zelender

miercuri, 31 iulie 2013

Zaharia Marineasa

Zaharia Marineasa, omul care a reinviat legionarismul in Banat

autor: FrontPress 31.07.2013

zaharia marineasaUn om de o mare corectitudine sufletească şi lipsă de interes personal, capacitate de dragoste şi încredere, Marineasa a fost omul care toată viaţa a dat, s-a dăruit credinţei şi luptei Mişcării Legionare. Şi-a dăruit copilăria când, la vârsta de 15 ani intră în organizaţia Frăţiei de Cruce din Caransebeş, acceptând disciplina care se impunea. Se maturizează de timpuriu şi va trece peste unele bucurii ale copilăriei („Noi n-am avut tinereţe”), dar, câştigă alte bucurii, sufleteşti, mult superioare acelora.
Participă de tânăr la răspândirea credinţei legionare prin satele bănăţene, ca urmare fiind eliminat din şcoală. Va cunoaşte devreme nedreptatea şi cruzimea oamenilor. Credea cu toată puterea în Dumnezeu şi dreptatea celor buni. Renunţând la o viaţă de plăceri, se avântă în luptă. În februarie 1941 protestând împotriva abuzurilor lui Antonescu, va fi condamnat la închisoare. Acolo îşi desăvârşeşte educaţia în contact cu marii trăitori. Eliberându-se (1945), îşi continuă activitatea şi va organiza lupta de rezistenţă anticomunistă în sudul Banatului. Arestat în 1948 şi condamnat la 15 ani închisoare.
De menţionat episodul din gara Herculane, înţesată de lume, când este somat de doi subofiţeri de jandarmi înarmaţi. Fulgerător, scoate pistolul mitralieră şi trage o rafală în sus (deşi putea trage în ei), punându-i pe fugă. Acest gest îl caracteriza: Zaharia Marineasa nu putea ucide. Va fi arestat şi condamnat la ani grei de închisoare. Are o atitudine demnă, nu renunţă la credinţa sa cu toate insistentele şi pedepsele.
După eliberare va fi muncitor la o fabrică, îşi va pregăti examenele la facultatea de drept, dar nu-i vor fi recunoscute datorită trecutului său. Se căsătoreşte cu Felicia, o soţie de o delicateţe şi bunătate deosebită, dar care va fi răpusă de o boală necruţătoare. După 1989 se dedică răspândirii crezului şi cuvântului legionar. Va întemeia două tipografii în Timişoara, va înzestra şi alte oraşe cu cele necesare tipăririi de literatură anticomunistă. Trece la cele veşnice in 29 iulie 1997 la Timişoara.
Marineasa „a dăruit tot ce a avut: suflet, trup, bogăţie pământească celor săraci în cunoaşterea adevărului lui Dumnezeu şi a neamului său, urmând pe jertfitorii în Hristos şi ai neamului său… Pomenit va fi gândul lui, fapta lui – alături de atâţi şi atâţi jertfitori – în cartea veşniciei neamului”. De Aurel Suciu – Permanenţe (2004)
Extremism?
„S-a afirmat permanent că Mişcarea Legionară a fost violentă. În lumina celor mai elementare statistici, faţă de numărul violenţelor aplicate împotriva legionarilor din partea celor care deţineau puterea politică în Stat, răspunsul legionarilor a fost sub 1 la sută. A trebuit să vină la Televiziunea Română un istoric american ca să-i convingă pe istoricii români de acest lucru. În privinţa violenţelor, legionarii se găsesc de departe pe ultimul loc faţă de toate celelalte partide. Trebuie menţionată diferenţa că legionarii s-au prezentat autorităţilor recunoscându-şi faptele şi plătind cu viaţa lor, în timp ce deţinătorii puterii chemaţi să respecte legea i-au executat pe legionari fără sentinţe judecătoreşti. Este cutremurător numai să repeţi verbal crimele care s-au făcut împotriva legionarilor. Au fost ştrangulaţi, au fost aruncaţi de vii în crematorii, împuşcaţi cu sutele şi expuşi în pieţele publice. Majoritatea erau intelectuali, studenţi, printre ei aproximativ zece preoţi, luaţi din sânul familiilor lor, ca şi ceilalţi, fără sentinţe judecătoreşti şi împuşcaţi. Iar sub comunişti, zeci de mii de legionari au fost închişi şi ucişi.” (Zaharia Marineasa – „Legionarism contra extremism”, Supliment, 1996, p.19)
Zaharia Marineasa – ”întotdeauna, cu orice risc, m-am opus să fac rău, să sufere cineva din cauza mea”
Mă numesc Zaharia Marineasa. Ca apartenență politică sunt legionar. Am executat la Aiud 21 de ani de detenţie politică pentru fapte de ordin politic. Întotdeauna am fost încadrat în articole de lege referitoare la ceea ce justiţia de atunci considera uneltire împotriva orânduirii sociale. În cuprinsul sentinţelor pronunţate împotriva mea, nu se găsesc acuzaţii pentru manifestări rasiste, antisemite, de intoleranță religioasă sau contra etniilor conlocuitoare.
Rezumând faptele mele, nu am fost condamnat pentru crimă de omor şi deci cei 21 de ani de temniţă pe care i-am executat nu pot fi justificaţi de nici o orânduire socială din lume.
În continuare mă voi opri pe scurt şi la faptele mele legate de luptă împotriva comunismului. Voi repeta unele fragmente din interviul dat în revista „Gazeta de Vest”, în septembrie 1992.
Mi s-a pus întrebarea dacă organizaţia pe care am condus-o a fost cea care a luat parte la primele ciocniri armate anticomuniste din Banat. În primăvara anului 1948 eram urmărit de comunişti pentru a fi arestat. Purtam costum ţărănesc şi opinci. În traistă aveam un pistol automat. Am răspuns atunci „Gazetei de Vest” următoarele: Admit că ciocnirile cu Securitatea, în care am fost implicat ca şef, în total, aparţinând grupului, (semnalez) trei ciocniri, (care) au fost primele din această regiune. Ele sunt insuficiente însa pentru a acoperi un titlu cu pretenţii de luptă anti-comunista. Aş vrea să menţionez că organizarea de luptă anticomunista în regiunea muntoasă a Banatului a început încă din anul 1946 şi aparţine profesorului Filon Verca.
Spiru Blănaru, comandorul Domășneanu şi ţăranul Gogu Cristescu ne-au fost camarazi de luptă, despărţindu-mă de dânşii din cauza arestării şi condamnării mele, care a avut loc înainte de apariţia legii de condamnare la moarte.
La prima ciocnire pe care am avut-o, rolul principal mi-a aparţinut şi a fost favorabil pentru mine, dar, cu îngăduinţa dvs., voi trece peste amănuntele acestei întâmplări, considerând mult mai importantă implicarea mea sufletească în situaţia respectivă. După arestare, la trei luni după această întâmplare, la Securitate, anchetatori fiind colonelul Coloman Ambrus, Mois şi Kling Zoltan, am fost întrebat: „De ce în faţa unor arme încărcate şi numai la 2 sau 3 metri depărtare, ai ridicat pistolul automat şi ai tras în sus?” Menţionez că la această întâmplare nu au fost victime. Le-am răspuns celor 3 anchetatori: „Pentru că o voce dinlăuntru m-a determinat să nu procedez ca într-un război declarat.” Nu ştiu dacă ei au înţeles ce le-am spus, dar chiar dacă prin răspunsul meu nu mi-am micşorat duritatea anchetei, am fost ocolit, recunosc, de vulgarităţi şi insulte. În instanţă, această întâmplare din gara Herculane a fost apreciată ca fiind favorabilă mie pentru faptul că am acceptat marele risc personal prin gestul voluntar de a folosi arma numai pentru intimidare, renunţând la un mod de apărare egal cu al adversarilor; adversari care în situaţia respectivă erau şi agresori, şi reprezentanţi ai ocupaţiei comunisto-sovietice.
Situaţii asemănătoare am întâlnit în cărţile pe care le-au scris profesorul Verca şi Ion Gavrilă. Profesorul Verca povesteşte că se afla în pădure şi avea asupra sa o grenadă şi un pistol. L-a văzut pe pădurar conducându-l pe jandarm la locul unde se afla. Nu a aruncat grenadă, căci pădurarul avea copii. S-a predat, dar după câteva zile a evadat din arestul Securităţii din Timişoara. Lui Ion Gavrilă, unul din coloneii care-l urmăreau îi spune locul în care l-a pândit, asigurându-l că l-ar fi ciuruit, dacă l-ar fi văzut. Ion Gavrilă îi arată şi el colonelului câteva din locurile în care l-a văzut, aflându-se la o mică distanţă de el, şi nu l-a împușcat. Se cuvine ca istoricii viitorului să treacă sub lupa aceste gesturi, care sunt atitudini aparent simple, dar în ele sunt adunate rezultatele unei educaţii creştine.
Despre prezenţa mea în închisoarea Aiud.
Din prima condamnare politică am executat cinci ani la Aiud. A doua condamnare, de 15 ani, am executat-o tot la Aiud, şi după expirare am continuat prelungirea la Periprava. După cum spuneam, în 1948 am fost condamnat la 15 ani, maximum de pedeapsa care se dădea unui şef de lot în acel timp, fiindcă nu apăruse încă legea de condamnare la moarte pentru cazurile de confruntare armată. Regimul din închisoarea Aiud era următorul: foamete, izolări, bătăi, toate mergând până la suprimare. În toţi cei 15 ani şi opt luni nu am avut nici o legătură cu familia. Nici scrisori, nici pachet, nici dreptul de a citi şi a scrie. Am făcut parte în mod obişnuit din lotul celor care n-au fost ocoliţi nici de izolări, nici de pedepse. Cred că ar fi revelator pentru cunoaşterea mediului penitenciar să vorbesc despre câteva modalităţi esenţiale de convieţuire într-o celulă. Cele mai importante şi binevenite sunt dragostea şi bunătatea, dreptatea şi corectitudinea nefiind suficiente. Când te afli singur în celulă, trebuie să ai atenţia mărita la gânduri. Îţi trec prin minte o sumedenie, de tot felul, pe lângă cele ziditoare te pot asalta şi gânduri tulburi, deprimante. Pe acestea din urmă trebuie să ţi le îndepărtezi imediat. Şi eu, conform spiritualităţii legionare, am năzuit la o autentică trăire creştină. În măsura în care am reuşit rămâne să aprecieze camarazii mei de suferinţă. Au fost situaţii când nu am putut face binele, dar întotdeauna cu orice risc m-am opus să fac rău, să sufere cineva din cauza mea. La expirarea sentinţei de 15 ani nu am fost eliberat. Detenţia mi s-a prelungit din oficiu, fără judecată. Prelungiri asemănătoare de detenţii li s-au aplicat şi altora, dar, înainte cu jumătate de an de la acea dată, aceste prelungiri de detenţie au fost suspendate, căci din închisoarea Aiud se eliberaseră în jur de trei mii de deţinuţi politici cu pedepse neexpirate, oameni de mare importanţă în trecut: miniştri, generali şi diverse somităţi. Mi s-a spus ca prelungirea detenţiei şi a izolării mele, singur în celulă, are trei motive: întâmplarea din gara Herculane, apreciată de data asta ca defavorabila mie, o grevă a foamei pe care o declarasem cu şase ani în urmă pentru a obţine asistența religioasă şi Noul Testament, fapt considerat ca o instigare, pentru că unul din punctele grevei generale legionare care a urmat la Aiud a fost şi acesta formulat de mine, şi al treilea a fost modul în care am luat cuvântul ca răspuns la presiunea care se făcea pentru acceptarea reeducării, răspuns care a fost considerat nesatisfăcător.
În încheiere mi-aş exprima dorinţa, adresată ca rugăciune lui Dumnezeu, ca sutele de vieţi care au fost curmate de comunism, pentru că s-au opus comunismului, să fie primite ca jertfe la făurirea României Creştine. (Zaharia Marineasa în Rezistenţa anticomunistă în Munţii Banatului, de Miodrag Milin, Editura Marineasa, Timișoara, pag. 30-33)

Secundara metafizicii

FIZICA nu poate fi decat secundara METAFIZICII

autor: FrontPress 31.07.2013

stiinta si religieConform antropologului francez René Guénon esenţialul cunoașterii în civilizaţiile de tip tradiţional era constituit de pura doctrină metafizică iar tot restul se lega doar în calitate de consecinţe sau de aplicaţii a diferitelor realităţi contingente. Astfel știinţele, cunoașterea care se referă la sfera relativului, adică a materiei, în aceste civilizaţii erau simple dependenţe, aproape niște prelungiri sau reflexe a cunoașterii absolute referitoare la principii. Însuși Aristotel scrie că fizica era doar ”secundară” faţă de metafizică, cea dintâi fiind doar domeniul de aplicaţie a legilor naturii.
Concepția modernă însă, pretinde să asigure științelor indipendenza negând tot ceea ce le transcende. Occidentalii cultivă știința nu pentru cunoașterea în sine, chiar și inferioră de ar fi, ci mai ales pentru aplicațiile practice și deci pentru oportunitățile comerciale. Pentru a se convinge de asta ajunge să ne gândim cât de ușor se poate confunda astăzi știința cu industria sau cum în imaginariul colectiv figura inginerului sau a inventorului reprezintă tipul însuși al omului de știință.
Prof. Virgiliu Gheorghe este biofizician iar felul în care acesta își conduce și prezintă cercetările amintește de abordarea cunoașterii din civilizațiile tradiționale menționate de Guénon. Dacă știința modernă, negând orice principiu superior, s-a redus la a formula probabilități și aproximații, un exemplu clar în acest sens fiind teoria falsificării lui Popper, Virgiliu Gheorghe, prin credința creștină ortodoxă, se conexează principiilor eterne partecipând astfel la imutabilitatea acestora dând cercetărilor sale o profunzime și o soliditate care știința modernă obișnuită a pierdut începând cu Pozitivismul. Ceva similar, observă Guenon, s-a verificat și în sfera socială. unde lumea modernă a pretins să separe dimensiunea temporală de cea spirituală. Dar aici nu se contestă deosebirea existentă între două principii care efectiv se referă la două domenii diferite, cum este cazul metafizicii și al științelor. Ci mai de grabă, din cauza unei concepții eronate a spiritului analitic modern, se uită că a deosebi nu înseamnă a separa. Constituit de la sine, puterea temporală perde legitimitate la fel ca științele moderne.
Printre temele abordate în conferința ”Sinele și identitatea omului” de prof. Virgiliu Gheorghe merită menționate: formarea eului / personalității tânărului din mass-media, influența opiniei publice asupra convingerilor noastre, schimbarea în timp a reperelor fundamentale educative ale fiecărui individ, permisivitatea sexuală la tineri, asimilarea produselor cu personaje în publicitate, mecanismele psihologice ale folosirii facebook-ului, femeile își asuma treptat funcția de obiect sexual al bărbatului. De Stefan Caliman

marți, 30 iulie 2013

Ghiata la cap


Ne trebuie si noua ghiata la cap

Atmosfera politica din Romania este mai sufocanta ca cea meteorologica. Cand te uiti la  canalele de stiri, simti cum te apuca furia tam-nesam.
Te intrebi ce rost mai are  sa ai asteptari, ce poti spera in  viitorul tau sau al urmasilor tai ? Romania   cu toate bogatiile ei,  nu sunt mulse decat de aceasta categorie de potentati.
Nu stiu ce regim ar purtea sa mai faca ordine in tara. As fi spus ca  o lovitura de stat militara, dar cu cine? Nu vedeti ca  si rezervistii care sunt inca tineri, in putere si cu experienta nu fac  decat sa  ceara  dublarea pensiilor nejustificat si asa de mari? Cand ma gandesc ca  ofiterii si subofiterii  veniti acasa dupa razboi, au fost asteptati de celulele mizere, avand ca obiectiv exterminarea lor. Si urmasii lor nu au primit nici un fel de pensie de urmas.Nici soldatii cazuti pe campurile de lupta departe de tara.
Spun ca nu au fost conflicte armate in perioada activitatii lor? Nimic mai fals ! Au fost lasi si au stat cuminti peste poate, sub papucul  unui ucenic de  cizmar impreuna cu  mancatoarea de seminte, care astepta clienti pe peronul garii din Gaesti.
Versurile lui Radu Gyr ne aduc cu picioarele pe pamant.

Indemn la lupta
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Noi nu mai avem sperante. Suntem niste roboti programati pentru  autodistrugere. Nu facem nimic macar sa incetinim acest proces  distructiv pentru noi dar, care este inevitabil datorita indolentei noastre.
Ati vazut ca acesti conducatori criminali impreuna cu camarila sunt fricosi, inconjurati de paznici devotati, bine platiti si maturarea lor in  puscarii de pe scena politica, nu este decat un exercitiu de vointa.
Dar macar  sa credem, poate in van, ca cineva s-ar pregati in secret sa arunce acest balast din istoria noastra peste bord.Ei stiu ce au facut si ceea ce merita.
Minciuna  s-a luat de la conducatori si a ajuns in familiile noastre. Familia, se zicea ca este celula de baza a societatii. Sa ne mai miram de ce ni se inntampla?
Oare ce zicea Cromwell ? "Praful de pusca tineti-l la loc uscat."

Nu doresc

UNGURII din Timisoara nu doresc relocarea unui monument HABSBURGIC care marcheaza rezistenta orasului in fata asediului maghiar

autor: FrontPress 30.07.2013

unguriMunicipalitatea din Timişoara a anunţat relocarea din Cimitirul Eroilor în Piaţa Bălcescu a monumentului neo-gotic denumit “Coloana Fidelităţii”. Acesta a fost dăruită în 1853 Timișoarei de către împăratul Francisc Iosif I ca semn al recunoștinţei sale pentru loialitatea timişorenilor faţă de dinastia imperială din Viena şi pentru rezistenţa manifestată în timpul Revoluţiei maghiare din 1848-49. Mutarea monumentului a stârnit însă opoziţia fermă a UDMR.
”Presupunem că sunteți informat despre faptul că în forma sa originală, monumentul preamărea prin mai multe figuri alegorice devotamentul populației orașului față de casa de Habsburg, iar revoluționarii maghiari erau reprezentați de personaje hidoase. De asemenea, cu siguranță aveți cunoștință despre faptul că la insistențele populației maghiare a orașului, în 1855, figurile monstruoase au fost îndepărtate, iar în 1936, autoritățile române din acel timp au mutat monumentul în cimitirul din Calea Lipovei”, explică liderii UDMR pentru PressAlert. Ei îi atrag atenţia primarului liberal Nicolae Robu, printr-o scrisoare deschisă, că se opun inițiativei care, în opinia lor, ”reînvie idei și principii depășite, de asemenea, lezează demnitatea maghiarilor din oraș, din județ, din regiune și din întreaga Românie”.
monumentul-victoriei_1848_02
”Noi, conducătorii UDMR din județul Timiș, în calitate de reprezentanți ai comunității maghiare din oraș și din județ, luăm act cu profundă îngrijorare și respingem hotărât această inițiativă, care reînvie idei și principii depășite, de asemenea, lezează demnitatea maghiarilor din oraș, din județ, din regiune și din întreaga Românie. În opinia noastră, gestul reinstalării monumentului nu contribuie în niciun fel la imaginea Timișoarei moderne, cel mai mare oraș al porțiunii occidentale a țării, iar semnificația lui periclitează obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană, pentru care candidează orașul. În Europa secolului al XXI-lea nu putem fi competitivi cu principii din secolul al XIX-lea, iar Banatul, renumit pentru toleranța sa etnică nu își poate permite să-i fie pusă sub semnul întrebării alinierea la valorile Europei. Minoritățile etnice autohtone din Banat, ca și înțelegerea și respectul reciproc apărut între ele în cursul tradițiilor și conviețuirii seculare sunt niște valori ale meleagurilor noastre, care le deosebesc de celelalte regiuni ale țării și care au contribuit semnificativ la dezvoltarea județului și orașului în care trăim. Reinstalarea monumentului echivalează cu negarea diversității, a respectului etnic și al realizărilor pozitive ale trecutului comun. Prin urmare vă adresăm solicitarea de a vă retrage inițiativa și de a nu plasa în spațiul public un simbol care este jignitor pentru comunitatea maghiară a orașului”, transmit Halasz Ferenc, președintele UDMR Timiș și Molnar Zsolt, deputat UDMR în Parlament, în scrisoarea deschisă adresată edilului Nicolae Robu.
Pe de altă parte, Asociaţia „Ariergarda”din Timişoara susţine public de mai multă vreme mutarea valorosului monument într-o zonă care i-ar conferi vizibiliate şi unde ar putea fi admirată de turişti, sau chiar de timişorenii care habar nu au despre existenţa ei. „S-au făcut dezbateri mai demult, cu Facultatea de arhitectură, cu Primăria, toţi au fost de acord să aducem statuia în centru, proiectul e deja făcut”, a declarat acum câteva luni scriitorul şi profesorul universitar Daniel Vighi, preşedinte al Asociaţiei Culturale „Ariergarda”.
412Scurt istoric
Monumentul “Victoria” sau Monumentul “Fidelității”, opera arhitectului Joseph Kranner și a sculptorului Joseph Max, a fost inaugurat în 17 ianuarie 1853 în Piața Libertății. Piatra de temelie a fost turnată cu un an înainte, în prezența împăratului Iosif I. A fost mutat în 1936 în cimitirul din Calea Lipovei, unde se află și în prezent. Acum urmează să fie montat chiar în centrul Pieței Bălcescu.
A fost realizat din din ordinul împăratului Iosif I, pentru a comemora loialitatea locuitorilor cetății Timișoara față de coroana de la Viena în fața armatelor revoluționare ungare în timpul evenimentelor din 1848-1849. Cetatea a rezistat cu eroism celor 114 zile de asediu ale anului 1849, când populația civilă a avut enorm de suferit de pe urma bombardamentelor revoluționarilor unguri, conduși de generalul Jozsef Bem.
Timisoara_1848-1849Atunci, aproape un sfert din persoanele aflate în interiorul Cetăţii au pierit în timpul asediului; au fost distruse 139 de clădiri în Cetate, 71 în Josefin, 33 în Elisabetin, 129 în Fabric. Tifosul, febra tifoidă, holera vor face alte sute de victime şi după ridicarea asediului. Timişoara a trăit atunci cele mai dramatice zile din întreaga sa istorie modernă, încheiate cu peste 3.500 de victime şi sute de clădiri distruse.
“Coloana Fidelităţii” se află pe lista monumentelor istorice, conform unui ordin emis în 2010 de Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Statuia centrală a monumentului a fost devastată în 1918 iar în prezent se află la Muzeul Banatului, fără cap.
Argumente pentru mutarea în Piaţa Bălcescu
Locaţia propusă este în fața bisericii romano-catolice Preasfânta Inimă a lui Isus din cartierul Elisabetin. Din punct de vedere urbanistic și arhitectural stilul neogotic al clădirii este compatibil cu cel al monumentului. Deasemenea verticalitatea și silueta zveltă a ambelor obiective sunt alte puncte comune. Sursa: FrontPress.ro
33910680

luni, 29 iulie 2013

Tiganii

Romania calcata in picioare de Italia: TIGANI expulzati pe motiv de “incapacitate de integrare”

autor: FrontPress 29.07.2013

tigani italiaProblema taberelor de nomazi şi cea legată de fenomenul infracţional ţigănesc din Europa Occidentală a creat nevoia de identificare a unor modalităţi ingenioase şi abuzive de ocolire a legislaţiei UE, care nu permite expulzarea cetăţenilor dintr-un stat membru. Cel mai recent caz de acest fel îi are ca protagonişti pe 35 de ţigani originari din România, care cerşeau într-un mod agresiv în Veneţia. Ordinele de expulzare au fost emise de prefectura din lagună la încheierea anchetelor desfăşurate de forţele de ordine, care au permis expulzarea unor cetăţeni care fac parte din UE pe motive precum “incapacitatea de integrare socială şi culturală”.
Decizia prefecturii împotriva cerşetorilor agresivi a fost primită cu satisfacţie de vice-primarul din Veneţia, Sandro Simionato, transmite Rador. “Salut decizia de expulzare a 35 de romi români, luată de prefectura veneţiană”, a declarat Simionato. “Zilele trecute, când insistam asupra necesităţii unor acţiuni stabilite între instituţii diferite, mă refeream chiar la decizii şi măsuri ca acestea. Acum vor trebui supravegheaţi, pentru ca expulzările să fie respectate, deoarece este vorba despre consecinţe care nu pot fi asumate. Insist să spun că, pentru a fi cu adevărat eficiente, măsurile vor trebui să fie însoţite de un nou sistem de norme naţionale corecte şi de dotări care să permită primăriilor şi forţelor de ordine să acţioneze cât mai bine”, a conchis vice-primarul Veneţiei.
Statul român nu a protestat oficial în legătură cu acest caz. Se pare că autorităţile de la Bucureşti preferă să accepte umil înapoierea în ţară a valurilor de imigranţi ţigani, trimişi abuziv cu avioane în România, în loc să acţioneze pentru garantarea dreptului acestora, ca cetăţeni ai UE, de a nu fi expulzaţi şi de a se stabili oriunde pe teritoriul Uniunii, inclusiv în state precum Italia, Franţa, Germania sau Spania. Sursa: FrontPress.ro

duminică, 28 iulie 2013

Horoscop penibil

2013

Horoscop penibil - stire penibila de Diana Zagrean

Ok, stiti cu totii ca sunt pasionata de astrologie si ca anumite lucruri din tot ceea ce tine de horoscop le consider a fi adevarate insa nu sunt extremista si absurda sa cred toate bazaconiile si sa fac ce-mi zice horoscopul. Ce-am gasit astazi m-a frapat insa! Una e sa faci horoscopul zodiilor la modul general, sa descoperi care sunt culorile zodiilor s.a si alta e sa “recomanzi” femeilor cum sa-si tunda parul pubian in functie de zodie!?? (Diana Zagrean).



Mai urmeaza intrebarea de la finalul articolului din Unica ” Tu ce stil abordezi?”
Ce trebuie sa faci cand nu stii ce sa faci!?
Horoscopul anului 2013
Don Juan de.... horoscop!?
Si-au lasat amprenta↓
 touchofadream.ro

Berbec

Îndrăzneaţă şi pasională, femeia berbec va alege un stil care atrage atenţia la piscină, care şochează un nou venit în domitor sau care îl surprinde până la lacrimi pe prietenul/soţul ei. Berbecii vor alege o tunsoare avantgardistă sau o culoare fistichie pentru părul pubian. Să nu te simţi panicată dacă ai obţinut un albastru puternic în loc de negru. Dacă eşti berbec, vei avea o idee nouă destul de curând şi vei drege situaţia.

Taur

Taurii sunt femei fidele şi conservatoare, aşa că nu trebuie să te aştepţi la o freză radicală sau vreo culoare turbată...acolo jos. Cel mai probabil femeia taur va adopta un stil tuns, îngrijit, dar nu complet descoperit. Cum este discretă şi nu vrea niciodată să sperie bărbaţii femeia taur va merge la sigur şi va alege ceva nici prea...golaş, nici prea...stufos.

Gemeni

Gemenii sunt firi comunicative şi pline de creativitate. Dacă în dragoste, femeia gemeni pune accentul pe comunicare, tot aşa va proceda şi în cazul părului nedorit. Ea vede părul ca pe un accesoriu care ajută la direcţionarea bărbaţilor, de aceea va adopta clasica "landing strip", o fâşie subţire de păr care mai mult ghidează decât acoperă.

Rac

Visătoare şi intuitivă, femeia rac ţine foarte mult la părerea partenerului când vine vorba de viaţa sexuală. Deşi nu este neapărat supusă şi cuminte în pat, femeia rac nu va alege niciodată o coafură riscantă şi nu va epila tot părul fără să-i ceară, discret, părerea consortului. Până la urmă, el este cel care are treabă în zona respectivă, aşa că părerea lui contează mult.

Leu

Jucăuşă şi independentă, femeia leu nu se va crampona de ceva atât de banal ca părul pubian. Pentru că nu se lasă impresionată uşor şi işi alege bărbaţii la fel ca ea, puternici şi care ştiu ce vor, leoaica va merge pe epilarea braziliană. Femeia leu nu stă la discuţii şi dacă bărbatul din viaţa ei, fie el soţ sau iubit, nu va fi de acord cu "despădurirea masivă", ea tot nu se va lăsa înduplecată.

Fecioară

Perfecţionistă şi mofturoasă, fecioara nu se va mulţumi cu câteva mişcări rapide de lamă de ras sau câteva fâşii de ceară, cât să arate locul curat şi îngrijit. Femeia din această zodie nu se mulţumeşte cu jumătăţi de măsură şi, după ce se hotărăşte asupra unui stil, părul ei pubian trebuie să arate ca o operă de artă. Prin urmare, fecioara va alege un model complicat, realizat cu multe benzi de ceară, la un salon scump.


Balanţă

Romantică şi sociabilă, balanţa este foarte atentă la impresia pe care o face atunci când ajunge goală, în faţa iubitului. Indiferent dacă este vorba de o relaţie serioasă sau de un one night stand, balanţa vrea să dea bine şi să impresioneze printr-un fizic cât mai aproape de perfecţiune. Prin urmare, nu o să prinzi vreodată o femeie balanţă rasă cu lama sau cu crema epilatoare în geantă. Balanţa nu se lasă prinsă pe nepregătite, aşa că va apela la credincioasa cosmeticiană şi la clasica epilare cu ceară.

Scorpion

Femeia scorpion este cunoscută pentru firea misterioasă şi stilul pasional. Geloasă şi foarte mândră de achiziţia ei (fie că este vorba de iubitul de 10 ani, soţul sau de bărbatul agăţat aseară în club), femeia scorpion doreşte să-l ţină lângă ea atâta timp cât are nevoie de el şi îl doreşte. Prin urmare, nu poate lăsa un detaliu ce ţine de aspect să-i scape. Scorpionul va alege o tunsoare braziliană (asemănătoare cu epilarea braziliană, dar cu model de smiley, fulger, inimioară, trifoi, etc).

Sagetator

Energică şi aventuroasă, femeia săgetător are mereu nevoie de spaţiu, de libertate şi de posibilitatea de a se exprima în voie. Indiferent dacă are o relaţie stabilă sau tocmai a agăţat un tip sexy în club, femeia săgetător vrea mereu să fie pregătită de o nouă aventură. Cum nu se lasă încurcată de detalii şi vrea libertate totală, femeia săgetător va alege epilarea definitivă şi totală. Astfel, ea nu trebuie să-şi mai facă griji de părerea nimănui şi poate oricând să ajungă direct de la birou pe plajă, sau dintr-un bar în dormitor.

Capricorn

Raţionale şi mari iubitoare de confort, femeile capricorn nu vor să fie prinse pe nepregătite. Capricorni nu suportă surprizele în general, aşa că nu vei vedea păr pubian vopsit, tunsori trăsnite sau fire neîngrijite. Epilatul total cu ceară sau o tunsoare cuminte, care arată curat şi îngrijit va fi cea mai potrivită alegere.

Vărsător

Vărsătorii sunt firi încăpăţânate şi expansive. Femeia vărsător iubeşte libertatea şi vrea mereu să fie în ton cu moda, chiar şi atunci când vine vorba de părul pubian. Indiferent dacă are un iubit stabil sau dacă este single şi frânge inimi în fiecare zi, femeia vărsător ştie ce se poartă, ce trenduri vin dinspre Europa şi ce mai poartă vedetele de la Hollywood. Aşa că cea mai bună soluţie este să fii atentă la trenduri. Dacă se anunţă un curent hippie şi actriţele au început să poarte părul natural, fă şi tu la fel. Dacă, dimpotrivă, igiena primează şi toată lumea vorbeşte de epilarea braziliană, femeia vărsător va fi prima care s-o adopte.

Peşti

O fire romantică şi sensibilă, cu rădăcini adânci şi iubitoare de tradiţionalism, femeia peşti nu va fi niciodată o rebelă cu părul pubian vopsit, tunsoare braziliană sau epilare totală definitivă. Cum echilibrul şi un stil temperat sunt cele mai importante trăsături ale sale, femeia peşti va alege, cel mai probabil, o "landing strip" mai lată, care să o protejeze de îndrăzneala unei epilări totale, dar care să nu pară prea retro şi stufoasă în ochii persoanei iubite.

Zodiacul aztec


Decat 200 de ani cioara, mai BINE 10 ANI VULTUR

ADEVARUL  in privinta mea spune acest lucru.

În Antichitate, acvila de munte era simbol de valoare și putere datorita forței ei, marimii și inaccesibilității cuibului său. În mitologia greacă și romană s-a transformat timpuriu în unul dintre simbolurile lui Zeus/Jupiter, regele zeilor. În vechea Romă s-a convertit repede dintr-un simbol religios în unul militar și politic, ca emblemă a imperiului. De câte ori o legiune romană marșăluia, un soldat numit aquilifero mergea înainte purtând un stindard coronat cu sigla SPQR și acvila de munte.
În Biserica Catolică, acvila de munte este simbolul Sfântului Ioan, cel mai tânăr dintre apostoli. Când Papa Alexandru al VI-lea a dat titlu de Regi Catolici monarhilor din Spania în 1496, deasemenea i-a autorizat să adauge pe scutul spaniol acvila Sfântului Ioan. Acvila a rămas pe scutul spaniol în diferite perioade din istoria sa. Ultima dată a fost în timpul dictaturii lui Francisco Franco.
Vulturul

Zodiacul aztec. astromax.ro

Persoanele nascute in zodia Vulturului sunt, in cele mai multe cazuri, oameni cu un caracter puternic si hotarat. Vulturul nu ia niciodata decizii fara sa gandeasca, iar datorita caracterului sau este asociat deseori cu justitia si cu imaginea tatalui. Nativii acestui semn zodiacal sunt intotdeauna motivati de o puternica moralitate, fapt pentru care exercita un control si o autoritate enorma in orice situatie.

Barbatul Vultur este un veritabil curajos. Perseverent, acesta isi va gasi sufletul pereche in semnele Iepurelui sau a Maimutei, deoarece acestea sunt in stare sa-i ofere echilibrul de care are atata nevoie. Femeia Vultur este provocatoare, fermecatoare, energica si reuseste sa fie in mare parte eficienta. O femeie Vultur formeaza un cuplu incitant cu un Leopard sau cu o Cremene.

Cifra norocoasa a Vulturului este 9, iar culoarea preferata a acestuia este argintiul.

ESENTA: Vulturul este o pasare puternica, ce zboara la mari inaltimi, deasupra tuturor si care dovedeste multa vointa si curaj
CULOARE: Rosu - pentru ambitiile terestre; galben - pentru aspiratiile spirituale, culoarea soarelui spre care pare sa se indrepte vulturul
CHEILE VIETII: Vointa exceptionala, energie, curaj, forta, capacitate enorma de munca, exigenta.
COMPATIBILITATE
- pentru femei: Cainele, Craniul, Trestia, Vantul, Vulturul. A se evita: Floarea, Iarba, Maimuta, Sarpele, Soparla, Uliul.
- pentru barbati: Apa, Casa, Floarea, Iepurele, Jaguarul, Soparla; A se evita: Cainele, Craniul, Iarba, Trestia.

sâmbătă, 27 iulie 2013

2 Maimutoi


2 Maimutoi hidosi la chip si la suflet !


2 Masimutoi . Unul la mare, altul la raliu. Parca ar fi muncit sa-si faca meritata aceasta vacanta.
 Ce poate fi mai jalnic ca acesti mizerabili care isi vad de tampeniile lor, cand tara impreuna cu locuitorii ei se scufunda in haznaua cu cacat. Asta datorita acestor nemernici care nu-si merita functiile si nu merita sa mai faca  umbra pamantului. Ce exemplu sa ia tinerii sau mai putin tinerii de la ei? De aceea aceasta tara s-a transformat intr-o mare puscarie,  unde detinutii se lupta pe viata si pe moarte pentru supravietuire. Dar  din lasitate, noi in loc sa luptam sa-i dam jos pe acesti cretini, carora li s-a urcat fumul de la propriul lor chiur la cap si nu mai au legatura cu pamantul ii admiram si ii aplaudam.
Nu reusesc sa inteleg cat de  prosti sau indobitociti suntem noi, pe care nu ne mai misca suferinta  noastra, a copiilor nostrii, a parintilor nostrii.
Aceste exemplare de monstrii care au creat monstruozitati in Romania,  trebuiesc facute sa inteleaga ca, chiar daca asa le este firea de  primitivi insensibili si needucati, trebuie sa faca un efort si sa se cizeleze CACI ALTFEL NUMAI STREANGUL LE MAI POTOLESTE AVANTUL  LOR SPRE NEMURIRE, CONSTITUIND UN EXEMPLU MURDAR SI DE NEREPETAT.
Infierez cu scarba publicitatea pe care o fac televiziunile, razand  ca niste tampiti irecuperabili si care  ne arata cat de rupti de lume sunt acesti  bolnavi de boala down, care traiesc in lumea lor, neantelegand ce se petrece in jurul lo, in lumea reala. Pentru ei nu mai exista tratament decat glontul sau streangul.
Am revazut mai multe carticaturi in care este comparat Betivache basinos al nostru, cu Hitler.
 Nimic mai fals. Hitler voia sa aduca Germania in  postura de stapana a lunii, in timp ce Betivache vrea ca Romania sa ajunga  sluga lumii, daca nu chiar sa fie stearsa de pe fata Pamantului.
 Asa ca aceasta comparartie este hidoasa si il ridica pe un piedestal nemeritat pe Betivache BASINOS.

Exportatoare de robi

Romania, tara exportatoare de robi!

autor: FrontPress 27.07.2013

sclavCa mai toţi românii obligaţi să plece din ţară în căutarea unui loc de muncă și a unui rost, ca să trăim bine, așa cum ne-a urat președintele când duduia economia lui Tăriceanu și băncile te trăgeau de mânecă să îţi dea credite cu buletinul și, așa cum, ceva mai încoace, același președinte, dacă tot nu ne-am conformat urării lui, ne-a îndemnat să plecăm din ţară să ne căutăm binele, așa am procedat și eu, ca o româncuţă cuminte și ascultătoare ce sunt…
Dar, iată, a venit vremea să nu mai îndur și să simt că trebuie să îmi „strig” revolta și nemulțumirea față de felul cum suntem tratați, pe de o parte, de către autoritățile care guvernează țara noastră aflată în faza punerii pe butuci și, pe de altă parte, de către străinii care ne subjugă, ne storkc și ne rup pentru a scoate profit cât mai mare de pe urma muncii noastre, precum famații negustori de sclavi din vremurile colonialismului britanic. Diferența între acea sclavie și aceasta modernă este că ne-am văzut siliți să emigrăm de bună voie spre plantațiile lor, să ne vindem singuri, și nu duși cu forța după capturare, dar tot un fel de a merge cu forța este și sacrificiul plecării în lume forțați de sărăcie și lipsa vreunui orizont mai ales pentru noi, tinerii. Cum-necum ne-am adapatat cerințelor pieții europene, care trâmbițează fraze pompoase despre drepturile și egalitățile în drepturi pentru toți cetățenii comunității, chiar și pentru noi, cei aflați la coada lumii în ceea ce privește standardul de viață.
România, datorită iresponsabililor diriguitori ai destinelor noastre și a trădătorilor care s-au succedat la putere după înlăturarea de decor a comunismului la porunca mai marilor lumii, a fost transformată într-o țară exportatoare de forță de muncă, de sclavi. Cum a fost posibilă această conversie?
Răspunsul îl aflăm analizând pas cu pas politica mârșavă, jaful, îngenuncherea noastră ca națiune în acest aproape un sfert de veac de demo(la)crație în care economia a fost efectiv ”demolată”, dezmembrată și vândută la fiare vechi. Democrația românească a fost impusă, convertită și pervertită din totalitarismul comunismului rapace de către exponenții vechii gărzi nomenclaturiste, travestiți, deveniți politicieni, magnați, interlopi… România, prin intermediul păguboasei și mizerabilizatei sale tagme politice și-a sacrificat și vândut demnitatea, unitatea de spirit și de neam, tradițiile și oamenii de valoare în interesul stăpânitorilor din cercurile oculte planetare, care au urmărit să ne înrobească și să ne transforme într-o enclavă evreiasco-țigănească.
Din nefericire, am ajuns să ”ne bucurăm” de o faimă care ne declasează ca națiune și indivizi în afara țării, în contrast cu ceea ce reprezentam și ar trebui să reprezentăm ca națiune și oameni excepționali, cu gene vechi și valoroase.
Făcând o incursiune în istorie, vom sesiza că europenii, și în special vesticii, ne datorează prosperitea, privilegiul de a se desfăta și fuduli cu prosperitatea lor, uitând că noi, românii, mii și sute de ani am fost scutierii, pavăza și zăgazul împotriva invaziei vrajmașilor creștinătății înspre Apus, înspre ei, occidentalii, stăpânii multinaționalelor. Marilor personalități istorice românești, precum Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș sau Ștefan cel Mare li s-a minimalizat și eclipsat rolul politic și strategic pe scena lumii, spre a li se face loc și imagine eroilor occidentali, fără sau cu mai puține merite. Ni s-a furat și cumpărat, prin complicitate cu trădătorii de neam din interior, chiar și istoria.
Românii reprezintă acum exact „ce-a voit acel Apus…”, cum, cu genialitate (încă nerecunoscută de către Occident), în „Scrisoarea III” a sintetizat însuși Eminescu, pe care ar trebui să îl așezăm alături de marii noștri voievozi: forța ieftină de munca, cea mai eficientă și cea mai prost plătită de pe continentul european.
Anual , sute de mii de absolvenți de studii universitare, cu masterate și doctorate chiar, iau drumul singurătății și străinătății și, lipsiți de perspectivele unui viitor acceptabil în țară, se vând umilitor pe piața muncii. Foarte puțini dintre ei au norocul să profeseze în domeniul pentru au care studiat, absolvind chiar și două sau trei facultăți. Căpșunarii din Spania și din alte țări, muncitorii din fermele daneze, femeile de servici din Italia, îngrijitoarele de bătrâni și alte meserii degradante sunt ocupate, în majoritate, de români cu studii superioare, aceștia reprezentând grosul forței de muncă românească în Occident . Desigur, există și un mic procent de intelectuali, de oameni de știință, de manageri și specialiști de înaltă competență, dar și aceia sunt plătiți discriminatoriu și în nici un caz nu sunt mediatizați pe plan extern, fiindcă ar însemna o discreditare și un atentat la mândria naționalistă a tărilor vestice prin recunoașterea meritelor românilor cu un grad de inteligență superior lor. Dar și fiindcă, așa cum se tem ei, occidentalii, le-ar încurca socotelile, având faimă, ar trebui să fie plătiți mai bine. Politicile stăpânirii vestice au decis că românii trebuie să devină și să rămână un popor sclavizat și umilit acasă și oriunde în lume.
Mândria și unitatea poporului român au fost abolite ca urmare a unei perioade relative scurtă scurtă de îndoctrinare pe diverse căi , o perioadă de doar 23 de ani în care românul de rând a fost învățat să-și desconsidere propria țară confundand-o cu politica odioasă și cu odioșii politicieni, aceasta fiind perioada cea mai nefastă din istorie, distanțându-ne incredibil de origini și potențial.
Am devenit un popor țiganizat, ”educat” în spiritul de șatră, de nomazi, îndobitociți peste masură de ziarele și televiziunile care, pe criterii comerciale și politice, ghidează tinerii în direcția prăpastiei morale și axiologice, inoculându-li-se drept model de viață și repere tot ce este mai urât, mai viciat, mai toxic, mai străin de valorile autentice românești. Viitorul unei țări este, desigur, opera tineretului … Iar al nostru tineret decadent, din păcate, nu va putea asigura continuitatea de neam valoros. Sistemul de (non)valori împrumutat de la străini ne va direcționa spre decădere și alterare continuă. Atunci ce ne rămane de făcut? Cât de necesar ar fi acum un „căpitan” și o mișcare de fier care să guverneze măcar un an și să purifice Țara! De Andreea Arsene –Ziarul Natiunea

vineri, 26 iulie 2013

Rasa ca stil

Lucian Blaga despre “RASA ca STIL” si comentariul lui Mircea Eliade

autor: FrontPress 27.07.2013

calusari„Dacă mi s-ar pune întrebarea ce atitudine aș lua faţă de problema amestecului între rase, aș răspunde: nici în această chestiune nu mă îndrumă pretinse descoperiri sau principii știinţifice, ci mai curând sensibilitatea mea stilistică. Mă voi declara cu alte cuvinte împotriva amestecului, dar nu din considerente biologice de puritate a plasmei ereditare, ci fiind ca mi se pare că amestecul duce în cele mai multe cazuri la lipsă de stil și într-un anume sens la lipsă de caracter. E în joc un elementar simţ al stilului și un respect cvasi-religios faţă de formele substanţei vitale, simţăminte pe care nu pot şi nu înţeleg să le înving.
Simţământul că te găseşti în prezenţa unei rase, care a fost favorizată de împrejurări prielnice de a se realiza consecvent cu ea însăsi şi de a-şi traduce în fapte creatoare toate virtualităţile, este una din rarele bucurii şi generoase satisfacţii, la care mi s-ar părea monstruos să renunţi cu uşurinţă.
Să nu stricăm, să nu nivelăm, să nu spălăcim, noi oamenii, ceea ce a răsărit din sânul naturii şi al sorţii cu irezistibila şi convingătoarea putere a unor fenomene originare plastic delimitate prin graţie de sus.
Nu mai puţin condamnabil ar fi însă şi drumul celălalt, al exaltării rasiste. Atitudinea, pretenţioasă în formă, primejdioasă pe cât de naivă în esenţă, a mesianismului rasist, care în ultimele sale consecinţe teoretice şi practice propagă în ascuns sau pe faţă imperialismul spiritual, fizic şi economic al unei singure rase — nu e prin nimic justificabilă.
Simţământul, singurul, care deschide poarta spre un cadru ecumenic, simţământul de evlavie în faţa fenomenului raselor — ne dictează să fim noi înşine, sub stelele noastre, şi să îngăduim celorlalţi să fie şi ei — tot ei înşişi, sub stelele lor.” (fragment de Lucian Blaga din „Rasa ca stil”, revista „Gândirea”, februarie 1935).
Mircea Eliade: Rasă și religie. Comentarii la eseul lui Lucian Blaga, „Despre rasa ca stil”:
„D. Lucian Blaga nu concepe rasa ca specie biologică – rigidă și intolerantă – ci ca stil de viață și sufletesc ‘alcatuit din latente, din posibilități sau din fragmente pe cale de a se schița’. Aceasta nu e numai o pozitie de estet. Este singura pozitie firească și fertilă care se poate lua în fața fenomenului rasă.
[...] Iubitor al stilurilor, al acestor fenomene originare care dau sens existenței și justifică orice fel de creație, d. Lucian Blaga afirmă necesitatea unei ‘purități’ etnice. Dar cât de frumos justifică d- sa aceasta ‘puritate’ pe care au șantajat-o cu atâta brio șefii politici și spirituali ai Germaniei moderne.” (Vremea, an VIII, 21 Februarie 1935, nr. 377) via Remus Tanasa

MODEL KOSOVO

Corlatean da apa la moara secesionismului maghiar pe model kosovar

autor: FrontPress 26.07.2013

corlateanTitus Corlatean a anunţat că România, care deţine președinţia Procesului de Cooperare in Europa de Sud-Est (SEECP), va invita Kosovo la reuniunile SEECP, precizând că „România a avut o poziţie constructivă adoptată în ultimele luni de către actualul Guvern“. Poziţia constructivă adoptată de Ponta și guvernul de maimuţici ale lui Iliescu și Voiculescu este de tip capră. Capră pentru extremismul maghiar, pentru secesesionismul și irededentismul promovate pe toate căile posibile, atât de liderii maghiari din România cât și de autorităţile de la Budapesta.
În data de 4 iunie 2013, premierul Victor Ponta s-a pronunţat, „în nume propriu“, pentru recunoașterea independenței provinciei Kosovo, dând apă la moară secesioniștilor din Scoția, Catalonia, Flandra, Corsica, Italia, Taiwan sau Republica Turcă a Ciprului de Nord și, desigur, UDMR-ului și formațiunilor conexe.
Este de neînțeles atitudinea penibilă a lui Titus Corlățean, în contextul în care se știe că reprezentarea României și asumarea pozițiilor oficiale ale țării noastre pe teme de politică internațională sunt atribute ale președinției.
Președintele României s-a exprimat deseori foarte clar pe tema nerecunoașterii regimului criminal din Kosovo care și-a arogat calitatea de stat mafiot independent, în pofida Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate, document ce garanta integritatea și suveranitatea Serbiei, ciuntită acum.
Spre exemplificare, iată câteva declarații recente:
„Un lucru extrem de important pentru noi în relația bilaterală, și nu numai în relația bilaterală, este legat de evoluția situației din provincia sârbă Kosovo. România nu a recunoscut și nu recunoaște independența Kosovo, și credem că o soluție negociată, în care sârbii din Kosovo, în orice caz, trebuie să aibă sentimentul că instituțiile sârbești îi servesc și îi protejează, trebuie să existe.“ – Declarația de presă a președintelui României, Traian Băsescu, la finalul convorbirilor oficiale cu președintele Republicii Serbia, Boris Tadić (Belgrad, 01 noiembrie 2011).
Sau: „principiile pe care România le-a utilizat atunci când susține soluțiile pentru conflictele înghețate, și anume: respectarea integrității teritoriale a statelor, fie că vorbim de Republica Moldova, de Georgia, de Azerbaidjan sau de Armenia. Nu în ultimul rând, la art.12, se menționează problema Kosovo și, deși cea mai mare parte a statelor membre NATO au recunoscut Kosovo, modul de rezolvare a soluției Kosovo este menționat a fi cu respectarea Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate, ceea ce corespunde integral politicii externe a României“.- Declarația de presă a președintelui României, domnul Traian Băsescu, după participarea la Summitul NATO desfășurat la Chicago (Aeroportul Internațional Henri Coandă, 22 mai 2012).
Ameninţarea „modelului“ Kosovo este o temă predilectă a iredentiștilor maghiari: „România nu va putea câștiga sufletește Transilvania – care, din acest punct de vedere, nu i-a aparținut niciodată, decât dacă îi va reda maghiarimii, cea mai mare etnie minoritară din Europa, drepturile pe care să și le poată exercita liber. (…) Fără aceste drepturi, această țară nu ar putea fi reprezentată pe hartă ca stat unitar, în nici un caz. Dacă maghiarimea își va primi toate drepturile sale, dacă schimbarea compoziției etnice a zonelor locuite de maghiari și promisiunile false vor înceta, atunci România nu va avea un Kosovo, nu va fi amenințată de intenții de deznaționalizare“. (SYLVESZTER LAJOS, Fiecare stat are un Kosovo, „Haromsek“ nr. 2663/6.06.1999)
Așa zisul model al autonomiei de tip Kosovo este invocat din ce în ce mai frecvent de extermiștii maghiari dar și de oficiali ai Budapestei. Zilele trecute am scris despre indicațiile prețioase pe tema autonomiei așa zisului Ținut Secuiesc, trasate României de Nemeth Zsolt, un „musafir“ de la Budapesta prezent toată ziua bună ziua pe teritoriul unei țări pe care o urăște din răsputeri. Tot zilele acestea, un alt oficial maghiar prezent tot pe teritoriul României, vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a ținut să precizeze că „Ungaria, cu toată greutatea sa, se află lângă ungurii din Ardeal“, în contextul solicitării autonomiei, o formă de străpungere a frontierei interne a statului român. Oficialul maghiar s-a căinat pe tema Trianonului și a pretins cu incredibil tupeu că ungurii au fost supuși unor procese de asimilare, când de fapt sistemul forțat al asimilării și ștergerii identității etnice este un brevet marca Budapesta, aplicat nu doar românilor. „Cea mai mare tragedie a națiunii maghiare este că, în urma celor două Războaie Mondiale și a dictaturilor, marea parte a națiunii maghiare nu trăiește în interiorul Ungariei, ci în Bazinul carpatic. Și, bineânțeles, că asimilarea s-a accentuat“, a precizat Semjen Zsolt.
A venit „Timpul lor“?
Întâlnirea unde a grăit atât de elocvent vicepremierul maghiar s-a desfășurat sub motto-ul slogan de luptă: A venit „Timpul nostru!“, la așa zisa Universitatea de vară și tabăra „Balvanyos“, de fapt Băile Tușnad, ajunsă la a 24-a ediție unde pe lângă vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, s-a aflat și lunaticul de la MAE al Ungariei care ne dădea indicații prețioase, Nemeth Zsolt plus premierul Ungariei, Orban Viktor, plus europarlamentarii Sogor Csaba și Tokes Laszlo, și vicepreședintele Camerei Deputaților Viorel Hrebenciuc, guzganul etern al cavernelor pline de jeguri antiromânești.
Dezideratul autonomiei pe criterii etnice a maghiarimii a fost formulat prima dată în 1922, în programul Partidului Maghiar, care prevedea că, „acolo unde nu era posibilă autonomia teritorială să se acorde autonomie admi­nistrativă“ (Edroiu, Pușcaș, 1995) și a constituit o preocupare constantă a liderilor maghiari, în toți anii care au urmat.
După adevăratul genocid etnic de care au avut parte românii din Transilvania de Nord, în anii care au urmat Dictatului de la Viena (1940-1944), minoritatea maghiară a beneficiat în continuare de noi privilegii, într-o Transilvanie ocupată de sovietici și administrată de foști funcționari horthyiști maghiari, deveniți proaspeți comuniști (1944-1945).
Visul autonomiei teritoriale a „Secuimii“ a fost realizat în 1952 când, sub presiunea URSS, a fost înființată Regiunea Autonomă Maghiară. Creată după modelul regiunilor autonome sovietice, această formă de organizare administrativ-teritorială a creat și perpetuat privilegii populației maghiare în raport cu cea românească. În timpul Regiunii Autonome Maghiare, românilor băștinași li se solicita cunoașterea limbii maghiare în relațiile cu administrația publică locală. Ca și acum.
Demersurile pentru realizarea unei autonomii pe criterii etnice în sud-estul Transilvaniei au început practic, imediat după decembrie 1989. La început, ele au fost formulate mai voalat, apoi din ce în ce mai explicit. Înfăptuirea autonomiei „Secuimii“ bazată pe criterii etnice a debutat în 1990 cu domeniile învățământului, culturii și administrației publice locale și a continuat în anii următori cu realizarea „bazei economice“ a autonomiei atât prin retrocedarea imobilelor, terenurilor agricole și a pădurilor – inclusiv proprietățile composesorale, cât și prin privatizarea societăților comerciale de stat și înființarea unor noi societăți private, cu capital maghiar, în domeniile industriei, turismului, comerțului, agriculturii ș.a. Prin separarea școlilor pe criterii etnice, acțiune realizată în timpul anului școlar 1989/1990, cu efecte dramatice asupra profesorilor și elevilor deopotrivă („it es most – aici și acum“), s-a pus bazele unei rețele de învățământ în limba maghiară, de la grădiniță până la facultate și la învățământul postuniversitar.
De fapt, prin proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc, nu se dorește obținerea unor noi drepturi pentru maghiari ci, „se urmărește crearea bazei teritoriale pentru grupul etnic maghiar“.
Tema secesionist-autonomista apare explicit încă iulie 1992, în Memorandumul lui Csapo Jozsef, autorul proiectului autodeterminării, la definiția grupului etnic maghiar se precizează: „grupul etnic maghiar din România reprezintă o parte a națiunii maghiare și, în calitate de subiect politic, este un factor constitutiv al statului, care dispune de autonomie“.
În februarie 1993, guvernul maghiar declara că sprijină punctul de vedere al UDMR, iar în mai 1995, congresul al IV-lea al UDMR întărește și completează astfel definiția minorității maghiare: „Maghiarii, constituind o minoritate autohtonă, se consideră factor constitutiv în stat, subiect politic de sine stătător, și ca atare, partener egal al națiunii române. În ceea ce privește limba, etnia, conștiința identității, cultura și tradițiile proprii, comunitatea maghiară este parte organică a națiunii maghiare“. Din această dublă ipostază – pe de o parte minoritatea maghiară este factor constitutiv al statului român și pe de altă parte ea este parte organică a națiunii maghiare – rezultă indirect că România este parte a Ungariei!
Structura etnică a consilierilor, primarilor și viceprimarilor majorității localităților din cele două județe arată faptul că deținătorii efectivi ai puterii locale sunt maghiarii, românii nefiind reprezentați în Consiliile locale din localitățile etnic mixte, și astfel neavând posibilitatea de a-și susține și promova interesele și valorile identitare proprii.
Pentru atingerea scopurilor vizând autonomia pe criterii etnice, în județele Harghita și Covasna s-au distins prin frecvență și incisivitate, demersurile întreprinse de UDMR pentru instituționalizarea colaborării dintre instituții ale administrației publice din cele două unități administrativ-teritoriale (consiliile județene, primării), în perspectiva înființării, cu sprijin financiar și logistic ungar, a „Regiunii de Dezvoltare de pe Pământul Secuiesc“. Astfel, factori de decizie de etnie maghiară din instituțiile administrației publice locale din cele două județe participă activ la constituirea în zonă a unui sistem de tip „microregiune-regiune“, care, prin diminuarea rolului statului român, să faciliteze realizarea obiectivelor autonomist-separatiste și să ducă la crearea unor „zone maghiare autoguvernabile“.
Miza Kosovo este mai activă ca oricând astăzi
Iar trădătorii de țară crescuți de cârpa kaghebistă Ion Ilici Iliescu, fondator al UDMR, contribuie la amplificarea acestei mize, în beneficiul Budapestei, pe același tipar binecunoscut deja, al cedărilor succesive. Corlățan, Ponta etc fac parte din același grup ideologic străin de România, de care aparțin personaje de teapa șpăgarului Adrian Severin cel care, din poziția similară cu accea de azi a lui Corlățean, de ministru de externe, a oferit Ucrainei Insula Șerpilor dar și drepturi depline asupra teritoriilor românești și a populației de origine română captivă încă în urma odiosului Acord Hitler Stalin din 1939. De George Roncea – Curentul