zelender

marți, 30 iunie 2015

Sacrificiu

 
Mama cat întors de 5 ori la clădire în flăcări pentru ei 5 pisoi ...: | Awwwwww! :, (
Afișează textul original

Pofta buna !

 
Un desert superb si racoritor: Parfait de cafea cu tuille de ciocolata.
Ritualul cestii de cafea dimineata nu e ceva constant la mine, cu toate ca, in mod ciudat, imi place aroma cafelei proaspat facute si ador deserturile care contin acest..

luni, 29 iunie 2015

ISIS


Teroriștii Isil Takfiri au decapitat cel puțin o duzină de membri ai grupurilor militante rivale din Siria sub acuzația de luptă împotriva lor.
Afișează textul original
ISIL extremists execute 12 rival militants from al-Nusra f

Forte terifiante


Nu "nice to meet" Aceste 15 cele mai terifiante Forțelor Speciale în lume
Afișează textul original

duminică, 28 iunie 2015

!!!

VIDEO: Televizorul îngrijire Salveaza Vieti, testat ... pe soselele din Argentina http://bit.ly/1RIBV8P
Afișează textul original

Pofta buna !

 
Salade César
La Salade César (en anglais, Caesar Salad) est une salade servie principalement dans les restaurants américains, créée à Tijuana au Mexique, souvent préparée à côté de la table.  C’est un plat très populaire aux États-Unis , que l'on trouve dans de nombreux...
Tradu

vineri, 26 iunie 2015

Bazargic

Politică şi parfum oriental la Bazargic

     
Vizita pe care o vom face azi in Bazargic nu este prima “plimbare” pe care o facem prin locurile pline de farmec şi cu parfum oriental ale României Mari din perioada interbelică. Cu ajutorul reporterilor interbelici am vizitat împreună Turtucaia – oraşul pictorilor , am aflat câteva dintre poveştile insulei dispărute – Ada Kaleh sau am aflat despre femeile cu crucea tatuată în frunte din Cadrilaterul românesc.

Vedere din Bazargic
Bazargicul românesc de altădată –Tolbuhin în perioada 1940 -1989 şiDobrič astăzi – este situat la 37 de kilometri de frontiera de azi a României. În perioada interbelică Bazargicul a fostcapitala fostului judeţ Caliacra. Localitatea este una cu o istorie zbuciumată: În secolele al IV-lea - al şi al III-lea î.e.n teritoriul de azi al oraşului a fost locuit de traci. În secolul al VII-lea în această zonă încep să se stabilească bulgarii – dar aceştia sunt alungaţi de invaziile pecenegilor din secolul al XI-lea. Oraşul a fost reînfiinţat în secolul al XVI-lea de către Hacioğlu Pazarcik, cel care i-a dat şi numele. În 1878 oraşul devine parte a Bulgariei şi primeşte pentru prima dată numele de Dobrič. Parte a Cadrilaterului, Bazargicul a aparţinut României între anii 1913 şi 1940 – an în care a redevenit bulgar.

Să pornim acum la drum înspre Bazargicul încă românesc în anul 1939, însoţiţi de V. Gheţea, fost reporter al revistei “Realitatea ilustrată”:



De la Medgidia la Bazargic


 Fără să vreau, iată-mă la drum. Ştiu atât că a trebuit să schimb trenul Bucureşti - Constanţa la Medgidia. Şi amintesc de această gară, deoarece adevărata excursie în ţinuturile cu climă orientală aici începe. Destul de obositor, după 5 ore de drum, să schimbi trenul – şi asta la 5 dimineaţa.

Medgidia. Nu interesează oraşul ci gara. Foarte rece. Nimic atractiv. Câţiva turci hamali, un peron descoperit şi un câmp deschis, în faţă. Trenul soseşte cu întârziere. Noroc că nu are prea multă lume de luat. Câţiva negustori, 5-6 soldaţi şi două tinere fete, destul de obosite dar vesele.

Dernir, un vănzător de seminţe 
din Bazargic
Pentru omorârea timpului, căci trenul nu mai venea, am cumpărat de la bufet seminţe. Deocamdată am crezut că n’am ce face, dar mai târziu am aflat că a mânca seminţe pe stradă, la spectacole şi la restaurant e la modă. La Bazargic toată lumea mănâncă seminţe.

Trenul mult aşteptat a sosit. Nu prea impozant, dar nou vopsit în culoarea verde. Ca un şarpe se târa pe şinele paralele, tăind în două câmpia Dobrogei. Deziluzia veni repede. Trenul mergea foarte încet şi căldura începuse. În fine, la ora 10:30 coborâm în gara Bazargic ...



Bazargic – Bazargic


Moscheea din Bazargic
în anul 1939
 Tinerele mele însoţitoare m’au asigurat doar atât: “în Bazargic se petrece bine“. Deci, cu această impresie am coborât în gară şi cu primul birjar am intrat în oraş. În Bazargic nu există tramvai sau taxi. De multe ori, nefiind trăsuri, te mulţumeşti să o iei apostoleşte. De la gară, un boulevard destul de lung şi prost întreţinut te conduce în centru. Natural. Te aştepţi la un “centru” puţin stilat, un centru care să facă faţă lucrurilor. Deloc. O moschee veche şi cocoşată străpunge cerul albastru cu turnul ei. În plin centru e o baie comunală cu amestec de mănăstire. Mulţumit de faptul că bazargicenii au dat loc de frunte curăţeniei, mai trec cu vederea; dar baia aceasta datează de vreo 600 de ani şi tot primitivă e. N’are duş, n’are cazane, doar câteva pietre încălzite pe care te culci şi câţiva inşi care aruncă cu apă pe tine. Baia a fost construită de turci...

Centrul Bazargicului se mărgineşte la o întretăiere de mai multe străzi, fără nici o importanţă. Şi totuşi Bazargicul e un oraş frumos. Frumos nu prin luxul şi noua arhitectură adoptată, ci prin farmecul oriental, încă nepierdut.Viaţa de veselie şi amor se reduce la vizitarea câtorva restaurante, care în timpul verii îţi servesc băutură caldă. La Bazargic fiind lipsă de apă, e normal să nu fie nici gheaţă.



O seară în Bazargic


Moscheea din Bazargic 
desen de  H. de Bearn
 O lume cosmopolită îmbogăţeşte populaţia acestui oraş. Turci, bulgari, tătari, ruşi, armeni, prea puţini evrei şi peste 50% români. Totuşi, spre seară, strada îţi pare o babilonie. Nu înţelegi nimic. Însoţit de câţiva reprezentanţi ai condeiului din localitate, am început să fac cunoştinţă cu oraşul Bazargic. Prima dată e prea puţin atrăgător, stil oriental, dar mai târziu îţi devine simpatico. Iar seara – pe la ora 8 – am început să-i simt farmecul. În Bazargic, pe strada principală ce duce la grădină, te poţi aştepta să întâlneşti pe stradă de la cuconiţa cea mai cochetă şi mai stilată, până la bătrânul turc ce-şi duce oile şi purceluşii la apă (…).

Viaţa acestui oraş, care-i o învâlmăşeală de orientalism şi de occidentalism, îţi prilejuieşte momente de distracţiune. Cele 2-3 localuri din centru cu lumea cea mai selectă îţi oferă o bere rece şi un şpriţ cumsecade mai ales, seara când începe să cânteorchestra rusească, iar Lola, simpatica diseusă, apare pe scenă. Restaurantul “Central” e singurul refugiu, unde Iordache, simpaticul chelner, ştie ce să servească. Dar oraşul – la periferie – avea aspectul că plânge. Vaietul acela turcesc, casele de pământ joase, viaţa dezordonată, dădea impresia că e în veşnic doliu. Bazargicul plânge. Bazargicul – la “Central” – râde.” (V. Gheţea – articolul “Bazargic, oraş oriental” – publicat în Realitatea ilustrată” din 15 august 1939).



La o cafea cu Colea Ciumetti


La o cafea cu Colea Ciumetti
Îl vom părăsi acum pe reporterul V. Gheţea şi vom merge să bem o filigeană de cafea şi să facem puţină politică împreună cu mai vechiul nostru prietenIon Tic – reporter al “Ilustraţiunii române” şi cu Cola Ciumetti - un “perseverant luptător al cauzei naţionale”:
  
 La Bazargic, la cafeneaua care-mi oferea o filigeană cu cafea amestecată cu năut prăjit, fac cunostinţă cu Cola Ciumetti, “preşedintele legionarilor", adică al coloniştilor macedoneni.Cola Ciumetti, avocat în Bazargic, este desigur cel mai reprezentativ dintre macedonenii stabiliţi la noi şi în acelaşi timp cel mai vajnic şi mai perseverant luptător al “cauzei naţionale". A venit în ţară acum nouă ani, transplantând din meleagurile macedonene focul sacru al românismului, cu acea dragoste, cu acel cult care-l face cu drept cuvânt fruntaş între fruntaşi.

Ce a făcut Cola Ciumetti în Macedonia, a rămas desigur în istoria sbuciumată şi luminoasă a fraţilor noştri, de atâtea ori înfrăţiţi cu moartea. Ce face acum, în România, este cu atât mai demn de admirat cu cât acest mare român luptă zi de zi pentru fraţii lui macedoneni, împotriva tuturor greutăţilor, mizeriilor, ameninţărilor care, bine înteles, nici nu-l descurajează, nici nu-l sperie. Editează o gazetă a coloniştilor şi prezidează societatea lor cu sediul în Bazargic. Stă de pază la toate încercările multiple, felurite şi îndrăzneţe ale iridentei bulgare, care pare a avea în acest Bazargic un centru important. Cola Ciumetti ne vorbeşte cu însufleţire de româneasca operă a colonizării, de sprijinul necondiţionat pe care ar trebui să-l dea toate partidele, deproblemele mari macedonene “care au mai rămas încă deschise":

- Îndeosebi - adaogă Cola Ciumetti - avem o chestiune a loturilor, pe care bulgarii le cumpără de la emigranţii turci. Înţelegeţi interesul nostru de a reda acest pământ românesc românilor.Bulgarii, ajutaţi de băncile lor iridentiste, încearcă să acapareze acest pământ. Ar trebui ca guvernul, prin orice mijloace, să oprească această criminală înstrăinare, cu atât mai mult cu cât are la îndemână dreptul de preempţiune.
- Credeţi că ar mai putea veni mulţi macedoneni ?
- 1500 de familii macedonene aşteaptă cu înfrigurare ceasul în care să poată păşi în Cadrilater. Ele au însă nevoie de pământ şi noi n'avem încă convenţii pentru schimbul de colonişti, cum au grecii, turcii şi bulgarii, ale căror guverne lichidează şi partea materială a problemei.

Fruntaşul macedonean ne vorbeşte apoi de scopurile societăţii “legionarilor" pe care o prezidează şi de diferitele aspecte ale Cadrilaterului românizat.

- Problema colonizărilor se integrează de minune în marea şi indisolubila operă a celor care au înfăptuit unitatea noastră naţională. De aceea ea depăşeşte cadrul preocupării izolate a diferitelor partide politice. Acesta este motivul pentru care cerem tuturor cârmuitorilor să privească problema dintr'un singur unghi: acela al intereselor curat româneşti. Şi nu ne putem plânge că partidele politice, toate la un loc, privesc altfel problema.” (Ion Tic– articolul “La marginea cadrilaterului” – Ilustraţiunea română” din 29 august 1934).



Puţină istorie


Colonistă din Cadrilater
tatuată cu o cruce
 în frunte
Voi încheia cu un scurt istoric al acţiunii de colonizare a Cadrilaterului cu colonişti româno-macedoneni din perioada interbelică:

 Deşi primele mişcări pentru colonizare s'au pornit din regiunile Veria, Meglenia şi Vodena ale Macedoniei greceşti, primii colonişti n'au venit de aici, ci tocmai din Albania, din comuna Pleasa. Încă din August şi-au făcut apariţia, venind cu trenul, un număr de vreo 70 de familii, care au fost îndreptate spre jud. Durostor, alegându-şi ca loc de aşezare punctual Susurluc, aşezat în plină câmpie, lângă nişte fântâni cu apă. Acolo se ridică acuma frumosul sat Frăsari, una din cele mai importante aşezări de colonişti din jud. Durostor. Cam în acelaşi timp, alte familii de colonişti se aşezau în comuna Cocina. Aceşti colonişti se aflau în ţară încă de prin anii 1912-1914. Luptători de frunte, ei fugiseră în Ţară la apropierea armatelor greceşti de ţinuturile Megleniei, ştiind că dacă nu vor face astfel vor fi executaţi. Astfel a păţi Vani Kima din Liumniţa, spânzurat în mijlocul comunei în anul 1912.

Mai mult ca oricare alţii, dânşii aveau drept la ocrotirea Statului român, căci fuseseră cei mai aprigi luptători dincolo. Veniţi în ţară, mai toţi făcuseră ca voluntari campania din 1913 din Bulgaria, apoi aceea din 1916-1918. Unii dintre ai lor au căzut chiar pe câmpul de luptă. Mulţi poartă decoraţia Virtutea Milliară cu spade. Aceşti bărbaţi viteji duceau o viaţă grea în Bucureşti ca salahori sau mici negustori. Ei au fost îndreptaţi spre Cadrilater, unde şi-au regăsit rostul lor vechi de plugari neîntrecuţi.” (C. Noe - articolul “Colonizarea Cadrilaterului” – publicat de revista Sociologie românească” din aprilie-iunie 1938).

deieri-deazi.blogspot.com

joi, 25 iunie 2015

Reavointa


Viata este o lupta permanenta printre daramaturi, in Orientul Mijlociu.

 Noi avem in  tara niste daramaturi morale de sus pana jos. Si fac mai multa paguba decat luptele de pe frontul din Orientul Mijlociu. Dar putem lupta fara arme dar, nu vrem. Suntem masochisti. Asa ne place noua sa fim calariti si cravasati, de toate scurgerile murdare ale neamului nostru. Este placerea noastra ascunsa de ochii lumii, dar care ne da confortul moral necesar. Asa ne trebuie. Sa fim bicisnicii nevolnicilor fara sa cracnim si sa mai pupam si mana. Imi pare rau ca nu pot spune anumite zicale spuse de luptatorii de acolo,  dar asa merita acesti  nemernici criminali care isi bat joc de un intreg popor, anchilozat in neputinta si nevointa.
Dar se fura ca in codru si institutiile statului nu misca nici un deget doar, ca sa-si ia leafa nemeritata.
Nu ne costa prea mult aceste lichele? Nu trebuie sa-i dam cu forta din carca noastra daca, nu vor altfel, pe astfel de calai cu bucurii marunte?
Cu astfel de tradatori de tara suntem noi pregatiti in cazul unui atac din est, fiind in prima linie sa tinem piept pana la primirea ajutorului american ? Parca era vorba doar de 72 de ore! S-a scurtat sau s-a lungit termernul. Sa nu ne culcam pe urechea aceia bleaga ca, sare repede  NATO, Americanii ne vor impinge sa  fim deschizatori de front, ca de fiecare data in istoria noastra, romanii vor fi primii sacrificati.
Stim ce s-a intamplat la dechiderea frontului la prima batalie devastatoare pentru romani, cea de la Cotul Donului. Noi romanii am fost pusi in fata in frunte cu tiganii si puscariasii iar nemtii au incheiat coloana. De aceea am avut cele mai numeroase pierderi de bravii soldati romani.
Noi suntem preocupati cu tinte marunte, cu pupat curul imputit al tiganilor, cu apararea  unor genuri feminine sau incerte, cu duelul putere-opozitie de la tv. pentru distractia celor prostiti fara nici o miza.
Sa stam stramb si sa gandim drept. Ce soarta ne asteapta ? Cea meritata? Poate ca da.

Ziua drapelului


Maine este ziua drapelului nostru.(al meu a disparut cand am fost internata). Sunt sigura ca, acum cu aceasta ocazie voi vedea manifestandu-se si  Noua Dreapta si alti NATIONALISTI din tara. Nu am mai auzit de dansii de la  contrademonstratia impotriva  gay-lor.
 Eu ultima oara cand am vrut sa vorbesc cu reprezentantul ND de la Ploiesti, acesta a raspuns flegmatic si plictisit si in cateva secunde mi-a inchis telefonul. De atunci nu mai stiu nimic caci, de la acest lider planetar este imposibil de a intelege ceva, interzis prin neimplicare.
Sunt curioasa daca acum s-au mobilizat politic si nationalistii Romaniei, acum cand vechile partide corupte pana la putrefactie, sunt  luate pe faras si se pune problema ca romanii s-au saturat de mutrele lor imbacsite si este momentul propice pentru a iesi la rampa partidele noi, nationaliste. Dar numai cu autosuficienta reflectata de  liderul de la Ploiesti, nu se poate merge inainte. Imi place sa cred ca,  cei mai de sus din ND, nu impartasesc aceeasi atitudine, de neinplicati, de obositi, care dorm in opinci. Vrerea sortii a facut ca sa fiu contactata  de sute de ori zilnic de catre miscari si partide nationaliste  care duc o viata efervescenta pana la epuizare(a mea nu a lor) si vad ca, aici la suprafata nu se vede nimic. Dar apele linistite si adanci se spune ca sunt mai periculoase. Eu vreau sa fie periculoase pentru aceste camarile  ajunse a cincea roata la caruta si sa fie pregatiti pentru a prelua in adevaratul inteles, controlul vietii politice din Romania.
Maine sunt sigura ca vom vedea nationalistii tarii cu drapelele in maini si ma gandesc la drapelul nostru, cand vad si pe campurile de lupta mai ales din Orientul mijlociu, cum fiecare luptator isi duce drapelul chiar si in ranita.
SA AVEM SI NOI CULTUL IUBIRII DE TARA SI IUBIRII FATA DE SIMBOLUL TARII DRAPELUL ROMANIEI. IN TOATE LUPTELE SI RAZBOAIELE DUSE DE ROMANI SI LUPTATORII ROMANI, L-AU DUS APARANDU-L PANA LA SACRIFICIUL SUPREM.
Sa speram la un nou inceput in politica romaneasca, fara gunoaiele care sunt acum pe faras si macar evidentiindu-se in mod placut partidele nationaliste.
Fara lupta nu se schimba nimic, nu pica para malaiata in gura lui Natafleata.
Sunt la curent cu toate motivatiile pentru a tine lupta nationalista,pana la capat, adica la finalul dorit si mult asteptat.
Viitorul tarilor este nationalismul pentru ca sandramaua UE este la un pas de a fi luata pe faras.In primele momente ale unei rafuieli din partea Rusiei, se vor preda neconditionat. Toti fac pipi pe sanctiunile lor cacacioase, de rasul curcilor.
In incheiere va aduc aminte ca in perioada stalinista la scoala, eram invatati sa ne iubim tara noastra frumoasa si bogata, sa purtam cu madrie drapelul. Acum tara a fost saracita de tradatorii din tara si din afara ei.
Vor plati aceasta crima impotruia poporului roman?

POFTA BUNA !

 
CALAMARES REBOZADOS I CBF@ Al estilo de Cocina basica y Fresca http://www.facebook.com/CocinaBasicaYFresca INGREDIENTES:  1 o 2  calamares   1 huevo batido  Harina para rebozar  Aceite y sal Lechuga PR...

miercuri, 24 iunie 2015

Ce ne pasa noua ?

 
România și Polonia pot deveni ținte potențiale în cazul în care pe teritoriul acestor țări vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă american, a amenințat secretarul adjunct al Consiliului rus de Securitate, Evgheni Lukianov
România și Polonia pot deveni ținte potențiale în cazul în care pe teritoriul acestor țări vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă american, a amenințat secretarul adjunct al Consiliului r

ISIS

 
Isil șef financiar ucis în Mosul Irak
Afișează textul original