zelender

duminică, 31 mai 2015

Ramadi

Good afternoon, Odorica
Sunday, May 31
  • The Iraqi campaign to retake Ramadi from ISIS is a looming disaster
    Business Insider
    The Iraqi Army and its Shia militia allies are gearing up for one of the defining campaigns in... Read More 

vineri, 29 mai 2015

Vremuri tulburi



ISIS coruptie, nepotism 

Sunt dezamagita acum, cand am aflat ca nepotismul se practica la ISIS. Faptul ca este coada mare la aruncat in aer, ma face sa-mi schimb parerea pe care o aveam ca, era lipsa de  executanti si credeam ca erau luati cu arcanul.
Am vazut ca acolo o viata nu face nici cat o ceapa degeratea.
Dar daca stam stramb si gandim  drept in situatia noastra si a Romaniei vedem  ca, societatea in ansamblul ei este intr-o stare de putrefactie ireversibila.
Spun asta pentru ca in anii 1960.. se spunea ca societatea s-a degradat si oamenii sunt imorali, violenti, din cauza ca  sunt frustrari in societate si energiile sunt stavilite.
 Si pentru a se descatusa se simte nevoia unui nou razboi asa cum se spunea ca, era periodic pentru a-si putea oamenii impune prin forta armelor punctele lor de vedere.
Poate  ceva din aceasta conceptie futurista pentru acele vremuri, care erau de un calm angelic fata de ce este acum, este valabila acum.
Acum cu adevarat societatea noastra de la Vladica pana la opinca este o societate bolnava, o societate plina de violenta extrema , fara nici o justificare.
Este o rasturnare a valorilor prin care, nonvalorile conduc chiar si microsocietatea.
Dar dupa acesti 25 de ani si mai ales in ultimii 10 ani avem exemplul cel mai concret de,  perpetuarea mizeriei morale ridicata la rang de filozofie apostolica.
Noi toti nu avem nici o sansa de  echilibrare a societatii romanesti, deoarece nu avem pe cine sa ne bazam. Nimeni nu ne arata exemple concrete despre oameni morali, care sa constituie faruri pentru noi, care nu intelegem ca, toate puterea de schimbare se afla in noi. Sau este prea tarziu? Daca este prea tarziu inseamna ca, totul la nivel chiar mondial este premeditat.
Privind nu numai in Romania dar si in situatia internationala vedem cum, pe toate planurile se fac pregatiri pentru schimbari mari si radicale, poate nu lipsite de violenta .
Finantele lumii ne pregatesc o  lovitura ucigatoare, pentru toata suflarea omenirii. Vedem cum UE si America, dar mai ales Occidentul s-a imbatranit in stagnare  si automultumire, in timp ce Orientul mijlociu vioi, sunt  pregatiti pentru o ofensiva mondiala. Asta ce ne arata ? Ca mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa privim in fata crudul adevar, pentru care nu suntem pregatiti si sustinem ca, ne va ajuta NATO, pentru ca noi ne multumim sa facem dezbateri pentru probleme marunte, precum cele de alcov.
Ne dam batuti noi romanii, inainte de inceperea bataliei bazandu-ne pe UE, pe NATO, pe altii si nu pe noi.
Vad ca se pune intrebarea daca  se va ivi un atac armat de oriunde, cat va rezista Romania pana la venirea NATO, parca 72 de ore?
NATO este aici dar, carnea de tun trebuie sa fie a romanilor, ca de fiecare data.
Chiar daca nu avem noi romanii sanse de izbanda in orice, macar sa dam dovada de  demnitate ducand lupta, pana cand se va sfarsi orice impotrivire.
Am ridicat un colt al plapumei  privind in situatia din Orientul mijlociu si vazand situatia grea a populatiei de acolo, care  asteapta cu infrigurare o schimbare radicala, este ca o oala sub presiune, de o violenta maxima si care nu-si mai poate incapea in carapacea  initiala. In Ucraina nu este o situatie mai roz. Si acolo se intampla atrocitati de neimaginat poate, facute doar in vremuri medievale.
Pentru schimbarea macazului evolutiei omenirii s-au mobilizat fortele negre din Orientul mijlociu, fiind sustinuti de populatia disperata sa scape din situatia grava si fara nici o perspectiva de viitor, in care se afla.
Doar gusatilor din UE le convine situatia actuala si nu sunt pregatiti nici pentru o ofensiva a Rusiei si nici a ISIS.
Ei traiesc foarte bine cu totii, fara a face nici un efort, doar beneficiind de mulsul popoarelor aduse la stadiul de contributori, fiind indatorati la maximim precum grecii, de catre ei camatarii lumii. Si nu in ultimul rand beneficiind de bogatiile furate prin santaj,  pentru beneficii viitoare inchipuite.
Noi ce avem de facut? Sintem singuri, inconjurati de dusmani si nu putem a ne pune contra curentului navalnic al omenirii. Stam si asteptam cu demnitate ce va urma, ce va fi in viitor.
Poate se va adeveri  spusele viitorologilor, care au prevestit ca, aici pe aceste meleaguri, va fi raiul pe pamant. Dar asta dupa ce se vor termina convulsiile de toate felurile pe care trebuie sa le suportam si noi romanii, caci suntem in calea celor 4 vanturi.
Curaj gaina, ca te tai!

Pofta buna !

 
Que fresquita,,,,,,,,y rica !!!!!
Feliz fin de semana
Besitos !!!!
Un dels postres preferits a casa meua,  molt natural, amb fruita del temps!! Ingredients per a 4 persones per fer el granissat de maduixa 400gr. de maduixes 90gr. de sucre 1 cullerada de suc de llimona per la xocola...



miercuri, 27 mai 2015

Kuwait emir Muslim


    Good evening, Odorica
    Wednesday, May 27
  • Kuwait emir asks Muslim states to increase extremism fight
    AFP
    Muslim countries must increase measures to fight extremism, Kuwait's emir said Wednesday, at the start of a conference aimed at combatting the spread of jihadist organisations such as the Islamic State group. "We are required to intensify efforts with the world to combat terrorism being waged by terrorist organisations," Sheikh Sabah al-Ahmad Al-Sabah told attendees at a conference of the Organisation of Islamic Cooperation (OIC). Read More

marți, 26 mai 2015

Cuplete



Despre dame cochete în… cuplete

O seară în Bucureștiul de la sfârşitul secolului XIX – așa cum o vedea Eduard Marbeau – reporter al ziarului „Correspondent” din Paris – 1881:
Seara oraşul se însufleţeşte dinnou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canţonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuţi tinerii ofiţeri ai armatei româneşti cu piepturile împodobite cu decoraţii şi medalii, ca ale unor veterani.”
Terasa Oteteleşanu
Asemenea teatre de vară, aşa numitele grădini,  au fost  Grădina Racşa (în spatele Universităţii de azi), la Stavri,  la Casinoul Austro-Ungar ( pe locul pe care mai târziu se va construi Palatul Ministerului Afacerilor Interne) , la Orfeu, pe strada Câmpineanu , la vestitul Union – făcut celebru de marele  Caragiale sau în grădina teatrului Jigniţa din strada Negru Vodă.  Lumea bucureșteană se delecta cu acest gen de teatru stând la o masă cu o halbă de bere în faţă şi cu un pumn de alune prăjite, fiindcă ... ”era mai comod şi lăsa loc de petrecere în aer liber.” Tot pentru muzică şi petrecere se duceau bucureştenii în grădinile fabricilor de bere Luther şi Oppler. Ascultau aici muzică  consumând  „bere proaspătă, cu kremwurşti, cu șuncă , cu unt şi ridichi”. ( “Bucureştii vechiului regat” – George Costescu – 1944 ).
(citeşte şi:  “Grădinile de vară de la 1900” )

Imaginea acestor grădini care însufleţeau viaţa Bucureştiului de la începutul secolului trecut nu este însă completă dacă nu adaugăm un “ingredient”  important: cupletul. Pentru că în afară de mititei, de halba de bere şi de alunele prăjite, ceea ce dădea cu adevărat farmec unei seri petrecute la…  terasă erau cupletele vesele cântate de marii artişti ai vremii:
Ionescu în vilegiatură:
 Iată-mă în sfârşit în sânul naturii !
CÂNTECUL MIŢEI  TIRBUŞON
( cântat de d-na L. Brezeanu
 pe aria romanţei „Luna ştie...”)
Miţa ştie, dar nu spune
Multe taine de amor
Petrecute şi uitate
În tăcerea nopţilor.
   Miţa ştie că la dânsa
   Vin şi oameni însuraţi,
   Senatori, chiar foşti miniştri
   Vin ca să... Dar n’o să aflaţi.
Miţa ştie cum cei care
Bietul Stat la cale pun
Sunt ridicoli când... Cer scuze
Imposibil să vă spun.
   Miţa ştie câte drame
   În familii se petrec
   Bând şampanie cu Miţa
   Mulţi rămas-au... extra-sec!
Miţa ştie ce divorţuri
Zilnic sunt la Tribunal,
Câte căsnicii ea face
Să sfârşească în scandal.
   Miţa ştie cum minorii
   Pentru-o sută dau cinci mii
   Şi cum unii mai besmetici
   Comit chiar plastografii.
Miţa ştie chiar cucoane
Măritate şi cu rost,
Ce, ca nişte Tirbuşoane,
Prin hoteluri noapte-au fost.
   Căci sunt dame prea cochete,
   Cu jour-fix şi cu salon
   Ce spre-aşi face toalete
   Fac ca Miţa Tirbuşon.
Dar de Miţa n-aibe frică
Cei căzuţi în aşa hal,
Ea nu va spune nimica...
E... secret profesional.
   Miţa ştie, dar nu spune,
   D’aia are bani buluc,
   Toalete, cai de curse,
   Echipaj cu cauciuc.
Şi mai are Miţa blonda
Un puţ mare cu petrol;
Cine-i  însă cel cu sonda,
Miţa … nu-l va da de gol.
( Cyrano  – “Furnica
 4 septembrie 1905 )
deieri-deazi.blogspot.com

duminică, 24 mai 2015

Viitor


 
Viitorul familiilor numeroase

Ni s-a născut un nou odor,
Prilej de veneraţie,
El este-al nostru viitor!
---Click pe poză---

sâmbătă, 23 mai 2015

Interviu secret al lui Tesla de acum 100 de ani


Interviul secret al lui Tesla de acum 100 de ani! Aflaţi informaţii şocante ale marelui savant despre lumină, energie, nemurire şi înviere!



  Tesla electricitateÎn 1915, Tesla a dat un interviu, care rareori a fost publicat. Se poate spune chiar că e un “interviu secret”. Acesta este absolut incredibil, pentru că dezvăluie multe din preocupările marelui savant. O parte din acest interviu este dedicat criticii lui Tesla asupra teoriei relativității a lui Einstein, care înlătură eterul ca energie. Dar, poate că Einstein s-a înşelat; nu există niciun vid, iar totul este energie.
Pentru că interviul este foarte mare, l-am scurtat foarte mult, l-am adaptat şi am tradus doar ideile principale, pentru a nu plictisi repede. Sursa acestui interviu este articolul de pe site-ul aetherforce.com.
Reporter: Domnule Tesla, v-ați câștigat slava omului care s-a implicat în procesele cosmice. Cine sunteţi dvs, domnule Tesla?
Tesla: Este o întrebare corectă, domnule Smith, și voi încerca să vă dau un răspuns corect la ea.
Tesla e sârb, nu român!
Reporter: Unii spun că sunteţi din Croația, din zona numită Lika, unde împreună cu oamenii cresc copaci, pietre și cer înstelat.
Tesla: Aşa e, toate acestea sunt adevărate. Sunt mândru de originea mea sârbă și de patria mea Croaţia.
(Comentariu Lovendal: Cred că acest răspuns pune capăt speculaţiilor conform cărora Tesla ar fi fost român, aşa cum întâlnim în multe articole publicate pe la noi în ţară. Să nu ne mai amăgim!)
Tesla recunoaşte că cutremurele pot fi produse artificial!
Reporter: Futuriștii spun că primul secol 20 s-a născut cu Nikola Tesla. Ei celebrează câmpul magnetic inversat și laudă inducţia motorului. Tatăl curentului alternativ va face fizica și chimia să domine jumătate din lume. Industria îl va proclama ca sfântul lor suprem. În laboratorul lui Nikola Tesla, pentru prima dată un atom este rupt. Se creează o armă care cauzează vibrațiile seismice. Razele cosmice întunecate sunt descoperite.
(Comentariu Lovendal: Interesant e faptul că reporterul vorbeşte de arma care produce cutremure acum 100 de ani! Când vă spun că unele cutremure din lume sunt produse de o asemenea armă, mulţi râd şi nu cred că există aşa ceva. Iată că Tesla recunoaşte că există…)
Există suficientă electricitate pentru ca Pământul să devină al doilea Soare!
Tesla: Da, acestea sunt unele dintre descoperirile mele cele mai importante. Dar totuşi sunt un om înfrânt. Nu am realizat cel mai bun lucru pe care îl puteam.
Reporter: Care este, domnule Tesla?
Tesla: Am vrut să luminez întregul pământ. Există suficientă electricitate pentru a deveni un al doilea soare. Lumina ar apărea în jurul ecuatorului, ca un inel în jurul lui Saturn. Omenirea nu este gata pentru ceva măreţ. În Colorado Springs am străpătruns pământul cu electricitate. De asemenea, putem obţine electricitate din celelalte energii, cum ar fi energia mentală pozitivă. Ea se află în muzica lui Bach sau Mozart sau în versurile de poeți mari. În interiorul Pământului, există energie de bucurie, pace și dragoste. Am petrecut ani în căutarea modului în care această energie ar putea influența oamenii. Frumusețea și parfumul de trandafir poate fi folosit ca medicament, iar razele soarelui ca aliment.
Viața are un număr infinit de forme și datoria oamenilor de ştiinţă este aceea de a le găsi în orice formă de materie. Trei lucruri sunt esențiale în acest sens. Tot ce fac este să le caut. Știu că nu le voi găsi, dar nu voi renunța la ele.
Ce stea misterioasă descoperise Tesla?
Reporter: Ce sunt aceste lucruri?
Tesla: Prima problemă este mâncarea. Ce energie stelară sau terestră este necesară pentru a-i hrăni pe cei flămânzi de pe Pământ? Un alt lucru este acela de a distruge puterea răului și a suferinței din viața trecătoare a omului! Iar cel de-al treilea lucru este următorul: există o lumină în exces în întreg Universul? Am descoperit o stea care ar face ca toate legile astronomice și matematice să fie date peste cap. Aceasta stea se află în această galaxie. Lumina ei s-ar putea concentra într-o asemenea densitate, încât ea ar încăpea într-o sferă mai mică decât un măr şi mai grea decât sistemul nostru solar. Religiile și filozofiile ne învață că omul poate deveni Hristos, Buddha și Zoroastru. Ceea ce am încercat să dovedesc este aproape de neatins. Aşa trebuie făcut în Univers, astfel încât fiecare ființă să se nască ca Hristos, Buddha sau Zoroastru.
Știu că gravitația atrage tot ceea ce zboară şi intenția mea nu este de a face dispozitive de zbor (avioane sau rachete), ci să învăţ oamenii să-și recapete conştiinţa pe propriile lui aripi. Mai mult decât atât: am încercat să trezesc energia din aer. Acestea sunt principalele surse de energie. Ceea ce este considerat ca spațiu gol este doar o manifestare a materiei care nu este trezită. Nu există spațiu gol pe această planetă, nici în Univers. În găurile negre, despre care vorbesc astronomii, se află cele mai puternice surse de energie și de viață.
Cele 4 legi ale Universului
Reporter: Admiratorii dvs. se plâng că atacaţi relativitatea. Ciudat este afirmația dvs. că materia nu are nicio energie. Totul este îmbibat cu energie, unde este ea?
Tesla: În primul rând energia contează, apoi materia.
Reporter: Domnule Tesla, e ca atunci când aţi spus că aţi fost născut de tatăl dvs. şi nu că “v-aţi născut”.
Tesla: Exact! Ce-i cu nașterea Universului? Materia este creată din energia inițială și veșnică, care este lumina. Din strălucirea ei au apărut stelele, planetele, omul și totul pe Pământ și în Univers. Materia este o expresie a formelor infinite de lumină, pentru că energia este mai veche decât ea. Există patru legi ale Creației. Prima este aceea că există o sursă pe care mintea nu o poate concepe şi nici matematica nu o poate măsura. În această sursă se află întreg Universul. În a doua lege, întunericul, care este adevărata natură a luminii, se transformă în lumină. Cea de-a treia lege este necesitatea luminii de a deveni o materie a luminii. Cea de a patra lege este aceasta: nu există nici început și nici sfârșit; cele trei legi anterioare au întotdeauna loc, iar Creația este eternă.
Premoniţia lui Tesla
Apoi, la un moment dat, Tesla povesteşte reporterului o mică întâmplare paranormală:
Tesla: Mă aflam în Paris, atunci când am văzut moartea mamei meleÎn cer, plin de lumină și muzică, plutea creaturi minunateUna dintre creaturi semăna cu mama mea,care se uita la mine cu o dragoste infinităCum viziunea a dispărutam știut că mama meaa murit.
Omul este energie electrică!
Apoi, Tesla ne vorbeşte despre obsesia sa privind electricitatea:
Tesla: Totul este energie electrică. La început a fost lumina, o sursă nesfârşită, din care provine materia şi care se distribuie în toate formele care reprezintă Universul și Pământul, cu toate aspectele ei de viață. Negrul este adevărata față a luminii, numai că noi nu vedem acest lucru. Electricitatea are puterea de a conduce Pământul, cu orbita sa.

Reporter: Domnule Tesla, sunteţi prea obsedat față de electricitate.

Tesla: Eu sunt electricitatea. Sau, dacă doriți, eu sunt electricitatea în forma umană. Şi dvs. sunteţi electricitate, dle Smith, numai că nu vă daţi seama.
Omul poate învia!
Reporter: Aţi spus că sunt, ca orice ființă, luminăAcest lucru mă flatează, dar trebuie sămărturisesc, că nu prea înțeleg.
Tesla: De ce trebuie să înţelegeţidomnule SmithE suficient să credeţiTotul este luminăȘi nu uitați: nimeni nu moare, ci se transformă în lumină. Adică, particulele de lumină revin la starea lor inițială.
Reporter: Aceasta este învierea!
Tesla: Eu prefer să o numesc revenirea la starea ei energetică iniţialăHristos și mulţi alţiicunoșteau secretul. Eu acum caut cum să păstrez energia umană, nu pentru mine, ci pentru binele tuturor.
Reporter: Credeți că timpul poate fi abolit?
Tesla: Nu chiardeoarece prima caracteristică a energiei este aceea  ea se transformă. Energia se află în transformare perpetuăDar omul îşi păstrează conștiința după viața pământeascăÎn fiecare colț al Universului există energia viețiiuna dintre ele estenemurireaa cărei origine se află în afara omului, așteptându-l pe el.
Sursa originală a interviului din 1915 poate fi găsit AICI.
Secretele lui Lovendal

joi, 21 mai 2015

Desteptii



“Aşa trăiesc deştepţii la Bucureşti !”


Orice se poate spune despre români doar că nu sunt inventivi nu. Şi ca dovadă o să vă vorbesc astăzi despre oamenii cu ocupaţii insolite din Bucureştiul interbelic. Ocupaţii care se mai regăsesc şi azi prin unele locuri. Aşadar să începem să redescoperim aceste “meserii şi ocupaţii ciudate”, după cum le numea în articolul său din “Realitatea ilustrată” (13 februarie 1935) vechiul nostru prieten, reporterul Alex F. Mihail:
   

“SPITALUL DE URGENŢĂ"

Căruţă parcată la...
"Spitalul de urgenţă"
Prin unele străzi periferice ale Bucureştilor sunt gropi şi hopuri îngrozitoare. Sunt anumite puncte, pe unde nu-i zi de la Dumnezeu să nu se frângă o osie, să nu se rupă o roată sau să nu se întâmple alt accident de acest fel.
Am găsit, în str. Baicului, la o asemenea răspântie pustie, pe un meşteşugar rotar-fierar. Atelierul lui este intitulat “Spitalul de urgentă". Sunt obligaţi să-l cunoască toate căruţele de pâine, sifoane, oţet, cărămidarii şi căruţaşii de nisip, precum şi birjarii care se încumetă să treacă pe acolo. Unii localnici susţin că  dacă nu se pavează strada Baicului şi cele vecine, ar fi o influenţă ocultă, nefastă, a proprietarului “spitalului de urgenţă al căruţelor, din cartierul citat.
Se spune că un cismar, ajuns primar într'o staţiune climaterică, aşternea în fiecare vară câte un strat proaspăt de pietricele colţurate pe drumurile pe unde treceau vizitatorii. Gheata cea mai solidă nu rezista nici două săptămâni…”.
Nimic nou sub soare, nu-i aşa? Ştim cu toţii vulcanizările de azi aşezate în “locuri strategice”, asemeni “spitalelor de urgenţă” din România interbelică.

“ŞMECHERII  LOCALURILOR”  DE NOAPTE


Deschizător de sticle
de şampanie
Prin localurile de noapte din Bucureşti, în special la cele din centru, veţi vedea indivizi suspecţi, fără meserie, musafiri nelipsiţi de pe la mese. Din ce trăiesc şi cine sunt? Dacă sunt voinici şi sdraveni, atunci să ştiţi că sunt cei cari fac “poliţia" localului; dau afară pe câte un indezirabil sau iau la bătaie pe cel care-ar protesta că e scumpă consumaţia. Atleţii aceştia sunt anume angajaţi de patronul localului, care fără concursul lor n'ar putea să-şi facă afacerile.
Pe lângă gări, sunt localuri suspecte, pe unde se joacă cărţi sau alte jocuri de noroc. Atletul respectiv se amestecă şi el printre jucători, ca şi cum ar fi o persoană străină, intervenind de câte ori interesele patronului sunt periclitate sau şmecherii lui sunt pe cale de-a fi demascaţi.
În localurile de noapte veţi vedea uneori câte-un filfison, care face mare chef cu prietenii, cerând, sgomotos, să i se dea numai o anumită şampanie. Acesta e un agent plătit de fabrica de şampanie respectivă, care întelege să-şi facă în acest chip reclamă, pentru “marca" ce vrea să o lanseze.
Dinnou e vorba de ocupaţii perpetuate până în epoca noastră - “modernă”. Cluburile, localurile de noapte sau stabilimentele în care se joacă la ruletă, “păcănele” sau la alte asemenea “jocuri de noroc”  colcăie de astfel de specimene.

“POETUL" CARE DEDICĂ VOLUME


Cunosc un “poet" care n'a făcut în viaţa lui o poezie şi câţiva “ziarişti" cari nu-s capabili să scrie o informaţie, dar care totuşi au reputaţia de “băieţi deştepţi". (notă: e vorba de “băieţii deştepţi” şi de “ziariştii” din anul 1935 – nici o legătură cu cei de azi…). “Poetul” dedică volume marilor industriaşi, pe cari apoi îi tapează.
"Clientul de taxi"
în Bucureştiul interbelic
taxiurile  nu aveau voie
 să ajunga în centrul oraşului
decât "ocupate"
-              Va să zică, tot scrie ceva - va obiecta poate cineva.
Eram, într'o zi, în biroul proprietarului unei mari fabrici, când se prezentă “poetul" cu cinci, şase volume frumos legate şi dedicaţia tipărită pe copertă. Atât tipărise: numai coperta! Restul erau nişte volume vechi, cumpărate de pe la anticari. Răsfoind cărţile, am cunoscut imediat că sunt versuri de Carol Scrob, ofiţerul-poet, care şi-a avut succesele sale, prin anii 1880. Dealtfel, în josul unei pagini am şi găsit tipărit numele lui Carol Scrob, cum obişnuesc editorii. “Poetul", în graba lui, neglijase acest amănunt, uitând să scoată afară foile care îl dădeau de gol.
Am citat mai sus pe “ziariştii" care nu ştiu să scrie o informaţie. Aceştia sunt
indivizii care trăiesc, cum se spune, în “marginea presei". Semnează articolele scrise de alţii, bieţi proletari intelectuali, unii foarte talentaţi, dar care n'au simţul practic al vieţii. “Ziaristul" dibăceşte portiţele lui, dosnice, pe unde poate pătrunde pe la diferite gazete. Apoi are o mare îndemânare de-a scoate subvenţii de pe la autorităţile oficiale, de pe la diferite alte instituţii. Din când în când, graţie reputaţiei ce şi-a format, mai scoate câte o revistă (scrisă bineînţeles în întregime de alţii), sau mai dă câte o dibace lovitură cu câte un şantaj. “Aşa trăiesc deştepţii", la Bucureşti! “.

DOMNUL CARE LICITEAZĂ


Tipul acesta şi-a strâns un mic capital iniţial, cine ştie prin ce mijloace, şi citeşte toate rubricile din ziare, unde se anunţă licitaţii. Se prezintă la aceste licitaţii, depune garanţia necesară,  apoi liciteză. De multe ori o licitaţie e un fel de aranjament fictiv între câţiva complici, aranjament de pe urma căruia, iese păgubit statul sau comuna. Dar domnul care “licitează" vine, pe neaşteptate, să strice toate socotelile. Atunci i se dă o “filodormă" şi e convins să se retragă de la licitaţie şi astfel omul nostru iese cu câştig de la toate deşi niciodată nu ia parte la dânsele.
Muncitorul
pe picioroange
Uite că am găsit şi o ocupaţie fără echivalent în zilele noastre. Sau poate mă înşel? Poate că e vorba de bunicii “băieţilor deştepţi” din lumea licitaţiilor moderne – care găsesc mereu mijloace mai mult sau mai puţin igenioase – dar întotdeauna legale, nu-i aşa? – de trucare a licitaţiilor publice...
 O să mă opresc astăzi aici. Nu o să vă mai spun despre cel care ţine loc în tren”, despre “cel care aduce taxiurile în staţie” sau despre “falsul epileptic care îmbrăcat în frac şi joben, gesticulează disperat pe trotuar arătând firma unei prăvălii”. Poate voi face asta într’un articol viitor.



Sursa: articolul “Meserii şi ocupaţii ciudate” – semnat Alex F. Mihail – “Realitatea ilustrată” numărul din 13 februarie 1935 - citit în Biblioteca Digitală a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com

luni, 18 mai 2015

Muzee....

Muzee, muzee

Cum socot, cu grijă, eu -
Pe gândirea mea stăpân –
Ne lipseşte un Muzeu
---Click pe poză---

marți, 12 mai 2015

Bragagiul



O meserie dispărută – bragagiul


Meserii disparute
Un bragagiu...
Un furnicar de negustori mărunţi îşi purtau mărfurile în coşuri purtate pe umeri pe străzile târgurilor româneşti de la începutul secolului XX. Dintre ei, cei mai căutaţi şi mai “cu dever” erau bragagii şi limonagii.
Bragagii erau în marea majoritate negustori turci sau bulgari, având încropite - prin dughene risipite pe la periferia oraşelor - adevărate “laboratoare de cofetărie”  în care preparau bragă, halva, halviţă sau nuga.
Erau o prezenţă nelipsită prin preajma şcolilor, având cu ei nelipsitele coşuri cu zaharicale şi, bineînţeles, doniţa cu bragă  răcita cu un bulgăre de gheaţă. Aceşti comecianţi ambulanţi erau bucuria copiilor care , cu un “gologan de cinci parale” puteau cumpăra de la ei o cană de bragă sau “un rahat şi o jumătate de bragă”, după cum aveau poftă. Dar...


“ Rând pe rând dispar figurile caracteristice ale Bucureştilor de altă dată. Apariţia bragagiului constituia — cu ani în urmă — deliciul copiilor. Amintirile de şcolar nu pot şterge imaginaţia sârbului sau albanezului cu tichia de dimie albă pe vârful capului, stând ca o stană în picioare, lângă doniţa nichelată, plină cu bragă şi coşul ochiu de zaharicale. În recreaţii se făcea tot aliş-veriş-ul.

Care mamă nu dăruia odraslei cinci sau zece bani, în fiecare dimineaţă? La ora prânzului negustorul se întorcea acasă uşurat de marfă, dar cu buzunarul doldora de bani mărunţi şi lucitori.

Meserii disparute
În timp ce se prepară
 braga...
Vremurile au luat acum altă faţă. Copiii nu mai sunt aceiaşi de acum două decenii, îşi economisesc banii pentru bicicletă sau aeroplan, iar în plină arşiţă preferă băuturii din mei fermentat, limonada cu gust înţepător de acid, pe care o beau pe nerăsuflate, cu ochii strălucitori de plăcere.

Într’un colţ depărtat de suburbie, în plină vecinătate a cazărmilor am întâlnit unul din puţinii bragagii cari mai există pe la noi. Stătea pe un scăunaş, spre marginea trotuarului şi privea fix înainte, cufundat în gânduri. I-am cumpărat un ciubuc de zahăr roz, dăltuit parcă la suprafaţă, cu drotul.


-        Merge treaba?
-        Deloc. De dimineaţă până acum am vândut două „brăgi”. Nu cumpără nimeni. Azi e Duminecă şi nu ştiu dacă am să mă întorc diseară cu un pol acasă.
-        Mâncarea şi dormitul de unde ies atunci?
-        Mi le dă jupânul. Mai încearcă şi el vechea meserie.
-        E departe bragageria stăpânului d-tale ?
-        O palmă de loc — peste drum de fabrica Lessel.

Am pornit înainte, tot înainte,  pe Calea Plevnei în sus, pe un drum drept nesfârşit de lung. Impresii de autohtonism mai stăruiau încă pe ici-colo. Un camion vopsit în verde se odihnea lângă un gard. Aproape, în curtea unui regiment, o goarnă începu să sune umplând aerul cu un şir de note prelungi, melancolice.
Am dat în sfârşit de mica prăvălioară tupilată spre pământ. Stăpânul vazând că vechiul comerţ nu merge a înjghebat un mic birt "cu preţuri accesibile” chiar celui mai nevoiaş om. Acolo, cu treispreze lei ţi se servesc două farfurii încărcate cu mâncare şi pâine din belşug.

Meserii disparute
Un mic fabricant de rahat
-        Lazăre, dă-mi o furcă... strigă răguşit clientul şi furculiţa de cositor sboară prin aer, prinsă cu agilitate de acrobat.

Prin rafturi zăreşti bomboane şi seminţe. Braga o ţine sub tejghea, într’o damigeană de câteva chilograme.

-        Copiii de prin împrejurimi nu beau bragă?
-        Le e ruşine... vorbi cu o umbră de mustrare în priviri.

Familia sârbului Lazăr a venit în ţara noastră acum cincizeci de ani, cu întreaga pojijie.


-        Ce bine-i mergea bătrânului !... vorbi negustorul. A cumpărat loc de casă, a clădit şi avea şi bani strânşi. În fiecare săptămână se făcea foc jos în subsol, la cazan.

Meserii disparute
O tratatie cu rahat...
 în curtea fabricii
Şi m’a condus într’un fel de pivniţă, arătându-mi instalaţia, explicându-mi în acelaşi timp cum se prepară braga: Într’un cazan de alamă de câteva sute de chilograme, - prevăzut jos cu un cuptor, se pune apă. Când aceasta se înfierbântă, se toarnă înăuntru făină albă şi mei măcinat. O zi întreagă trebue să fiarbă, mestecându-se aproape încontinuu cu un „raz” de alamă. După ce s’a răcit se scot douăzeci-treizeci de lopeţi şi se pun într’o copaie adăogându-li-se apă, puţină bragă şi drojdie de bere — în timpul verii — ca fermentaţia să se facă cât de curând.
Când suprafaţa acestui amestec se umple cu băşici, se strecoară printr’un capac, cu ochiuri mari şi o sită deasă de alamă. La sfârşit negustorul are grijă să-i adaoge şi o mică cantitate de zahăr.
Condiţiile nehigienice în care e întreţinută această băutură, după fierbere, a fost principalul motiv care a îndepărtat poporul micilor clienţi. Fel de fel de zvonuri – parte neîntemeiate - mergeau din gură în gură:

-        La bragageria din colţ a căzut astă noapte un şoarece în butoiul cu bragă...

Meserii disparute
Fabricarea halvalei
Băutura de culoarea borşului a produs atunci scârbă şi numai la amintirea ei ţi se întipărea pe chip o grimasă de desgust. Nu va trece mult şi acest produs va fi amintit doar de dicţionarele care nu vor putea omite pitoreştile tipuri ale vânzătorilor, chipuri atât de clare ale copilăriei noastre.

Persistă insă în vremurile noastre negoţul ambulant al alviţei şi rahatului. Prin funduri de mahala, rezistând încă progresului mechanic, mai găseşti ici colo, înjghebări primitive pentru fabricarea celor două produse. În strada Dr. Obedenaru No. 23, am descoperit unul din aceste fosile.
Stăpânul tocmai se aşezase la lucru. Prepara rahat. Într’o râşniţă ciudată începu să macine scrobeală, în timp ce în cazan glucoza amestecată cu zahăr fierbea cu înverşunare. Dădu jos vasul, al cărui conţinut răcit fu amestecat cu făina albă a scrobelii. Turnat în nişte saltare ale unui vechi dulap, după un scurt timp, pasta gelatinoasă presărată cu un strat de amidon, fu tăiată şi aşezată în cutii pentru vânzare. Toată operaţia de mai sus bătrânul o făcu domol, tacticos, cu gândurile aiurea, parcă.

-        Nu mai merg treburile... bolborosi el. Ne concurează fabricile, care produc mult şi ieftin. Lucram înainte susan, alviţă, bomboane. Astăzi am rămas numai la rahat. Ni-l cumpără puii de olteni şi negustoraşii de pe la margine.


* * *

Meserii disparute
O fabrică de halva
din Bucureştiul interbelic
Nu departe de locuinţa bătrânului se înalţă, ca o sfidare, un furnal de fabrică.
Acolo un şirag de numeroase maşini lucrează susanul pentru prepararea halvalei.Poţi urmări diferitele faze prin care trec seminţele: muierea, curăţirea de coaje, punerea în saramură, spălarea, prăjirea şi măcinarea lui. Bobul mare la început devine mai apoi mic şi fin ca orezul. Zdrobit în nişte pietre, aidoma celor de moară tahânul curge în valuri incete.
Pentru prepararea halvalei, tahânul se amestecă într’un cazan, cu ajutorul unei lopeţi. Lucrul acesta trebuie să se facă manual, deoarece fibrele nu permit o intervenţie mecanică. Vedem dar că dezvoltarea industriei a încheiat o epocă, nimicind parfumul de orientalism. Era şi timpul. Rămâne acum ca anume organe gospodăreşti, conştiente de sănătatea indivizilor şi estetica străzilor să exileze definitiv ultimile rămăşiţe ale comerţului ambulant."


Sursa: articolul “Tipuri şi meserii cari dispar” – semnat Margareta Nicolau – publicat în “Realitatea ilustrată” numărul din 21 aprilie 1932 – din colecţia Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca
deieri-deazi.blogspot.com