 decembrie 1989), iar Corneliu Codreanu, ca şef al Mişcării, e considerat de regulă drept “capul răutăţilor”. Ei bine, atît de mult au fost repetate aceste lucruri, atîta cerneală s-a vărsat şi atîta patimă a fost investită în această denigrare concertată, încît pentru anumite minţi comode problema e ca şi clasată! Cînd se rosteşte numele lui Codreanu sau al Mişcării Legionare, multora li se pare că ştiu totul dinainte…
Din păcate, nici “apologeţii” legionarismului n-au ştiut să păstreze o măsură şi să răspundă realist provocărilor actualităţii, tinzînd spre cealaltă extremă, a adulaţiei ditirambice a figurii lui Codreanu şi a idealizării necritice a unui fenomen complex, în care virtuţile n-au exclus păcatele, aşa cum nici păcatele n-au exclus virtuţile. Rămîne de ales, în continuare, grîul de neghină. Cu neghina ştim ce e de făcut (“se alege şi se arde în foc”); rămîne de văzut ce şi cît vom mai fi în stare să facem cu partea de grîu curat. Nu în perspectiva reînvierii Legiunii, care e curată utopie, ci în aceea a reconstrucţiei din mers – şi în pas cu vremea – a unei noi drepte creştine româneşti, care nu se poate reduce la experienţele trecutului, dar nici nu se poate dispensa de ele, dacă se vrea una cu rădăcini şi cu repere, iar nu o simplă butaforie de uz conjunctural. 
Prin urmare (şi îmi cer scuze dacă repet lucruri pe care le-am tot spus în diferite contexte), ne mişcăm, cu Codreanu şi cu legionarismul, între o “legendă neagră” de uz popular, cultivată de toate fronturile stîngii şi radicalizată obsesiv în mediile evreieşti, şi o “legendă aurită”, perpetuată de foştii membri sau simpatizanţi ai Mişcării şi avînd o circulaţie mai restrînsă, în medii nu întotdeauna prea elevate. Între aceste două legende se află suspendat, deocamdată, adevărul istoric, faţă de care rămînem datori, cu tot ce implică el ca lecţie pentru prezent şi viitor.
Corneliu Codreanu

„Prin diabolizarea lui Corneliu Codreanu este diabolizată Dreapta”

Claudiu Târziu: Cum se desprinde portretul psihologic al „Căpitanului” din tot ce aţi citit de şi despre el şi din mărturiile pe care le-aţi ascultat de la cei care l-au cunoscut?
Răzvan Codrescu: Cînd ai citit mult de şi despre Codreanu, şi cînd ai ascultat mărturiile a zeci sau sute de oameni (şi ce oameni!) care l-au cunoscut, şi cărora le-a marcat nu numai tinereţea, ci întreaga viaţă, păţeşti ca Ion Cristoiu: nu poţi să nu fii indignat de etichetele curente care i se pun şi, chiar fără să ai aderenţă la toate ideile sau actele lui, te simţi obligat moral să-i ţii partea şi să încerci explicaţii pe care nu ştii cît sînt oamenii de azi pregătiţi sau dispuşi să le asculte, mai ales într-un cadru public atît de expus suspiciunilor şi răstălmăcirilor şi atît de obsedat de nu călca anumite convenienţe ideologice. Dar, cu tot riscul de a-ţi strica „imaginea”, nu poţi, dacă ai şi numai un rest de onestitate, să accepţi convenţia mincinoasă sau să te prefaci evaziv ori nepăsător. În emisiunea d-nei Eugenia Vodă, şi în tot scandalul care a urmat, Ion Cristoiu n-a vorbit ca un legionar, ci pur şi simplu ca un om în cunoştinţă de cauză, în timp ce majoritatea covîrşitoare a criticilor săi ofuscaţi s-au aflat vorbind fără să aibă habar (sau avînd interesul impur de a se preface că n-au habar), pe bază de „urechisme” sau de lecturi superficiale şi la mîna a doua, mobilizaţi de exigenţe ideologice, iar nicidecum de scrupulul faţă de adevăr, mai ales că adevărul se întîmplă să fie extrem de incomod, contrazicînd nu doar nişte poziţii punctuale, ci un întreg mod de gîndire indus prin educaţie şi autoreglaj oportunist. Dacă accepţi că un Codreanu n-a fost chiar atît de rău cum se crede, atunci înseamnă că nici legionarismul n-a fost chiar atît de rău, nici naţionalismul creştin, nici dreapta tradiţională… Se clatină, mai mult sau mai puţin conştient, o întreagăWeltanschauung, o întreagă aşezare comodă într-un stîngism călduţ, într-o „civilizaţie” a laşităţilor standardizate, dar profitabile, cu care ne trecem viaţa prin democraţie aşa cum ne-am trecut-o şi prin comunism. De aceea, despre aceste lucruri omul „cuminte” preferă fie să colporteze ce se spune oarecum „oficial”, fie să nu vorbească deloc. Dacă vorbeşti, oricînd se poate interpreta, pot apărea complicaţii, poţi produce iritare… Mai bine minciuna asumată sau tăcerea preventivă. Mai ales că de adevăr, ştii din experienţă, nu se mai sinchiseşte aproape nimeni (sau numai nişte „exaltaţi” cu care nu ţi-ar plăcea să fii asimilat)…
Codreanu a fost, aşa cum rezultă din autenticele documente şi mărturii, un om fundamental cinstit, un bun român şi cineva care s-a străduit toată viaţa să fie şi un bun creştin. Era în personalitatea lui o dimensiune cazonă şi o dimensiune mistică (mai ortodoxă în fond decît în formă, de unde impresia unora de „catolicism” sau de „păgînism”). Rectitudinea lui se mişca – poate imperfect, dar sigur sincer – între modelul cavalerului (eroului) şi modelul sfîntului (martirului). Două modele care se întîlnesc în idealul slujirii jertfelnice.
Şi – aspect esenţial – e desigur la el un traseu al devenirii, adesea ignorat. A fost un om care a străbătut, nu fără poticniri, o cale de limpezire a atitudinilor într-un sens creştin, avînd realismul şi onestitatea de a recunoaşte că “există o mare deosebire între linia pe care mergem noi şi linia Bisericii Creştine. Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastră. Ea atinge perfecţia şi sublimul. Nu putem coborî această linie pentru a explica faptele noastre. Noi, prin acţiunea noastră, prin toate faptele şi gîndurile noastre, tindem către această linie, ne ridicăm spre ea, atît cît ne permite greutatea păcatelor cărnii şi condamnarea la care am fost sortiţi prin păcatul originar. Rămîne de văzut cît am putut fiecare, prin sforţările noastre pămînteşti, a ne înălţa către această linie” (în Pentru legionari). Sau în altă parte, sintetizînd: “Recunoaştem că sîntem păcătoşi: aceasta este atitudinea legionară faţă de Biserică” (fragment de scrisoare, în Circulări şi manifeste). Rabinului David Şafran, în convorbirea de la Casa Verde, din 1937, îi spune, în acelaşi sens: “Eu nu vreau să provoc ură sau răbufnire. Mi-e sufletul curat. Nu ştiu dacă toţi legionarii gîndesc ca mine. Dacă un evreu a fost lovit, rănit sau jignit pe plan moral, iartă-i pe răufăcători! Nu-s nici ei decît oameni… Nu pe omul superior încercăm noi să-l şlefuim, ci pe omul om”. De altfel, în Pentru legionari, definind Legiunea, prin temeiurile ei, ca pe “o şcoală” spirituală, afirmase: “De aceea, piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice. «Legiunea Arhanghelul Mihail» va fi, prin urmare, mai mult o şcoală şi o oaste decît un partid politic… Din această şcoală legionară va trebui să iasă un om nou, un om cu calităţi de erou”. Întărea astfel ceea ce spusese în Cărticica şefului de cuib (îndreptarul meticulos al vieţii legionare, de un maximalism de tip franciscan şi de un rigorism de tip cazon, amîndouă insuportabile din perspectiva “omului recent”): “Mişcarea legionară, înainte de a fi o mişcare politică… este o şcoală spirituală, în care dacă va intra un om, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou”. În sensul acesta o definea, retrospectiv, şi Mircea Eliade (în Memorii, I), numind-o chiar “sectă mistică” (din care el însuşi făcuse parte, cu vervă mărturisitoare, spre sfîrşitul anilor ‘30).
E de spus că înainte de a impune altora asemenea exigenţe Codreanu a experimentat el însuşi traseul sinuos al unei deveniri “înnoitoare” (în sensul creştin al “dezbrăcării” treptate de “omul cel vechi”, al unei spiritualizări prin rugăciune, meditaţie şi asceză). E o diferenţă considerabilă (pe care numai cineva rău-voitor o poate contesta) între tînărul exaltat din perioada luptelor studenţeşti de la începutul anilor ‘20 şi liderul grav şi măsurat al ultimilor ani: cel cu care se întreţinuse rabinul Şafran sau pe care venise să-l viziteze la Bucureşti un Julius Evola; cel cu care Iuliu Maniu, Gh. I. Brătianu, C. Argetoianu şi… Partidul Evreiesc nu ezitaseră să încheie, în 1937, un important pact politic şi despre care un Nae Ionescu putuse afirma: “Minunea pe care a făcut-o Corneliu Codreanu e aşa de mare încît de-acum îl depăşeşte şi pe el”; în fine, cel care a făcut repetate apeluri la non-violenţă (unii au vorbit de “modelul Gandhi”!) şi de la care ne-au rămas însemnările de la Jilava (1938), pe care nu mă sfiesc să le definesc ca pe unul dintre cele mai importante documente de gîndire creştină laică din secolul XX (dar cîţi le-au citit?).
Ceea ce spun eu aici încercase să spună şi Codreanu însuşi în procesul din mai 1938 (cînd, în lipsa probelor concrete “la zi”, acuzatorii ajunseseră să-i invoce radicalismele primei tinereţi): “Gîndiţi-vă, eram de 20-22 de ani, eram va să zică un copil şi, în mentalitatea noastră de copii de pe vremea aceea, aşa am văzut noi lucrurile. Dar de cînd omul începe să trăiască şi pînă cînd îşi termină viaţa, trece timp, se adună înţelepciunea. La început omul judecă într-un fel, i se pare că-i grozav. Sînt trepte de acestea de dezvoltare ale minţii omeneşti şi acţiuni pe care după douăzeci de ani le vezi altfel. Poate acum 20 de ani aş fi făcut un alfabet secret, tocmai pentru că era o anumită vîrstă care te împinge să judeci lucrurile aşa cum le-am judecat şi eu pe vremea aceea. Dar de atunci şi pînă acum este o distanţă mare în timp. Se vede în atitudinea mea, care este aproape contrarie atitudinii iniţiale pe care am avut-o împreună cu toţi băieţii noştri. Este contrarie, din cauza vîrstei… Dar nu poate cineva să fie urmărit permanent în viaţa sa pentru că în copilăria lui, cînd era visător, i se părea că ar putea să se lupte cu toată Europa. Nu cred acest lucru”.
A fost, de altfel, drumul străbătut, firesc şi lucid, şi de alţi întemeietori ai Legiunii. O realitate vie (fie un om, fie o mişcare) nu poate fi judecată reducţionist, printr-un stadiu sau printr-un act izolat al devenirii ei. Din păcate, pe un Codreanu şi pe un Moţa nu toţi i-au înţeles adecvat; şi nu este vorba aici de adversari (care n-au putut sau n-au vrut s-o facă), ci chiar de o parte a propriilor “camarazi”. Aceştia i-au urmat, mai mult sau mai puţin conştient, cu precădere pe foştii “tineri furioşi”, pătrunzîndu-se prea puţin (sau prea superficial) de “misticismul jertfelnic” al maturităţii lor (consfinţit nu doar cu vorbe, ci cu propriul sînge). Opera lui Codreanu a fost înţeleasă prea puţin în latura ei spirituală (care o deosebea esenţial de fascismele occidentale, şi mai ales de nazism); ispita politicului (în contextul favorizant al unei Europe de dreapta) s-a dovedit mai puternică (şi, pînă la urmă, mai omenească), anticipînd devierile reprobabile de mai tîrziu. Horia Sima însuşi a fost exponentul acestei categorii (oricît ar fi de neplăcut pentru anumiţi supravieţuitori ai Mişcării, astăzi nu putem să nu tragem o linie de demarcaţie în istoria legionară între ceea ce unii au numit “codrenism” şi “simism”, noţiuni poate relative, dar care acoperă, principial, nu doar o realitate cronologică, ci şi una tipologică). Mişcarea Legionară a trăit mai tot timpul această tensiune între “secular” şi “spiritual”, care face parte din tragedia ei internă. Şi cert este că la tragedia generică a legionarismului se adaugă – încă mai mişcătoare poate, prin statura şi complexitatea personajului – tragedia neînţelesului şi nedreptăţitului Corneliu Codreanu, acest om cu elanuri de sfînt şi cu renume de bandit…
Corneliu Codreanu
Claudiu Târziu: Dacă ar fi să restrîngem în cîteva fraze gîndirea lui Codreanu, ce am putea învăţa? 
Răzvan Codrescu: E greu de făcut o asemenea sinteză ad-hoc, mai ales în spaţiul şi condiţiile unui interviu. Forţez, totuşi, o aproximaţie. Viaţa istorică nu e nimic fără memorie şi transcendenţă. Dumnezeu şi morţii sînt prezenţe vii, care onorează şi obligă. În ordinea firească, destinul insului este solidar cu destinul neamului, iar totul capătă sens în perspectiva învierii. Există o linie a neamului care merge, în cazul neamurilor creştine, în tandem cu linia Bisericii, dar fără să se confunde cu ea. Românii au datoria sfîntă să-şi păzească credinţa şi identitatea, nu pentru a-i umbri pe alţii, ci pentru a se promova cinstit şi plenar pe ei înşişi. Iar pentru a împlini idealul naţional, nici o jertfă nu e prea mare. Legionarul, care ambiţionează şi trebuie să se străduiască să fie o combinaţie actuală de erou şi sfînt, nu se va lăsa cumpărat şi va sta mereu gata de moarte. Onoarea trebuie să fie normă de existenţă– nu din orgoliu, ci din principialitate. Decît să triumfi printr-o infamie, mai bine să cazi răpus pe drumul onoarei. Politicianismul şi comunismul sînt principalii adversari ai acestor aspiraţii istorice şi existenţiale. Evreii sînt primejdioşi întrucît fac jocul acestor adversari curenţi, contribuind, pe faţă sau pe ascuns, la disoluţia morală şi naţională. Încurajînd stînga şi comunismul, ei se pun singuri de-a curmezişul dreptei, care înseamnă naţionalism constructiv şi spiritualism creştin, angajare morală şi comunitară sub semnul crucii lui Hristos. Dar mult mai periculoşi şi mai culpabili decît evreii sînt creştinii care trădează cauza neamului şi desconsideră locul Bisericii în veac. Marea problemă a istoriei româneşti, mai vechi sau mai noi, este trădarea.Născut sub semnul Arhanghelului Mihail – arhistrategul cu sabie de foc al legiunilor cereşti, pedepsitorul lui Lucifer şi restauratorul dreptăţii divine –, legionarismul se vrea pariu primenitor cu istoria şi împăcare a neamului românesc cu Dumnezeu şi cu sine însuşiLegionarismul nu pune pe primul plan nici statul (ca fascismul italian), nici rasa (ca fascismul german), ci desăvîrşirea sufletească a insului şi a neamului. Triumful lui, prin urmare, nu poate fi doar o afacere politică şi nu poate veni prin lovitură de stat, ci numai prin procesul de lămurire şi perfecţionare lăuntrică. De aceea, pe primul plan este omul, nu programul politic. O idee politică, oricît de mare şi de nobilă, nu înseamnă nimic dacă nu ai oameni pe măsura ei, care să şi-o asume şi s-o pună în lucrare. De aceea pedagogia naţională e marea urgenţă căreia trebuie să-i răspundă noua generaţie, mai ales prin elitele ei. Neamul românesc este provocat la un mare proces de învrednicire – întîi în faţa lui Dumnezeu, apoi în faţa oamenilor. Cel puţin pînă la „marea biruinţă”, prioritare sînt – trebuie să fie – datoriile, nu drepturile, jertfelnicia, nu comoditatea călduţă a traiului larvar. Iar liderul politic trebuie să aibă în vedere nu doar nevoile materiale şi destinul imediat al celor pe care-i conduce, ci totdeodată (de nu cu precădere) nevoile lor sufleteşti şi destinul lor veşnic (aspiraţia creştinească spre mîntuire). Cam aşa gîndea şi simţea Codreanu, mişcîndu-se indefinit între realism şi idealism, cu năzuinţi cărora nu le-a lipsit nici sinceritatea, nici sublimul, dar care pînă la urmă au fost înghiţite de limitele – generale, dar şi autohtone – ale umanului.
Corneliu Codreanu

„Un Codreanu nu se naşte în fiecare generaţie, ba poate nici în fiecare secol”

Claudiu Târziu: Ce credeţi că a contat mai mult în puterea sa de atracţie exercitată asupra maselor, ceea ce spunea/ gîndea, felul în care o spunea, pedagogia sa, justeţea cauzei sale sau pur şi simplu ceva inefabil, pe care îndeobşte îl numim charismă?
Răzvan Codrescu: Că a fost un harismatic o recunosc de regulă, fie şi numai cu jumătate de gură, chiar şi adversarii lui ireductibili, români sau neromâni. Dar ce mai înseamnă “harisma” într-o lume desacralizată? Ea pare receptată îndeobşte ca expresie simptomatică a unei stări patologice, puse în legătură mai degrabă cu fascinaţia diabolică decît cu harul divin… Nu ştiu să explic “mistic” ceea ce unii au numit “miracolul” Codreanu, dar, într-o abordare mai pozitivistă, cred că a contat enorm faptul că el întruchipa plenar ceea ce le cerea celorlalţi. Şi, desigur, că a pus degetul în principalele răni ale unei lumi româneşti care la vremea aceea nu-şi pierduse încă de tot, cum pare să se întîmple astăzi, încrederea că poate fi mai mult decît este.
Claudiu Târziu: Poate să mai fie Codreanu un model de lider? Şi: calităţile de lider din anii ’30 se mai potrivesc în actualitate? 
Răzvan Codrescu: Sigur că sînt diferenţe uriaşe de mentalitate şi de context. Dacă am mai avea astăzi un lider potenţial tăiat din stofa lui, am putea vedea în ce măsură paradigma mai încape în sintagmă. Nu e însă cazul. Îmi place să cred, totuşi, că un popor, fie el oricît de pervertit, atunci cînd se simte iubit cu adevărat de un lider al lui, nu neapărat perfect, dar nemincinos, hotărît şi dispus la jertfirea de sine, nu se poate să nu rezoneze. Dar un Codreanu nu se naşte în fiecare generaţie, ba mă tem că nici în fiecare secol. Iar poporul român mă tem că va continua să sufere acut, încă multă vreme de aici înainte, de faptul – conştientizat sau doar intuit – că nu este iubit cu adevărat de „aleşii” lui, care nu fac decît să-i folosească spinarea pentru a se cocoţa acolo unde vocaţia lor nu i-ar îndreptăţi niciodată….
Claudiu Târziu: De ce e cool pentru tînăra generaţie Che Guevara şi Codreanu nu?
Răzvan Codrescu: Pentru că astăzi limba stîngii e înţeleasă, pe cînd a dreptei nu. Dacă eşti înveşmîntat în roşu, nici măcar violenţa nu deranjează, ci devine aventură a eroismului umanitar. Dacă însă eşti înveşmîntat în verde, nu numai violenţa ţi-e imputată, dar şi eventuala sfinţenie. Este însă şi o problemă de orizont cultural şi mediatic. Nici o generaţie din istoria modernă n-a mai fost atît de incultă şi de manipulată. Desigur, tinerii înşişi sînt cei mai puţin vinovaţi de deruta lor axiologică şi morală: ei sînt în primul rînd victimele unei lumi remodelate după chipul şi asemănarea stîngismului dizolvant.
Corneliu Codreanu

“Maimuţăreala epigonică nu poate fi formulă de supravieţuire sau soluţie de viitor”

Claudiu Târziu: În pofida faptului că în Europa era un context favorabil, că în ţară a avut o aderenţă semnificativă în mase, că a beneficiat de intrarea în rîndurile sale sau de sprijinul din afară al unei pleiade de mari intelectuali, că a avut un lider puternic şi charismatic, Mişcarea Legionară a eşuat. Cel puţin din punct de vedere politic. De ce? A greşit undeva Corneliu Codreanu cînd a structurat-o? A avut un „călcîi al lui Ahile” sau un defect originar, care i-a provocat distrugerea?
Răzvan Codrescu: Destinul Legiunii se confundă, în parte, cu destinul vitreg al întregii drepte europene. Nu zic că n-au fost şi păcate de plătit, dar te întrebi cînd va veni vremea să-şi plătească şi stînga păcatele, încă şi mai mari… Codreanu însă (şi ce-a fost mai bun în Legiune o dată cu el) aş zice că şi-a plătit nu doar păcatele, ci şi… virtuţile. Ceea ce vreau să spun este că mi se pare că a ridicat ştacheta prea sus. “Maximalismul” moral şi comportamental de tip jertfelnic la care chema Codreanu (a se vedea mai ales Cărticica şefului de cuib) avea în sine ceva sublim-utopic, mai ales într-un secol atît de corupt… Au fost şi unii care au reuşit să-l întruchipeze, dar nu prea mulţi şi, în orice caz, nu destui, raportaţi la massele largi, care au asimilat mult mai lesne comunismul. Sigur că şi atît cît a reuşit rămîne impresionant. Cum să nu fii impresionat şi serios pus pe gînduri cînd vezi că mai sînt şi astăzi nonagenari (unii legionari efectivi, alţii trecuţi doar prin Frăţiile de Cruce) care, după ce au asistat la decimarea Legiunii, au făcut ani grei de puşcărie şi au suferit toată viaţa pentru crezul lor, se sting mărturisindu-l transfiguraţi: abia prin ei ajungi să începi să înţelegi ce minune a săvîrşit Codreanu în sînul unei generaţii, dar şi să te îndoieşti că astăzi aşa ceva ar mai fi cu putinţă. Eu unul mă simt mereu dator să mărturisesc că oamenii cei mai de calitate din generaţia interbelică pe care am ajuns să-i cunosc (nu puţini) au avut, într-un fel sau altul, contact cu Legiunea sau cu Frăţiile de Cruce. Dacă floarea acestei generaţii n-ar fi fost decimată în lagăre şi închisori, faţa României ar fi fost alta, credeţi-mă!
Claudiu Târziu:Mai este posibilă azi ascensiunea politică a unei personalităţi asemănătoare cu aceea a lui Codreanu? Mentalitatea curentă ar mai îngădui-o? Mai este vremea marilor grupări încolonate în spatele unui lider? Contextul cultural-politic nu e cumva mai puţin permisiv? Dar nu cumva tot contextul, de data asta însă social-politic (cît se aseamănă acesta cu cel interbelic?) reclamă apariţia unui astfel de lider? Nu cumva românii tînjesc după un conducător cu principii ferme, o orientare clară către Biserică şi Neam şi care să aibă o personalitate de „mînă de fier”?
Răzvan Codrescu: Codreanu este un gen de lider rar şi greu de definit. Nu era un orator strălucit, nu era un om de condei, nu era o somitate intelectuală sau profesională, calităţile lui de om politic erau mai degrabă aproximative, dar avea o rectitudine şi o îndrăzneală care cucereau, oferind încredinţarea unei consistenţe inanalizabile. Mi-e greu să-l transplantez în realitatea actuală – şi tocmai de aceea am fost mereu mai degrabă circumpect, iritînd teribilismele neolegionare (adeseori penibil epigonice), în privinţa posibilităţii de a mai reitera vreodată legionarismul ca atare. Sigur, şi astăzi ne confruntăm acut cu o criză a autorităţii la toate nivelurile, cu criza morală, cu criza economică, cu excesele politicianismului, dar totuşi coordonatele sînt cu totul altele, ca să nu mai vorbesc de orizontul de aşteptare… E altă sensibilitate publică, alt material uman (tot mai inconsistent), alt context intern şi internaţional… Mentalitate, limbaj, structură socială, raporturi de forţe – toate sînt altele. Nu mai există marele context european de dreapta. Nu mai există – după o jumătate de secol de comunism – nici “poporul” şi nici “elitele” de altădată. Şi nu mai există – last but not least – “harisma” vreunui “Căpitan”… În mod firesc, lumea e mult mai circumspectă după experienţele “totalitare” ale secolului XX, dar şi după deziluziile curente ale democraţiei noastre dîmboviţene, e mult mai uzată şi mai ieşită din priză, mai divizată şi mai dezorientată, mai manipulată şi mai manipulabilă. Dacă legionarismul a eşuat în condiţii mult mai favorabile, cum ar putea birui neolegionarismul în condiţiile menţionate?! Una e evaluarea corectă a Legiunii şi alta e reînvierea ei. Eu sînt pentru o evaluare corectă, cu tot curajul şi cu toată răspunderea, învăţînd ce este de învăţat din această lecţie a istoriei, dar am spus-o şi nu prididesc să o repet: fiecare epocă generează, dacă este vie şi creatoare, forme politice sau culturale proprii. Dacă nu, nu. Maimuţăreala epigonică nu poate fi formulă de supravieţuire sau soluţie de viitor. Noul nostru pariu cu istoria – dacă mai sîntem în stare de unul – ar trebui să înceapă, cred eu, de la acest punct de minimă luciditate. De Claudiu Tarziu – Rost
 

joi, 29 noiembrie 2012

Francezi arestati


Catolici francezi arestati pentru ca au atacat un protest anticrestin (FOTO)

autor: FrontPress 29.11.2012
Patru persoane au fost arestate miercuri pentru ca au reactionat impotriva unei demonstratii anticrestine ilegale desfasurate in Paris in urma cu aproape doua saptamani. Mai multe tinere topless, activiste ale grupului feminist ucrainean Femen, au fost batute in 18 noiembrie in plina strada de participantii la un mars impotriva casatoriilor intre persoanele de acelasi sex, organizat de un grup catolic militant. Acestia spun ca au reactionat deoarece au fost atacati si pentru ca femeile erau imbracate in calugarite si aveau desenate pe corp mesaje impotriva Bisericii, fapt considerat ofensator. 
Caroline Fourest, jurnalista si eseista, a fost deasemenea bruscata in incidentele care au facut prima pagina a ziarelor din Hexagon. Aceasta a depus o plangere oficiala iar procuratura a inceput o investigatie.
“Zece activiste Femen au decis sa organizeze un protest umoristic pasnic, imbracate in calugarite si cu mesaje glumete. Au fost impinse si alergate de barbati. Au fost lovite peste tot”, a declarat Fourest pentru Le Parisien. Aceasta nu mentioneaza insa ca demonstratia a fost una ilegala, agresiva si constient provocatoare la adresa celor peste 10.000 de crestini care manifestau impotriva propagandei homosexuale. Deasemenea jurnalista nu mai spune nici ca printre “mesajele glumete” s-au strecurat si texte extrem de jignitoare la adresa credintelor religioase, precum “Fuck church!” si “In gay we trust”.
In plus, conform martorilor oculari si a imaginilor filmate, activistele au aruncat primele cu gaz lacrimogen spre participantii la marsul traditionalist.
Pe de alta parte, grupul catolic Civitas a actionat deja in instanta organizatia Femen pentru exhibitionism, organizarea unei manifestatii ilegale si ofense aduse unui grup religios. Sursa: FrontPress.ro


miercuri, 28 noiembrie 2012

Porcul politic


O campanie electorala destul de plictisitoare. Lui Basescu ii e teama sa mai inghita porcul politc

autor: FrontPress 28.11.2012
De 23 de ani de când s-a instaurat pseudo-democraţia românească nu am văzut aşa o campanie electorală plictisitoare şi fără miză reală. Candidaţii vin cu atacuri şi vorbărie fără rost în studiourile TV şi mai deloc cu proiecte sau programe economice şi politice de a scoate ţara din fundătura ultimului loc al Europei.
Am preferat seara să citesc şi să vizionez filme vechi sau documentare istorice decât să urmăresc bătălia electorală. Singurul lucru care mi-a ieşit în evidenţă dimineaţa, când mă duc la serviciu, sunt stâlpii RATUC sau Electrica absolut toţi mâzgliţi cu afişe electorale, ca în mai 1990. Şi la celelalte campanii electorale candidaţii îşi mai puneau afişe pe stâlpi în afara locurilor special amenajate, dar prin cartiere şi pe străzi lăturalnice. Azi, centrul Clujului arată ca un oraş colorat cu afişe din Pakistan, nu ca şi o capitală europeană a tineretului. Cred că la afişaj electoral în centrul istoric al Clujului s-a întrecut măsura şi bunul simţ. Ser ca şi campania să treacă odată şi stâlpii să fie curăţaţi.
Pe plan naţional se pare că USL îşi menţine trendul ascendent ca să obţină peste 50% din sufragii pe 9 decembrie. Pe de altă parte, Vasile Blaga are dreptate când spune că Forţa Civică şi Noua Republică trebuiau să intre în PDL şi să se candideze sub sigla acestui partid. Lumea nu prea cunoaşte „inima” ARD, care în sondaje e cu circa 2 procente sub scorul PDL. Rezultatele din 9 decembrie sunt previzibile: USL va forma majoritatea, dar şi preşedintele Traian Băsescu cu toate greşelile şi gafele sale are dreptate când nu vrea să-l nominalizeze pe Victor Ponta la un nou mandat de premier. Ponta s-a compromis cu plagiatul, dar mai ales cu lipsa unui proiect economic viabil de dezvoltare al ţării. Inflaţia şi creşterea preţurilor a acoperit firavele măriri salariale din iunie a.c. Românii încă nu au un orizont de aşteptare privind relansarea creşterii economice, dimpotrivă indicatorii macro-economici arată că România reintră într-o recesiune tehnică. Băsescu l-a parafrazat azi pe N. Titulescu cu sintagma că un politician trebuie să mănânce în fiecare dimineaţă o broască râioasă pe stocmacul gol. Dar Băsescu a dus mai departe butada spunând că el nu mai poate înghiţi din nou un porc, adică să-l renumească pe Victor Ponta premier, cel care l-a suspendat. Băsescu sigur ar face o indigestie politică.
Este evident că T. Băsescu se orientează spre „dizidenţi” din USL pentru funcţia de premier, cum se prefigurează rezultatul votului din 9 decembrie: poate Ioan Rus, poate C.P. Tăriceanu sau George Maior. De ce nu, un „trădător” pe care încă nu l-a scos din pălărie? Oricum tot ce se va întâmpla după 9 decembrie, după date, se pare că urmează o perioadă de instabilitate politică sau o nouă suspendare. Pe scena politică, încă nu a apărut acel partid românesc care să redea din nou speranţa şi credinţa românilor într-un viitor mai bun. De Ionuţ Ţene – NapocaNews
 

luni, 26 noiembrie 2012

Sa redevenim ce am fost !



Nu este zi de la Dumnezeu sa nu am  motive, sa  nu critic  clasa politica.
Vreau sa nu mai bat apa in piua, dar repetarea si aratarea  greselilor cu voie sau fara de voie este utila.
Daca am lasa iar la voia intamplarii soarta tarii, vom ajunge pe treapta cea mai de jos a tarilor civilizate.
Spun  asa ca stiti si dvs. ca  Dacia a fost printre cele mei vechi civilizatii, unii spun  ca inaintea grecilor, dar dupa scurta ocupatie a romanilor,  conducatorii  acestor plaiuri din rai sau divizat, s-au impartit si ca si acum  cand ne urmareste acest blestem NEANTELEGEREA si DEZBINAREA, s-a pierdut  aproape totul si am ramas coada altora, dupa unguri si alte popoare migratoare.
 Macar acum  in  al 13-lea ceas sa punem mana pe ce putem si sa ne aparam drepturile si mostenirea venita de la stramosii nostrii.Auzeam la tv. ca grupurile inarmate ale acestor meleaguri erau folosite  de romani in timpul ocupatiei lor, ca fiind cele mai bune, organizate, viteze si  crude.
Constituiau bratul lor inarmat care  actiona fulger si facea prapad, nu aveau nici un  fel de mila pentru invansi.
Dar acum  ne-am blegit de tot.
Se da vina pe turci, pe fanarioti. Se dau citate din Mavrogheni, care a fost domnitor  o scurta perioada si in  Tara Romaneasca. El ar fi spus ca, de ce l-au numit pe el domnitor, peste aceste meleaguri binecuvintate, care nu-l meritau.
Mavrogheni a fost amiralul flotei otomane si cand a iesit la pensie, dar si pedepsit ca sotia lui a avut o rochie mai frumoasa ca cele de la harem, cu toate ca era pe o insula pitita sa nu o vada nimeni, era un om destept si puternic. Cum a sfarsit el v-am povestit de multe ori. Sultanul nu a fost multumit de el!
Pe 30 septembrie 1790 a fost spânzurat/decapitat din ordinul lui Hassan Pașa pentru insubordonarea față de Imperiul Otoman.
 Insa  se stie ca era sasiu, semana cu stiti dvs.cine. Domnitorii romani din slugarnicie se straduiau sa priveasca si ei sasiu ca Mavrogheni sa nu se simta singur cu semi-infirmitatea lui.
 Se spune ca  atat boierii, cat si boieroaicele tineau ceva pe nas(sper ca nu un c....) si priveau fix acolo plimbandu-se prin casa, ca la bal sa fie  si ele ca domnitorul, privind crucis.
Asa ca slugarnicia la romani a avut efecte negative, care au  ajuns pana in ziua de azi si ne-au pecetluit soarta. PROSTII OCCIDENTULUI.
Nu stiu acum la alegeri cum ne va  fi soarta, dar decat  MAFIA, mai bine  blegii de acum, poate se mai invartosesc si ei ca prea dorm cu totii in opinci.
Sper sa  ne schimbam soarta si sa devenim ce am fost si mai mult decat atat ! 

Clubul LAZIO


Clubul LAZIO eliminat din competitiile europene pentru “ANTISEMITISM”?

autor: FrontPress 26.11.2012
Preşedintele Congresului Mondial Evreiesc, Ronald S. Lauder, s-a declarat “şocat” de “antisemitismul” suporterilor clubului italian S.S.Lazio. Acesta a cerut printr-un comunicat de presă nici mai mult nici mai puţin decât suspendarea clubului din toate competiţiile europene pentru că în timpul meciului din Europa League, jucat joi în Roma împotriva englezilor de la Tottenham, au fost scandate mai multe mesaje pro-palestiniene.
Lauder susţine că pe lângă desfăşurarea unui banner de mari dimensiuni cu textul “Free Palestine”, suporterii laziali au scandat şi lozinci pro-palestiniene sau “Juden Tottenham, Juden Tottenham”, cunoscut fiind faptul că tradiţia clubului englez se împleteşte cu istoria evreilor din nordul Londrei, care susţin masiv această echipă.
Congresul Mondial Evreiesc a mai cerut UEFA să aplice “măsuri drastice” împotriva clubului Lazio pentru că nu a reuşit să elimine manifestările “antisemite” ale suporterilor. “Singura cale de a contracara antisemitismul este ameninţarea cu consecinţe serioase a cluburilor care nu-şi iau în serios obligaţiile de a-i ţine în afara stadioanelor pe rasişti. Problema suporterilor de la Lazio nu este o noutate şi trebuie luată în serios de toţi. Doar amendarea cluburilor este o măsură total ineficientă”, a mai spus Lauder.
Înaintea meciului, mai mulţi englezi au fost atacaţi într-un bar din Roma de către italieni, o victimă aflându-se încă în spital în stare gravă.
Susţinerea de care se bucură cauza palestiniană în rândul suporterilor europeni, în general în peluzele de orientare naţionalistă sau de extremă stânga, nu este o noutate. Anul trecut, clubul Legia Varşovia a fost amendat pentru că suporterii polonezi au afişat în timpul meciului disputat împotriva israelienilor de la Hapoel Tel Aviv mesajul “Jihad Legia”, scris într-o formă ce imita literele arabe. Sursa: FrontPress.ro


vineri, 23 noiembrie 2012

Bancuri.....



Sotia se machiaza in fata oglinzii, pregatindu-se sa plece undeva.
Sotul:
- Unde pleci?
- La curse! La hipodrom !
- Pai, grabeste-te! Calul te-a sunat deja de doua ori.

O blonda ii spune unei prietene:
- Ieri am fost la oftalmolog.
- Si ce ti-a spus?
- Mi-a spus sa învat alfabetul.

Mi-am cumparat cel mai tare caine de paza. De trei zile ma chinui sa intru-n curte...

 
   - Hai, somnorosule, scoala-te!
   - Oana, lasa-ma sa dorm...
   - Nu sunt Oana. Sunt sotul ei...
 
     Barbatul este singura fiinta din univers care mai degraba ar muri pentru femeia iubita decat sa traiasca cu ea!  
       
   Harry Potter are pe frunte o cicatrice in forma de fulger deoarece in copilarie a fost lovit de un Opel. 
    
   Doi prieteni stau de vorba:     - De ce esti suparat?     - M-am certat cu sotia.     - De ce?     - Nu ne intelegem in legatura cu concediul. Eu vreau in Thailanda. Ea vrea sa vina cu mine...