zelender

luni, 31 martie 2014

Fotografie

Fotografie inedita: Ion Creanga alaturi de militantul nationalist A.C.Cuza

autor: FrontPress 01.04.2014

ion creangaIon Creanga (centru), A.C.Cuza (stânga jos) şi N.A.Bogdan (dreapta)
O nouă fotografie inedită cu Ion Creangă, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori români din toate timpurile, a fost recent dată publicităţii. Specialiştii Muzeului Literaturii Române Iaşi au descoperit că în patrimoniul instituției se regăsește o fotografie care îl surprinde pe scriitorul Ion Creangă, alături de profesorul şi omul politic naţionalist A.C. Cuza și N.A. Bogdan, istoric și scriitor.
Directorul muzeului a declarat zilele trecute că este vorba de o copie după o ferotipie realizată la Slănic Moldova, în anul 1885, când Ion Creangă se afla acolo pentru tratament, și reprezintă una dintre puținele fotografii ce îl înfățișează pe marele povestitor.
Ferotipia secolului al XIX-lea era una dintre cele mai ieftine și accesibile forme de a deține o fotografie. Realizată la târguri, bâlciuri sau pe stradă, aceasta nu necesita cunoștințe temeinice de optică, chimie, oricine putând să o facă. Atelierele importante ale vremii erau deținute în special de artiști pictori-fotografi care nu făceau compromisuri în practicarea artei lor.
cuzaÎn imagine apare şi profesorul de economie A.C.Cuza, care va fonda în 1923 împreună cu Corneliu Codreanu, formaţiunea naţionalistă Liga Apărării Naţional Creştine (LANC). Acesta va alege svastica drept simbol al acelei noi mişcări, cu 10 ani înainte de venirea la putere în Germania a naţional-socialiştilor conduşi de Adolf Hitler. După ce Codreanu părăseşte LANC şi formeaz Legiunea Arhanghelului Mihail în 1927, formaţiunea condusă de A.C.Cuza fuzionează în 1935 cu Partidul Național Agrar, al lui Octavian Goga, punând bazele Partidului Național Creștin. Ajunge ministru de stat în guvernul Goga, care a condus România în perioada 29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938.
412px-NA_BogdanAlături de acesta apare în fotografie şi Nicolai Andriescu-Bogdan, istoric şi scriitor, originar dintr-o veche familie boierească. La propunerea primarului Constantin B. Pennescu (1901-1904), N.A. Bogdan a redactat și tipărit în anul 1904, într-un interval de numai patru luni, lucrarea monografică Orașul Iași – odinioară și astăzi, considerată a fi opera capitală a vieții sale.
Pe de altă parte Ion Creangă a fost unul din cei mai mari scriitori români. Este considerat unul dintre clasicii literaturii române, mai ales datorită basmelor şi operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Sursa: FrontPress.ro

creanga

1 aprilie



1 Aprilie - Păcăleli, farse şi caricaturi de ieri...

Ziua păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am fi tentaţi să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei de 1 aprilie este legată tocmai de Noe, care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute în mod greşit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 aprilie. Ziua de 1 aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, a fost mai apoi “exportată” peste ocean şi după aceea pe tot mapamondul.
Referiri la această zi ei am gasit şi în periodice vechi româneşti.Vă dau ca exemplu un articol amuzant, semnat Enache şi apărut în ziarul <<EPOCA>>  numărul din 3 aprilie 1896:
Farsă de 1 Aprilie - Furnica 1910
De Duminică şi până astăzi, locuitorii ţarei noastre cărora le mai arde de râs şi glume şi-au petrecut mai întâiu vremea combinind ceva păcăleli  pentru amici, rude, cunoştinţe, si apoi istorisind cu mare haz resultatul glumelor lor mai mult sau mai puţin sărate. La 1 Aprilie, trebue să păcăleşti pe cine-va, aşa e obiceiul.

Dar de unde o fi venind acest obiceiu ?

Savanţii  cari îşi cheltuesc tinereţele şi bătrâneţele spre a descoperi origina causei primei măsele stricate la Moş Adam, şi-au dat neaparat toate silinţele spre a afla şi pe autorul invenţiunei păcălelilor de 1 Aprilie. Unii dintr'ânşii pun în joc pe Isus Christos, alţii pe regele Franciei Carol al IX-lea.
La 1564, i-a venit poftă acestui suveran să nu mai înceapă Anul nou la 1 Aprilie, ci la 1 Ianuarie; în definitiv o poftă ca toate poftele şi foarte inofensivă. Îndată ce Carol al IX-lea a operat această revoluţie în
calendar, darurile de Anul nou cari se făceau la 1 Aprilie, au început să se facă la 1 Ianuarie, iar la 1 Aprilie toţi acei cari asteptau câte un cadou de la mama soacră sau tata naşu, au rămas păcăliţi.
Alţii însă pretind că obiceiul păcălei la 1 Aprilie este o ceremonie bisericească
de prost gust din evul mediu în amintirea primelor patime ale fiului Domnului, Isus Christos, care în luna Aprilie a fost luat în derisiune şi trimes de la un judecător la altul, de la Ana la Caiafa, de la Irod la Pilat şi vice -versa supus fiind astfel unei păcăleli îndelungate.

Origina ça origina - interesant rămâne pentru acel care respectă aceste obiceiuri să dea dovadă de pricepere şi să combine cu dibăcie ceva păcăleli nostime.
0 imaginaţie care să respectă puţin, nu se mai mulţumeşte astăzi să trimeată prin poştă invitaţii la prânz în glumă, sau circulare imprimate către mal mulţi prieteni spre a asista la o nuntă... care nu se face. Odinioară asemenea păcăleli aveau multă trecere, precum aveau  trecere şi farsele între funcţionari,scrise pe hârtie ministerial cu pecetia şi numărul din registru, prin care se anunţa păcălitului o înaintare neprevăzută  sau o destituire şi mai puţin prevăzută.
Păcăleală de 1 Aprilie - Furnica 1910
S'a deşteptat lumea, s'a deschis de tot şi victima în perspectivă iţl taie tot gustul zicându'ţi: «Nu se prinde nene eu mine. Azi e 1 Aprilie.»
Asemenea păcăleală cu «Nu stii dragă cine te caută afară cu un grop (colet!?) de la poştă !»  nu mal are trecere nici măcar în Fundătura Spitalului sau în  Câmpul lui Grant.

Răposatul întru fericire pentru Dobrogea, Licinsky, a adus mari servicii de 1 Aprilie unor ziare. Ani îndelungaţi presa a putut să'şi păcălească cititorii la 1 Aprilie anunţându-le prinderea acestui bandit celebru zic la 1 Aprilie, pentru că e bine ştiut de toata lumea că ziarele serioase mai ales cele cari nu sunt în mâna liberalilor, n'au obiceiul să taie gogoşi publicului decât o dată pe an, a doua zi după încheierea lui Martie când se pune în aplicare noul budget al Statului. Încolo, nici o dată, ferească Dumnezeu !

Dovadă  l'Indépendance Roumaine, care pentru 1 Aprilie a anunţat cititorilor săi că Duminică va pune în vânzare un supliment extraordinar, conţinând fotografiile şi semnăturile celebrităţilor române de ambe-sexe.
Pe ziua de Duminică, amatorii, de dimineaţă până noaptea la 12, dau năvală la chioşcuri cerând vânzătorilor faimosul număr cu portrete, şi primesc drept răspuns:  « Astăzi n'a ieşit, domnule. » Tocmai târziu au băgat de seamă nenorociţii că era o farsă de 1 Aprilie.... cu anticipaţie însă, făcută  la 31 Martie.

Spre a termina acest articol, trebue să adaog că sunt în omenire bărbaţi cari au luat pe seama lor monopolul de victimă a păcălelilor. Pentru aceştia e 1 Aprilie tot anul.Dacă nu mă credeţi, întrebaţi şi pe nevestele lor. Dar... asta e treaba duhovnicului !”
O să inchei azi cu o poezioară cu aceiasi temă semnată Phoebus  şi apărută în numărul din 5 aprilie 1898 al săptămânalului <<Foaia populară>> :
ÎNTÂI APRIL

Se'ntorcea acasă vesel
Şi de sine mulţumit:
Câţi prieteni întâlnise
El pe toţi i-a păcălit.

Şi mergând pe drum, într'una
Tot în gându-i plănuia
Ce să facă, ce să zică,
Ca s'o-nşele şi pe ea?

*
*   *
Strânşi în braţe îi găsise!...
A rămas încremenit.
                                   « Ah ! Te-oi omorî femeie
Cu netrebnicu-ţi iubit !»

Însă Ea, râzând, îi zise :
«Ce te superi ?... Esti copil!
Ţi-am jucat şi eu o festă
  Azi e doar Întâi April.»

Lectia franceza


Dupa ultimele rezultate ale alegerilor din Franta am invatat ceva ?
Nimic ! Dupa rasul tamp al conducatorilor nostrii, demn de a fi pensionari la Balceanca se vede ca ei se leagana intr-o perpetua automultumire. Cine se declara multumit de sine, fara a schimba ceva din mers, are ceva dubios la cutiuta de viteze.
Dupa ce au pus botnita nationalistilor, sindicalistilor si societatii civile considera ca nu mai au nici o opozitie la conducerea Romaniei, datorata gandirii lor infantile.
Considera ca oricat de dobitoci sunt  de la natura, dublata prin  alegerile bazate pe minciuna, le da dreptul sa considere la au capul bine infipt in gat.
Se bazeaza pe rapoartele serviciilor secrete care considera ca romanii sunt  nerevoltati fiind multumiti, chiar simtindu-se bine in  situatia de sclavi. Sclavia ne-a fiost impusa de aceste loaze care, nu merita nici un sut in cur. Romanii isi vad de viata lor, in neputinta lor  chinuindu-se sa traiasca de pe o zi pe alta si victime sigure ale  spalarii creierului.
Canaliile criminale care s-au asezat la conducerea tarii prin minciuna, sub  rasul lor tamp vor sa  dea raportul la cei de la UE ca, aici se implementeaza cu succes indobitocirea propriului popor.
Atitudinea primului Dovleac sec, arata ca a luat-o razna. Dupa sondaje se vede ca este cel mai credibil, cel mai destept, cel mai cel, care  printr-o  venire providentiala, este cel mai indicat pentru a lua conducerea tarii, la propriu. Aceasta atitudine a serviciilor secrete,  ii da ingamfarea fara margini a acestui oligofren.
Daca avem curiozitatea sa ne uitam in urma in istoria numai a Europei, vedem cum s-au desfasurat lucrurile cand  poporul s-a saturat de aceste  bande de infractori criminali si au purces la o adevarata revolutie nu ca acel surogat de revolutie din 1989 de la noi. Tinerii morti si luptatori au crezut ca totul este pe bune si au murit cu credinta ca si-au facut datoria si au lasat drept mostenire o tara noua, demna care isi va croi singura soarta. :(((
Nu cred ca gasim in  istoriile tarilor lumii o patura conducatoare care sa-si urasca propriul popor, mai criminala ca cei care ne conduc. Cine e asa de tampit ca, pe niste  banditi de mana a 3-a sa-i considere capabili, de a scoate tara din haznaua cu cacat. Va repet ca nu se apropie nici la ani lumina de Mafia americana. Daca nu era Mafia implicata inca de acum 130 de ani, nu erau implementate  drepturile sindicatelor, ale femeilor, ale alegatorilor, etc. Stiu ca Mafia a privit lucrurile si ca pe un castig al lor, caci a tine in " noaptea mintii",  pe cei care  nu primesc si ei ceva, nu este de bun augur.
Numai Mafia prin forta, a impus aceste drepturi  care acum, ne folosesc in progresul tarilor asazise inaintate si democrate. Fara forta nu vor  sa faca nimic cei care isi aroga dreptul de stapani, pentru cei de rand. Singura  dorinta a lor este de a pune bocancul pe gura care  se revolta si daca se poate sa o astupe cu pamant. Cu cat sunt mai prostiti, cu atat sunt mai buni de condus. Parca se  crede ca numai borfasii gandesc si cei  calcati in picioare nu gandesc. Cand vom demonstra ca si noi gandim ca suntem folositi fata de UE, ca bunica moarta la geam, cum ca in Romania, romanii sunt o gloata fara nici o vointa, nici o demnitate, numai buni de  sclavi spre bucuria celor care spun  ca aici a fost implementata cu succes democratia, civilizatia , bla, blas, bla, atunci vom avea sansa de a rupe lanturile puse de calaii nostrii.Important este sa vrem asta, cu orice sacrificiu.

duminică, 30 martie 2014

:)))



 
 
July 1925, New York City a policeman stops traffic so that a mother cat, carrying her kitten, can cross a busy street.

vineri, 28 martie 2014

Strategii

Cele 10 strategii ale manipularii poporului

autor: FrontPress 29.03.2014

manipulare1. Strategia distragerii atentiei. Elementul cheie al controlului social este strategia distragerii atentiei publicului de la subiecte importante, schimbarile fiind dictate de catre elitele politice sau economice, prin tehnica inundarii cu distractii continue si informatii nesemnificative. „Tine atentia publicului departe de adevaratele probleme sociale, si tine-l pe public capturat de subiecte neimportante. Tine-i pe oameni ocupati, ocupati, ocupati, fara a avea timp sa gandeasca – inapoi la ferma si la celelalte animale (n.r. aluzie la orwell – ferma animalelor)”.
2. Strategia de a crea probleme, pentru a oferi solutia. Aceasta metoda mai este denumita „problema-reactie-solutie”. Astfel, media creeaza o problema, o „situatie”, pentru a obtine o reactie din partea publicului, de dinainte stabilita ca fiind cea acceptata. De exemplu dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentul libertatii.
3. Strategia graduala. Ca sa ii faci sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns ca aceasta masura sa fie aplicata in mod progresiv. In acest mod sunt impuse conditii sociale si economice noi; ne obliga sa trecem treptat, pe parcursul mai multor ani, de la o stare de fapt, la o alta. In acest mod au fost impuse masuri socioeconomice radicale, intre anii 1980-1990 (n.r. cu referire la SUA): statul minimal, privatizare, precaritate. Astfel de schimbari nu ar fi putut avea loc dintr-o data.
4. Strategia amanarii. O alta modalitate prin care elitele pot sa impuna o decizie nepopulara este aceea de a o prezenta ca „dureroasa dar necesara”, pentru a obtine acceptul publicului in acest moment si pentru a o implementa pe viitor. Este mai usor sa accepti un sacrificiu viitor decat un sacrificiu imediat. In primul rand pentru ca efortul nu este folosit imediat. Mai apoi pentru ca masele au mereu tendinta de a crede, in mod naiv ca „maine lucrurile vor sta mai bine” si ca sacrificiul cerut poate fi ocolit. Aceasta strategie ii da publicului mai mult timp de a se obisnui cu ideea unei schimbari si de a o accepta cu resemnare, atunci cand timpul implementarii chiar vine.
5. Se adreseaza publicului ca unui copil. Majoritatea formelor de comunicare publicitara politica foloseste discursuri, argumente si caractere care sunt adesea folosite si in povestile pentru copii. Discursul este astfel construit, de parca publicul ar fi un copil sau o persoana cu dizabilitati mentale. Cu cat isi doresc mai tare sa duca in eroare publicul, cu atat mai mult folosesc un ton infantil. De ce? Pentru ca, cu cat i te adresezi mai mult unei persoane, ca si cand ar avea 12 ani sau mai putin, atunci, datorita sugestiei, aceasta persoana va avea tendinta, cu o anume probabilitate, de a reactiona, din punct de vedere critic, precum un copil.
6. Strategia de a folosi mai mult latura emotionala, decat reflectia. Pentru a ne manipula se folosesc de asepctele emotionale ale naturii umane – o tehnica clasica care cauzeaza un circuit scurtat al analizei rationale si mai departe afectand simtul critic al indivizilor. Mai mult decat atat, facand apel la latura emotionala sunt accesate fricile noastre, compulsiile, inducand anumite comportamente, specifice.
7. Strategia de a tine publicul in ignoranta si mediocritate. Cum obtin acest efect? Fac ca publicul sa fie incapabil a intelege tehnologiile si metodele de control. „Calitatea educatiei care este oferita claselor inferioare trebuie sa fie cat mai saraca si mediocra posibil, astfel incat prapastia ignorantei care se asterne intre clasele inferioare si cele superioare sa fie imposibil de atins de catre cei <>”.
8. Incurajarea publicului de a se complace in mediocritate. Promoveaza mediocritatea, stupiditatea, vulgaritatea si lipsa de educatie ca pe o moda, tocmai pentru a-i tine pe oameni in aceasta paradigma.
9. Strategia invinovatirii. „Fa-l pe individ sa creada ca el, doar el este de vina pentru lipsa sa de noroc, din cauza lipsei sale de inteligenta, a abilitatilor si eforturilor sale. Astfel, in loc ca individul sa se revolte impotriva sistemului economic, individul se simte neajutorat si incepe sa se auto-invinovateasca – ceea ce duce catre o stare depresiva, ceea ce evident, ii limiteaza capacitatea de a actiona. Iar fara actiune, nu exista REVOLUTIE!”, spune Noam Chomsky.
10. A-i cunoaste pe indivizi mai bine decat se cunosc ei insisi. Datorita dezvoltarilor stiintifice din ultimii 50 de ani, s-a produs un clivaj accelerat de cunoastere. Sistemul ajunge sa cunoasca individul uman din o multime de perspective – biologic, psihologic, fizic. Dar aceste date nu sunt accesibile si publicului larg, in consecinta sunt folosite de catre cei care detin controlul pentru a manipula. Sistemul a ajuns sa cunoasca mai bine individul mediu, decat o poate face individul insusi, ceea ce se traduce prin exercitarea unei puteri si mai mari asupra maselor. De pe Piatza

Interviu

Interviu cu liderul “Sectorului de dreapta” despre soarata romanilor din Ucraina

autor: FrontPress 28.03.2014

sectorul de dreapta-În primul rând trebuie să vă felicităm pentru curajul şi determinarea cu care aţi luptat în Maidan. Chiar şi cei care nu simpatizează cu cauza voastră trebuie să fie cinstiţi şi să recunoască că aţi dat dovadă de un curaj uimitor. E evident că fără organizarea şi lupta voastră schimbarea regimului nu ar fi avut loc pentru că nu există niciun demo-liberal care să moară pentru ideologia lui. Cum vă împăcaţi cu noua putere? Pare doar o schimbare între bandele de oligarhi. Care este rolul vostru în guvernarea de la Kiev?
Înainte de orice aş vrea să menţionez un lucru: nu doar Sectorul de Dreapta a dat jos regimul Ianukovici. Da, am împins înainte o strategie mai revoluţionară de a lupta. Da, am fost pregătiţi ca acest coflict să devină din ce în ce mai intens. Da, luptătorii noştri au fost foarte bine pregătiti, sunt cunoscuţi pentru disciplina lor, tactica lor fiind agreată de către toţi şi sunt respectaţi pentru profesionalismul lor. Dar nu doar oameni din Sectorul de Dreapta au luat parte la luptele împotriva regimului corupt, lupta a fost susţinuă de majoritatea societăţii din Ucraina. Oamenii nu au murit pentru ideologia demoliberală sau pentru UE, ei au murit pentru Ucraina, pentru independenţa lor, pentru justiţie social-economică, pentru dreptate în general. Cât despre ce credem despre guvernul actual, suntem realişti. Pe de-o parte, vedem o mulţime de tendinţe negative în guvern. Dar pe cealaltă parte încercăm să nu îl criticăm prea mult în acest moment deoarece înţelegem cât de serioasă este ameninţarea din partea Rusiei. Fiind sub această ameninţare, nu putem lupta prea mult. Astăzi, revoluţia naţională nu s-a terminat. S-au schimbat nişte oameni în guvern, dar sistemul a rămas la fel. Sectorul de Dreapta va face totul pentru ca revoluţia naţională să continue, însă folosind metode mai paşnice.
-O parte semnificativă dintre români este sensibilă la situaţia conaţionalilor noştri care trăiesc între graniţele statului ucrainean. După cum se ştie ei şi-au pierdut unele drepturi odată cu schimbarea regimului, respectiv statutul de limbă regională pe care l-a avut limba română. Aţi fost făcuţi responsabili pentru asta şi acuzaţi de şovinism şi anti-românism. Care este atitudinea voastră faţă de comunitatea românească din Ucraina? Limba română îşi va redobândi statutul de limbă regională?
Cred că românii în Ucraina sunt într-o situaţie mai bună decât ucrainenii în România. Românii au statul lor naţional. Ucrainenii nu au astfel de stat. Ucraina independentă nu a făcut nimic pentru interesele naţiunii ucrainene, nici înăuntrul Ucrainei, nici în afara ei. Asta este o mare problemă. Am spus de nenumarate ori că nu suntem şovini şi minorităţile etnice nu ar trebui să se teamă de noi. Suntem naţionalişti, de aceea respectăm celelalte naţii. Înţelegem de ce este important pentru oamenii din diferite culturi să-şi menţină identitatea şi cultura în Ucraina. Cu toate acestea, facem diferenţa între a-ţi conserva cultura pe de-o parte, dar pe de altă parte ai pretenţii teritoriale faţă de Ucraina. De exemplu, în Zakarpattia, ungurii au tot ce au nevoie pentru a-şi conserva cultura. În viaţa de zi cu zi, ungurii şi ucrainenii trăiesc în pace şi armonie acolo. Cu toate astea, acolo există şi organizaţii naţionaliste ale ungurilor care încercă să-i întoarcă pe ungurii de acolo împotriva ucrainenilor, susţinând că acolo nu este pământul ucrainenilor. Acest lucru aste inacceptabil. Aşa trebuie să fie şi cu minoritatea română. Românii trebuie să ştie limba ucraineană, să recunoască pamântul pe care trăiesc ca teritoriu al Ucrainei. Dacă fac asta, vor avea toate drepturile necesare. Oricum, dacă românii încep să spună că nu vor sa cunoască limba ucraineană, încep să-şi dobândească paşapoarte româeşti şi să promoveze ideea de “Românie Mare” (incluzând şi teritorii din Ucraina), pentru noi asta ar fi inacceptabil. Global, Sectorul de dreapta susţine consolidarea maximală a legăturilor dintre popoarele din centrul şi estul Europei. De exemplu, noi vrem ca Ucraina, Polonia, Ungaria şi România să aibă relaţii foarte strânse. Dar pentru a se întâmpla asta, pe de-o parte trebuie să uităm toate pretenţiile teritoriale, iar pe cealaltă parte trebuie să apărăm drepturile minorităţilor naţionale. Simt că ţările noaste au mare potenţial şi avem o mulţime de şanse să devenim rampa de lansare pentru renaşterea unei Europe Creştine.
-Acţiunile separatiste din Crimea sunt tot mai violente şi evidente, toată lumea concluzionează că regiunea va fi alipită la Federaţia Rusă. Cum va reacţiona Sectorul, de vreme ce armata se arată a fi neputincioasă? (Interviu realizat înainte de alipirea regiunii Crimeea la Federaţia Rusă – n.b.)
Situaţia se schimbă pe zi ce trece. Evenimentele se pot schimba într-o mulţime de sensuri. Încercăm să lucrăm cu guvernul cât de mult se poate pentru a ne apăra integritatea teritorială. Sper că unele dintre planurile noaste vor funcţiona.
-Cum reuşiţi să conciliaţi opoziţia voastră binecunoscută faţă de aderarea Ucrainei la UE şi NATO cu decizia guvernului de a integra ţara în cele două structuri?
Sectorul de Dreapta nu este un membru al guvernului curent, și nu suntem de acord cu tot ce face guvernul. În legătură cu așa-numita “îndreptare spre Europa”, este justificată până la o limită: mai mult o cooperare economica cu țările din Europa pentru a fi mai puțin dependenți economic de Rusia. Însă în ceea ce privește statutul de membru în EU sau NATO, suntem împotrivă. Noi înțelegem ca o astfel de poziție bazată pe principii nu poate fi prea populară, pentru că mulți ucraineni au iluzii în legătură cu EU, sau pur și simplu nu văd altă cale pentru a combate amenințarea Rusiei. Oricum, vom face tot ce putem, prin propagandă, pentru a schimba situația.
-Aţi declarat că în cazul în care Crimeea va adera la federaţia rusă Sectorul va declanşa atentate la adresa intereselor economice ruseşti din Ucraina. Acum secesiunea Crimeei este o realitate. Veţi trece la acţiuni radicale de sabotaj economic sau reevaluaţi situaţia?
Ca o regulă, măsuri așa de radicale nu sunt de discutat înainte de fapte. Multe vor depinde de cum se vor desfășura evenimentele.
-Nu crezi că guvernul actual se teme de radicalismul vostru şi va încerca să vă elimine odată cu consolidarea puterii sale?
(Nu a răspuns la întrebare. Între timp, noul regim a început eliminarea incomozilor radicali)
-Câteva cuvinte pentru naţionaliştii români?
Le urez naționaliștilor români toate cele bune și să își aducă aminte că e o mare diferență între naționalism și șovinism. Vreau să le urez succes în lupta lor și victorii care să ajute toată Europa. De pe LuptaNS

joi, 27 martie 2014

Ion Pribeagu

2011


Noi doi, de Ion Pribeagu ( Poezii impertinente)

Smil Papuc şi cu Menaşe,
Se iubesc de parcă-s fraţi,
Ambii-s voiajori de seamă,
Şi tot ambii-s însuraţi.
Dar cum amândoi curtează
Chiar de-aici, de peste drum,
Pe drăcoasa văduvioară,
Raşelica lui Avrum.
Într-o zi, băgând de seamă
Cum că gluma se îngroaşe,
Şmil, – mai filozof probabil –
Îi propuse lui Menaşe:
-Măi, Raşela-i tare dulce,
Când o vezi cu umeri goi,
Are atâta şarm că poate,
Să ne dea la amândoi.
Dar ca să putem să facem
Şi puţină-economie:
Tu îi cumperi o poşetă,
Eu îi iau o pălărie.
Tu îi iei pantofi, rochiţă,
Eu o masă, o plimbare,
Pentru noi, chestiunea asta,
Nu-i un lucru atât de mare!
Şi-apoi, e-o zicătoare,
Care se adevereşte:
Când e vorba de-o iubită,
“Unde-s doi puterea creşte!”.
Şi asa trecut-a anul,
Iar Raşela drăgălaşe,
Petrecea cu Smil o lună,
Şi o lună cu Menaşe.
Însă, cum ades’ se-ntâmplă,
Soarta e neîndurată,
Că deodată, Raşelica,
A rămas însărcinată.
Şi-ntr-o noapte, -tocma’n luna
Cînd ea petrecea cu Smil, -
I-a venit să nască. Gata !
Ş’a născut iac-un copil.
Ce să facă Smil, sărmanul,
Cum să se descurce acuşi?
Cum s-anunţe pe Menaşe,
Care a plecat la Huşi?
Şi îi scrie o scrisoare,
Plină de amar şi foc:
…Totd’auna, tu, Menaşe,
Ai avut mai mult noroc!
Îţi trimit această veste,
De-aicea, de la Iaşi,
Ca să ştii:Raşela noastră,
A născut doi copilaşi!

Tu eşti norocos, Menaşe,
Iară eu, nefericit,
Căci copilul tău trăieşte,
Iar al meu, bietu’, a murit!”

:)))


marți, 25 martie 2014

Scandal

Scandal politic in Austria dupa ce UE a fost comparata cu cel de al Treilea Reich

autor: FrontPress 26.03.2014

UE naziAndreas Moelzer, candidat pe listele Partidului Libertăţii din Austria (FPO) la alegerile europarlamentare din luna mai, a stârnit controverse în micul stat alpin după ce a comparat Uniunea Europeană cu cel de al Treilea Reich, condus de Adolf Hitler.
Politicianul a fost citat zilele trecute de ziarul german Sueddeutsche Zeitung spunând că “dictatura UE face ca al Treilea Reich să pară prin comparaţie o structură liberală şi informală”. “Cu siguranţă nu existau atâtea reguli, directive şi interdicţii”, a declarat Moelzer luna trecută în cadrul unei întâlniri politice din Viena.
Printre cele mai virulente reacţii împotriva politicianului FPO au venit din partea comunităţii evreieşti din Austria, prin vocea liderului acesteia, Oskar Deutsch. El a cerut ca Andreas Moelzer să nu mai candideze deoarece a refuzat să-şi retragă afirmaţiile, deşi a recunoscut totuşi că nu a dorit să minimalizeze suferinţele evreilor din timpul regimului condus de cancelarul Adolf Hitler. Sursa: FrontPress.ro

Molzer

Doamne cu palarii



Doamnele cu pălării nu sunt admise ….

Moda pariziana 1898
Moda anului 1897 impunea elegantelor doamne şi domniţe  purtarea de  coafuri sofisticate, voluminoase . Iar accesoriile capilare erau la fel de opulente: pălării imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori şi dantelă din belşug. E drept că se renunţase deja de câţiva ani la împodobirea pălăriilor cu păsări împăiate – dar creaţiile purtate de reprezentantele sexului graţios erau încă nişte adevărate grădini suspendate.Insemn al decenţei şi bunei creşteri, dar şi al eleganţei şi al prosperităţii – pălăriile erau purtate peste tot.

 Chiar şi la teatru – din păcate.. .Spun din păcate pentru că elegantele dar şi voluminoasele creaţii vestimentare limitau accesul neîngradit al onoratului public la cultură: spectatorii care aveau norocul de a nimeri în sălile de teatru pe locurile din  spatele unor doamne care purtau pălării la moda asistau la o reprezentaţie  care ar putea fi asemuită  azi cu “teatrul radiofonic”  – pentru că nu puteau să vadă sub nici o formă scena.

Ca urmare au apărut protestele. Vajnice şi hotărâte.O campanile de presă chiar, susţinută de periodicele vremii cu toate mijloacele pe care le aveau la dispoziţie. Dreptul bărbaţilor de a nu mai fi împiedicaţi să vadă  spectacolele de teatru reprezenta o cauză cu adevărat demnă de a fi susţinută:

“ Ne facem şi noi ecoul – spune un ziar – a miilor de guri care cer soluţionarea chestiunii pălăriilor gentilelor doamne la teatru. E momentul să-i dăm asaltul definitiv.

Moda pariziana 1898   Asalt ! Da ! E un asalt în regulă, căci avem de a face cu nişte redute monstre, cu nişte cupole enorme, cu nişte ridicături cu parapete. Pălăriile doamnelor au ajuns fenomenale ! Ne prindem că  măsoara o jumătate de metru  în înălţime. Şi tu, nenorocitule purtător al unei pălării moi pe care ţi-o ghemuieşti sub braţ sau în buzunar, eşti nevoit să asaltezi redute de pene şi     panglici, pentru a răzbi cu privirea pe scenă.

   Soluţia ! Cerem soluţia ! Care ar fi ?

   Pălăriile mici şi mari să fie lăsate la garderobă. Unde le pune însă nenorocitul de garderobier? Închipuiţi-vă 100 de pălării de câte o jumătate de metru cub la garderobă. Trebuie o odaie de 50 de metri cubi numai pentru pălării !

   Pălăriile să fie lăsate acasă. Ce? – ni se va striga.După ce că din stal nu ni se văd decât pălăriile, vreţi să ne luaţi singura podoabă cu care ne putem făli?

   Soluţia! Unde e soluţia!
Urmare protestelor tot mai vehemente ale domnilor,  beligerantele au trecut la măsuri extreme: doamnele s-au abţinut o vreme de la plăcerea de a mai merge la teatru. Spectacole de teatru fără public feminin? Chiar şi bărbaţii cei mai vehemenţi au admis că nu e cea mai bună soluţie.

Moda pariziana 1898Teatru National din Bucuresti adoptă o hotărâre – pe care o tipăreşte chiar pe afişele spectacolelor: “Doamnele cu pălării nu sunt admise în staluri”  (în loje sunt admise  – dar asta e o altă poveste). Aceleaşi afişe anunţau şi că “un vestiar special este pus la dispoziţia doamnelor”.

Să nu credeţi că aplicarea acestei măsuri nu a creat tensiuni, că lupta nu a continuat. Noroc că moda a evoluat şi că pălărille au început – cu timpul – să se reducă la dimensiuni acceptabile…


Sursa : “Istoria Teatrului Naţional din Bucureşti 1877-1937” – Ioan Massoff
             Imaginile cu pălării provin din revista “Moda pariziană” – (1898)
deieri-deazi.blogspot.com

luni, 24 martie 2014

Frica

Frica de NATIONALISM si ascensiunea AUTONOMIILOR

autor: FrontPress 24.03.2014

romania tricolorNaționalismul a născut națiunea modernă. Aruncat în derizoriu, naționalismul își cere acum plata vituperării sale: apariția în tot mai multe regiuni a dorinței de autonomie ca refuz al identității în interiorul unui popor și înlocuirea sa cu identitatea zonală. Această dispersie a națiunii este însă și un efect al globalizării: cu cât postmodernitatea impune uniformizarea, cu atât mai mult individul se refugiază în comunități restrânse.
Cetățenilor lumii contemporane li s-a luat dreptul de a se raporta la națiune. Peste națiune s-au ridicat, glorioase, diferite suprastructuri care, oricât de utile ar fi organizării, nu au rădăcină în psihicul uman și nu pot înlocui apartenența. De unde și sentimentul de heimatloss, al cărui efect este dorința de refugiu identitar în comunități mici. Așa se poate explica recurența referendumurilor pentru autonomie în Scoția, Catalunia, sau, mai nou, în Regiunea Veneto, plus valul autonomist din Bosnia-Herțegovina. Și cum politica mare profită de aceste mișcări de mase pentru a retrasa granițe, problema atomizării statelor e doar la început.
Ceea ce nu înțeleg avocații diverselor autonomii din diferite regiuni ale Europei sau de oriunde din lume este că nu ai cum să fii autonom într-o lume globală și că, într-un moment al istoriei în care până și statele mari au probleme cu protejarea de influențe nedorite, micile comunități sunt fără apărare în fața rechinilor economici și geopolitici. Autonomia este o iluzie, orice comunitate regională va cădea într-o dependență inerentă de o mare putere sau de un alt stat. ”Eliberarea” de statul național este doar o gogoașă ideologică prin care o zonă este tăiată de la statul-națiune pentru a fi aruncată în plasa unei alte zone de influență. Cât a durat independența autoproclamată a Crimeei de Ucraina? Circa 12 ore. Imediat a fost alipită Rusiei.
În loc să viseze la o autonomie imposibilă într-o configurație globală în care multinaționalele au cifre de afaceri mai mari decât PIB-urile multor state și în care, după cum s-a demonstrat în cazul Crimeei, interesele economice și strategice pot retrasa granițele în căutare de resurse și influență de la o zi la alta, ce șanse are o comunitate mică să fie ”autonomă”? Ne întoarcem oare, în Europa, la cetățile-state ale Evului Mediu? Nu erau și acestea vasale la rândul lor și într-o continuă luptă pentru supraviețuire și redefinire a zonei de putere și influență?
Statul-națiune este singurul capabil să țină piept globalizării excesive dacă își asumă rolul de a oferi cadrul exprimării unei identități naționale autentice. Dar cum naționalismul a devenit persona non grata, prin ce ar putea statul să își mențină valoarea? Prin salariul pe care îl oferă, prin bucata de hârtie numită pașaport, prin dreptul la liberă circulație pe care îl oferă sau nu? Peiorativizarea naționalismului este marea greșeală care ne-a adus în situația în care apartenența la un popor să nu mai însemne nimic decât o formulă administrativă exterioară la care cetățenii sunt gata să renunțe pentru o alta mai avantajoasă din punct de vedere economic. Cetățenia a devenit o monedă de schimb cu care poți obține mai mult sau mai puțin. În cazul în care găsești o monedă mai bună, o schimbi și gata. Cum ar putea atunci un stat să mai însemne altceva pentru cetățenii lui decât un fel de job pe care îl schimbi cu altul atunci când ți se oferă ocazia? În această formulă, atomizarea statelor Europei nu va putea fi oprită pentru că nimeni nu mai găsește un ideal comun care să-i unească pe cetățeni, ci numai lucrurile care-i deosebesc.
Anularea identității ca neam nu extirpă în om dorința de apartenență la ceva mai important și mai semnificativ decât propriul său eu, ci doar îi întoarce această aspirație spre împrejurimile sale de care se simte legat.Dacă nu mai este lăsat să fie național, cetățeanul devine regional sau, cumva, ”insular”: își redefinește granițele apartenenței în jurul locurilor pe care le cunoaște și al oamenilor cu care găsește că are ceva în comun, din imediata sa proximitate. În locul spiritului național, cade în spirit regional sau local. Lumea bogată a națiunii cu aspirații comune, cu creații culturale majore, cu tradiții profunde și cu o istorie unificatoare se restrânge la locul de baștină. Aceasta nu este nicidecum o evoluție, așa cum o descriu autonomiștii din toate părțile, ci o recădere în Evul Mediu, în mentalitatea micilor împărțiri feudale. Cât despre răul puterii centrale, dacă cineva își imaginează că o conducere la nivel local e scutită de abuzuri și de corupție doar pentru că nu controlează teritorii întinse se înșeală amarnic. Feudalii nu erau neapărat stăpâni peste mari întinderi geografice, dar dictatura lor nu era cu nimic mai prejos decât cea a regilor absolutiști care reușiseră să dețină puterea la centru. Așadar, feudalizarea nu este deloc o soluție spre transparența și eficiența guvernării, un alt argument fals al autonomiștilor.
Renașterea sentimentului național ca autovalorificare a propriei deveniri ca neam este singura soluție de a opri atomizarea politică și socială, precum și tendința centrifugă născută ca alergie la globalizarea în care toți suntem la fel, așadar nimeni nu mai are o identitate reală și nu mai contează. În cazul în care vom lăsa naționalismul în continuare pe lista neagră ca pe o tumoare care trebuie extirpată, atunci vom dezlănțui forțele identitare la nivel mărunt. Și în loc de suprauniuni și conglomerate strategice, vom avea de a face cu mici unități ”autonome”. Care vor juca, desigur, cum le vor cânta artizanii fisurării statului național, bucuroși că își pot supune vasalii atât de ușor. De Bogdan Diaconu

duminică, 23 martie 2014

15 ani

15 ani de la bombardamentele NATO asupra Serbiei, cu sprijinul Romaniei

autor: FrontPress 24.03.2014

00Luni, 24 martie, se împlinesc 15 ani de la raidurile aeriene ale NATO asupra Serbiei, bombardamente care au durat 78 de zile. Operaţiunile, coordonate de americani, s-au soldat cu moartea a 2.500 de civili, inclusiv a 89 de copii. Pagubele materiale suferite de Serbia au fost estimate la circa 100 de miliarde de dolari americani. Acţiunea militară a fost susţinută politic şi tactic de România, care astfel a încercat să capteze bunăvoinţa NATO în vederea acceptării ulterioare a ţării noastre în alianţa militară nord-atlantică.
Bombardamentele au fost lansate pe 24 martie 1999, fără aprobarea Consiliului de Securitate ONU, după refuzul preşedintelui iugoslav Slobodan Miloşevici de a accepta un acord de pace cu grupările teroriste musulmane albaneze din Kosovo, înarmate şi sprijinite activ de Occident şi unele state din Orientul Mijlociu.
Ca o paranteză, aceeaşti tactică o aplică SUA în prezent şi în Siria, unde regimul secular condus de preşedintele naţionalist Bashar al Assad este în plin război de uzură cu teroriştii islamişti, finanţaţi de Occident, Turcia şi unele monarhii absolutiste arabe.
Din 1999, după agresiunea NATO şi retragerea armatei sârbe, Kosovo s-a aflat sub adimistraţia Naţiunilor Unite. În anii imediat urmatori, mii de sârbi au fost răpiţi, ucişi sau forţaţi să se refugieze. Casele sârbeşti au fost incendiate sau ocupate de albanezi iar multe biserici au fost distruse de majoritatea musulmană.
Independenţa Kosovo a fost proclamată unilateral pe 17 februarie 2008 şi acestă stare de fapt a alimentat şi mai mult tensiunile separatiste din ţările europene, inclusiv în regiuni problemă de interes major pentru România, precum Transnistria sau aşa-zisul “Ţinut Secuiesc”. Până acum, statul kosovar a fost recunoscut de peste 105 de ţări din cele 193 membre ale ONU. Dintre statele membre ale Uniunii Europene, Slovacia, Spania, Grecia, Cipru şi România nu au recunoscut independeţa provinciei sârbeşti Kosovo.
În prezent Kosovo este o regiune populată în proporţie de peste 90 la sută de etnici albanezi (aproximativ 2 milioane). Sârbii kosovari, circa 120.000 de persoane, locuiesc în enclave izolate şi în câteva zone din nord (40.000), aflate la graniţa cu Serbia.
991209-D-9880W-022Ca un fapt divers, generalul Wesley Clark, comandantul suprem al trupelor aliate din Europa în timpul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, din 1999, a fost numit consilier pe probleme strategice, de securitate şi economie al lui Victor Ponta în 2012.
 Wesley Kanne Clark, s-a retras din armata americană în 2000, după o carieră de 34 de ani, începută în 1966, odată cu absolvirea Academiei West Point. A fost rănit în timpul războiului din Vietnam, apogeul carierei fiind atins în 1997, când a fost numit cmandantul suprem al forţelor NATO din Europa.
Acesta a lansat şi sintagma “victime colaterale”, referindu-se astfel cu cinism la civilii sârbii ucişi de avioanele americane.
Tot Wesley Clark a dat ordinul de a ataca aeroportul din Priştina, imediat după ce acolo au aterizat trupe ale Federaţiei Ruse. Comandantul forțelor britanice a refuzat, cu argumentrul: „N-am de gând să pornesc al treilea război mondial”. În urma incidentului, Clark a fost îndepărtat.
După retragerea din armată, generalul Clark a început o afacere profitabilă în domeniul bancar. Acum este co-preşedinte al unei organizatii de lobby în zona energiei, Growth Energy, şi face parte din consiliul de conducere al BNK Petroleum. Deasemenea a cerut recent autorităţilor din Kosovo o licenţă pentru exploatarea rezervelor de cărbune pentu una din companiile sale.
constantinescuRomânia sprijină acţiunile militare ilegale ale NATO
În luna martie a anului 1999, ca urmare a unei solicitări NATO, România închide trei aeroporturi în vestul ţării (Timişoara, Arad, Caransebeş), până la sfârşitul operaţiunilor împotriva Iugoslaviei. Deasemenea, în 18 aprilie, NATO mai solicită României deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele aliate. După două zile, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) şi Guvernul României dau curs acestei solicitări. La fel şi Parlamentul din Bucureşti autorizează în 22 aprilie avioanele NATO să utilizeze spaţiul aerian românesc.
În plus, în vara anului 1999, în data de 17 iunie, Parlamentul aprobă, cu majoritate de voturi, cererea preşedintelui Emil Constantinescu de a permite tranzitul spre Iugoslavia via România al contingentelor cehe şi poloneze din cadrul trupelor internaţionale de menţinere a păcii pentru Kosovo (KFOR). Sursa:FrontPress.ro
1201234567891011

Caloriile alimentelor


Stiţi câte calorii conţin alimentele de bază pe care le consumaţi ? Aici găsiţi lista alimentelor de bază !!



Stiti câte calorii conţin alimentele de bază pe care le consumati
Ca să vă mentineţi la o greutate normală aveti nevoie de un aport caloric care se situează în jurul valorii de 2500 kilocalorii pe zi. Ca să cunoşteti câteva principii legate de aportul caloric, trebuie să ştiţi cu aproximaţie câte kilocalorii se regăsesc în alimentele de bază. Astfel, vă veti descurca mult mai uşor, fără să vă baţi capul foarte mult cu calculatul caloriilor. Iată un tabel util care sperăm că vă este foarte folositor :
Carne la 100 de grame (o porţie de carne este echivalent cu 60-85 de grame)
Carne de găină slabă – 128 kilocalorii
Carne de găină grasă – 167 kilocalorii
Carne de vacă slabă – 118 kilocalorii
Carne de vacă grasă – 401 kilocalorii
Carne de porc slabă – 143 kilocalorii
Carne de porc grasă – 388 kilocalorii
Ficat de bovine, porc – 146 kilocalorii
Rinichi de bovine, de porc – 122 kilocalorii.
Cereale la 100 de grame (o felie de pâine are în jur de 25-30 de grame)
Pâine de grâu albă – 282 kilocalorii
Pâine de grâu intermediară – 255 kilocalorii
Pâine de grâu neagră – 245 kilocalorii
Pâine de secară – 239 kilocalorii
Pâine graham – 256 kilocalorii
Paste făinoase – 360 kilocalorii.
Legume la 100 de grame (o porţie de legume este echivalent cu 50 de grame)
Ardei roşu gras – 39 kilocalorii
Ardei gras verde – 25 kilocalorii
Cartofi noi – 80 kilocalorii
Castraveţi – 19 kilocalorii
Ceapă uscată – 51 kilocalorii
Ceapă verde – 20 kilocalorii
Dovlecel – 18 kilocalorii
Fasole verde – 33 kilocalorii
Mazăre verde boabe – 96 kilocalorii
Morcovi – 45 kilocalorii
Roşii – 25 kilocalorii
Vinete – 27 kilocalorii
Ridichi – 22 kilocalorii
Spanac – 25 kilocalorii
Usturoi – 137 kilocalorii.
Lactate la 100 de grame (o cană cu lapte are 200 grame)
Lapte de vacă integral – 67 kilocalorii
Lapte de vacă degresat – 53 kilocalorii
Iaurt gras – 55 kilocalorii
Iaurt slab – 30 kilocalorii
Brânză de vaci grasă – 156 kilocalorii
Brânză de vaci slabă – 97 kilocalorii
Brânză telemea de oaie – 270 kilocalorii
Brânză telemea de vacă – 243 kilocalorii
Caşcaval – 283 kilocalorii.
Ou de găină – 171 kilocalorii.
Peşte şi preparate la 100 de grame
Crap – 104 kilocalorii
Ştiucă – 82 kilocalorii
Stavrizi în ulei (conservă) – 207 kilocalorii.
Fructe proaspete la 100 de grame (o porţie de fructe este echivalent cu 100 grame şi înseamnă un fruct întreg sau 1 ceaşcă cu fructe mici de pădure sau 1/2 cană cu fructe crude tăiate)
Banane – 66 kilocalorii
Caise – 58 kilocalorii
Căpşuni – 43 kilocalorii
Cireşe – 82 kilocalorii
Grepfrut – 38 kilocalorii
Lămâi – 30 kilocalorii
Mandarine – 40 kilocalorii
Mere – 74 kilocalorii
Pepene galben – 23 kilocalorii
Pepene verde – 29 kilocalorii
Piersici – 56 kilocalorii
Portocale – 47 kilocalorii
Struguri – 100 kilocalorii.
Fructe uscate la 100 de grame
Caise fără sâmburi – 304 kilocalorii
Curmale fără sâmburi – 326 kilocalorii
Smochine -267 kilocalorii
Stafide – 304 kilocalorii.
Produse zaharoase la 100 de grame
Bomboane cu ciocolată – 574 kilocalorii
Ciocolată cu lapte – 603 kilocalorii
Gem de căpşuni – 304 kilocalorii
Gem de zmeură – 304 kilocalorii
Glucoză – 319 kilocalorii
Halva din floarea-soarelui – 546 kilocalorii
Miere de albine – 335 kilocalorii
Nuga – 575 kilocalorii
Sirop de fructe – 288 kilocalorii
Zahăr – 410 kilocalorii.
Grăsimi la 100 de grame
Margarină – 786 kilocalorii
Smântână 20% grăsime – 213 kilocalorii
Unt – 806 kilocalorii.
Leguminoase uscate la 100 de grame
Fasole boabe uscată – 303 kilocalorii
Mazăre boabe – 323 kilocalorii.
Oleaginoase la 100 de grame (o porţie de nuci este echivalent cu 1 lingură de nuci sau aproximativ 25-30 de grame)
Alune – 408 kilocalorii
Arahide – 584 kilocalorii
Măsline verzi – 664 kilocalorii
Măsline negre – 372 kilocalorii
Nuci – 654 kilocalorii
Seminţe de dovleac – 572 kilocalorii
Seminţe de floarea-soarelui – 420 kilocalorii.
Băuturi alcoolice la 100 de grame
Bere – 50 kilocalorii
Rom – 312 kilocalorii
Ţuică – 250 kilocalorii
Vin – 53 kilocalorii.

Posturi Asemanatoare:

cotidianul-online.ro