zelender

duminică, 30 august 2015

Primul joc


Primul joc oficial de fotbal din România…

… a fost găzduit la Arad, la data de 16 august 1899, pe un teren aflat în spatele Uzinei de vagoane. A fost primul meci de fotbal cu public și arbitrii disputat pe un teren regulamentar pe durata a două reprize, a câte 45 de minute. Se întâmpla la 9 ani după ce doctorul stomatolog Iuliu Weiner, întors din Anglia după ce și-a terminat studiile, a adus în țară o minge de fotbal și o hârtie cu regulile fotbalului.
fotbal in romania
După 10 ani, în octombrie 1909 s-a înființat prima competiție fotbalistică internă, Cupa ASAR (Asociațiunea Societăților Atletice din România), care a cuprins 3 cluburi: Colentina București, Olimpia București (care a câștigat titlul) și United Ploiești. Apoi a luat naștere Divizia A, ceea ce astăzi numim Liga 1 Bergenbier.

...


vineri, 28 august 2015

UKIP

către mine
UKIP LOGO
Dear Odorica --

Net migration into the UK this year is at an all time high of 330,000. Public concern on immigration is now at record levels, with Britain's referendum on EU membership on the horizon.
borderlessbritain900.png

UKIP will be campaigning nationwide in the coming weeks and months to point out how, locked inside the EU, we are Borderless Britain. That only by leaving the EU can we have a sensible, Australian-style points system to control immigration.

This is the critical issue. We must do all we can to secure a 'No' vote and get our country back. An independent, self-governing nation, free to put the British people first.

We need your help to do this. With net immigration running at an all time high, we need the resources to tell the British people what is going on and why we would be far better off outside the European Union.

The British people have had enough of mass, uncontrolled immigration. With your contribution UKIP can hold the government to account for their appalling record and do everything we can to get the UK out of the EU.
Ps. Stay tuned next week for the announcement of the Say No to EU referendum tour and how you can get your tickets.

Thank you,
UKIP
http://www.ukip.org/
UKIP · Lexdrum House, King Charles Business Park, Newton Abbot, Devon TQ12 6UT, United Kingdom

Femeile din viata domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. E cel care a avut indiscutabil, alături de colaboratorul lui cel mai apropiat - Mihail Kogălniceanu, un rol hotărâtor în modernizarea țărilor române. A fost cel care a inițiat și a impus aplicarea unor reforme importante care au fixat un cadru modern pentru dezvotarea țării: secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, reforma justiției, reforma învățământului. A fost un domn luminat: în timpul domniei lui au fost înființate primele universități românești (în Iași la 1860 și la București în 1864) și tot în timpul domniei lui Cuza învățământul primar a devenit obligatoriu.

Am enumerat doar o mică parte dintre realizările unuia dintre cei mai iubiți domnitori români pământeni. Un domnitor iubit de popor, în jurul căruia s-au țesut numeroare legende, un domnitor care a rămas în memoria colectivă ca fiind o personalitate cu o domnie exemplară. Nu a fost totuși chiar așa... cel puțin în ceea ce privește relațiile lui amoroase. Voi încerca în cele ce urmează să vă spun câte ceva despre femeile care au contribuit la mărirea dar și la decăderea lui Alexandru Ioan Cuza.

Ca să intrăm în temă (și ca să vă trezesc curiozitatea) voi transcrie pentru început un fragment dintr-un articol intitulat „Îndoita alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza” semnat de prof. dr. C. Severeanu– un martor al evenimentelor - publicat în „Revista generală ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929:

"Cuza de la început s’a arătat un mare berbant. Venise’n lagăr (notă: tabăra armatei române) doamna Crețulescu, căreia i se mai zicea și Madame Chipiu, pentru că purta chipiu de colonel. Se mai spunea că generalul Florescu, care era și ministru de război, i-a trimes vorbă să nu mai poarte chipiu, că face rușine armatei și ea i-a răspuns „că e altul mai mare ca el, căruia îi face plăcere să o vadă cu chipiu de colonel”. Se mai vorbea printre noi de o femeie frumoasă, care se furlandisea pe acolo și despre care se zicea că a trimis-o guvernul austriac ca spioană pe lângă Cuza, ca să afle secretele armatei, fiind informat că Cuza era un mare amator de a „cunoaște” femei nostime. Nu știu dacă nemțoaica a putut afla ceva; destul este că peste puține zile s’a făcut nevăzută. Se zicea prin lagăr că Florescu i-a făcut vânt. Cu Crețuleasca nu se jena Cuza și făcea calvacade pe câmp."



Doamna Elena Cuza
Nu trebuie să uităm că domnitorul era în acea perioadă căsătorit cu Elena Rosetti. Soția domnitorului – cunoscută și ca Elena Doamna – era o femeie timidă, retrasă, lipsită de încredere în forțele sale. Avea o fire total deosebită de cea a energicului și... nestatornicului ei soț. Ruptura dintre cei doi soți a fost datorată în parte și faptului că Elena Cuza nu putea să îi ofere moștenitori domnitorului. În pofida tuturor infidelităților Elena Cuza i-a fost alături domnitorului până la moarte, chiar și în perioada dureroasă a exilului. Mai mult decât atât, deși nu a avut copii, Elena Doamna a înfiat și crescut ca o mamă adevărată pe cei doi fii – Alexandru Ioan și Dimitrie - avuți de Cuza cu amanta lui „oficială” , Elena Maria Catargiu-Obrenovici.




Cocuța Vogoride
Dar să nu anticipăm. Prima mare dragoste extraconjugală a lui A.I. Cuza se pare că a fost cea pentru Cocuța Vogoride, soția caimacamului antiunionist Nicolae Vogoride. Acesteia îi datorează Cuza ascesiunea rapidă în ierarhia militară – în doar câteva luni ale anului 1857 viitorul domnitor a fost avansat de la gradul de sublocotenent la cel de colonel. Tot Cocuța Vogoride e cea care a transmis unioniștilor scrisori ale soțului ei Nicolae Vogoride, scrisori care dovedeau falsificarea alegerilor din 1857. Acestea au fost folosite de partizanii unirii petru denunțarea ilegalităților în fața reprezetanților puterilor occidentale și au dus în cele din urmă la anularea scrutinului. Se organizează în anul următor divanele ad-hoc și, în final, Alexandru Ioan Cuza este ales în ianuarie 1859 domn al ambelor principate române.


Cocuța Vogoride
Așadar, Cuza ajunsese domnitor al Principatelor române, era căsătorit cu Elena Rosetti și avea o amantă oficială, pe Maria Obrenovici, în apartamentele căreia își petrecea nopțile. Dar tabloul nu e încă unul complet:

<< Liebrecht era unul din confidenții lui Cuza. Între altele, avea misiunea de a găsi femei pentru distracțiile lui Cuza. Era un timp când le cam isprăvise, dar un dibaci agent de poliție i-a spus că a mai descoperit una. Liebrecht s'a dus la Cuza și i-a spus : “Am mai găsit una, Măria Ta".

- “S'o aduci măi parșivule... tu-te în mamă". Seara a și fost adusă la palat la Cotroceni.

Peste o zi Cuza lucra cu primul-ministru Nicolae Krețulescu, s'a anunțat Domnului că a sosit boierul V., tatăl fetei; “Să intre !” spune Cuza. V. era surd și la tot ce i-a vorbit Cuza el răspundea ce-l durea pe el: cerea o slujbă. Cuza s'a adresat ministrului spunându-i să-i dea o slujbuliță mai mică că nu a fost mulțumit de calitățile fetei (acestea mi le-a povestit Nicolae Krețulescu, când vorbeam odată despre defectele lui Cuza).

Tot Krețulescu mi-a spus că odată, pe când lucra cu Cuza, într’o afacere serioasă, Cuza i-a spus: “Ascultă doctore, mai lasă dracului aceste afaceri, căci m’am plictisit și spune-mi dacă nu ai vreo doctorie căci mi-au scăzut puterile”. Un alt caz: destrăbălarea de la palat era prea de oaie, așa încât oamenii politici intraseră în mare grije și au voit să mai încerce și prin intervenția Mitropolitului Nifon, și l-au trimis la Cuza să-i spuie că lucrurile nu merg bine în Țară și că rumoarea publică îi este contra, din cauza relelor ce se petrec. La toate câte i-a spus Mitropolitul, Cuza i-a răspuns: “Ascultă părinte, toate sunt bune, dar mai bine ar fi să faci ceva rugăciuni, căci m-au lăsat puterile”. De obicei Cuza se servea de expresiuni cu totul altele, care se pot spune dar nu se pot scrie.>> (“Amintiri de la detronarea lui Cuza” - prof. dr. C. Severeanu - „Revista generală ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929).

Maria Obrenovici
Să revenim acum la Elena Maria Catargiu-Obrenovici (n.1835 in Iasi - d. 1876 in Dresda) cea care a fost amanta si mama copiilor lui Alexandru Ioan Cuza. Frumoasa prințesă din casa domnitoare a Serbiei Maria Obrenovici a rămas în istorie nu atât prin faptul că a fost mama Regelui Milan al Serbiei ci mai ales datorită relației sale amoroase cu A.I.Cuza.

Una din cele mai frumoase și controversate femei ale Iașului acelor timpuri, Maria Obrenovici, după două căsătorii eșuate (din ce cauze oare ?...), devine iubita domnitorului român – căruia îi face dealtfel 2 copii. Alexandru Ioan Cuza îi amenajează Mariei Obrenovici o casă în apropierea palatului – nu foarte mare, dar deosebit de cochetă și de luxos amenajată.

Relația dintre Maria Obrenovici și A.I.Cuza a durat până la detronarea acestuia. Ca o picanterie a istoriei: în noaptea detronării, când organizatorii loviturii de palat au intrat în dormitorul domnitorului, acesta era în pat nu cu soția lui, Elena Cuza, ci cu… Maria Obrenovici. Dar iată povestea abdicării:



Dimitrie Cuza
fiul lui A.I.Cuza și al
Mariei Obrenovici
<< Conspirația s'a făcut cu atâta îndemânare, încât a fost o surprindere. Se svonise ceva: se spune că Nae Orășanu, om de încredere la palat, spusese lui Cuza că se pregătea ceva rău. Cuza a chemat pe G. Lecca, comandantul vânătorilor din gardă și i-a spus să întărească garda Palatului; el nu știa că Lecca era tocmai omul de încredere al conspiratorilor. Lecca a asigurat pe Cuza că toate măsurile sunt luate, că a întărit posturile de pază și tot batalionul este concentrate în jurul Palatului. Adevărul așa era, dar măsura era luată tocmai ca să asigure fapta conspiratorilor. Colonelul Haralambie care era câștigat de complotanți, a dat ordin ca toate tunurile Regimentului de artilerie ce comanda să aibă roatele înfășurate în funii de fân ca să nu facă sgomot noaptea și să fie așezate în jurul Palatului. Colonelul Solomon nu intrase în complot și fiindca era de temut, a fost arestat.




Alexandru Ioan
fiu al lui A.I.Cuza
și al Mariei Obrenovici
Cuza, crezându-se în siguranță, își continua viața neregulată, și-a chemat metresa (Maria) și s'a culcat liniștit. Când conspiranții au pătruns în Palat, au găsit în pat și pe metresa lui. Ofițerii, căci toți câți au intrat în Palat erau ofițeri, au prezentat actul de abdicare și pentru a merge mai repede, unul din ei, mi se pare Căpitanul Pilat, pe atunci locotenent, a întors spatele pe care s'a pus hârtia și Cuza a subscris-o.

Se mai spunea cum că Cuza ar fi zis că și dorința lui era abdice în favorul unui Domn străin. El a făcut ca țiganul când i-a luat vântul căciula și a spus că nu îi părea rău că tot avea să o dea de pomană. Pe când se îmbrăca Cuza, se îmbrăca și Maria Obrenovici. Pe Cuza l-au urcat într-o trăsură având alături doi 
ofițeri, iar caii îi conducea un unchi al lui C. Nacu (ceaprazar). Trăsura s'a oprit aproape de biserica Sf. Gheorghe, casa din colț, unde se afla magazinul de cufere și rogojini, etajul de sus, unde locuia C. Ciocârlan, prefectul de Ilfov. Amanta lui Cuza, la brațul unui ofițer, a fost condusă la locuința ei. >> (“Amintiri de la detronarea lui Cuza” - prof. dr. C. Severeanu - „Revista generală ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929).



Alexandru Ioan Cuza
o imagine mai puțin cunoscută
Ce nu știa Cuza – și se pare că nu a aflat niciodată - era că amanta lui, Maria Obrenovici trecuse și ea de partea “monstruoasei coaliții” care organizase lovitura de palat. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, cu amanta și cu cei doi fii nelegitimi - au părăsit Bucureștiul și au plecat spre Brașov.
A urmat exilul, Cuza locuind în majoritatea timpului la Paris, la Viena sau la Wiesbaden. Exil lung și dureros în care i-a fost alături până la moarte,dintre toate femeile care au trecut prin viața lui, doar fidela lui soție, Elena Doamna.


deieri-deazi.blogspot.com

joi, 27 august 2015

Pofta buna !

 
Dulce și de sezon, acest congelate iaurt Berry Desert este perfect pentru o mulțime. Http://kraft.us/1IET7XQ

Pentru mai multe deserturi congelate:http://kraft.us/1g5CNIH
Afișează textul original

miercuri, 26 august 2015

????

Declaratie oficiala a statului de așteptare de Islam - 100 HAMAS ARMY depui un jurământ și să se alăture de stat a Islamului (IS) 

Realitate, cu atât mai umilit și urât Mai mult Pula care sprijină și înregistrare. Allahu Akbar 

BAQIYAH .. WA TATAMADDAD .. BIIDZNILAH
Afişaţi mai puţine  ·  Afișează textul original

Mie NUUUU!!!

Mie NUUUU !!! Ciorna


V-ar placea sa traiti in  Statul Islamic ???
Nu am vrut sa urmaresc tot videoclipul, am zis sa spicuiesc doar, dar l-am mai reluat odata ca sa inteleg totul perfect. Si am fost ingrozita de ce ar urma sa pateasca omenirea daca ar reusi sa izbandeasca ce si-au propus. Succesul lor militar  se datoreaza dezamagii intregii omeniri fata de  Iluminatii care ne-au impus reguli numai de ei stiute si ne-au transformat in niste executanti la fel precum oile, care se arunca in prapastie.
Dar care este secretul tuturor  izbanzilor militare?
Cruzimea fara seaman.
Pe mine ma mira pentru ca ei cand au plecat la cucerirea lumii, au apelat la totala cruzime de care poate fi in stare omenirea, cu toate ca liderii lor cum v-am mai spus au doctoratul in  stiintele umaniste de la Universitatea din Bagdad. Nu stiu pe ce consideratii m-au remarcat pe mine pentru ca cele 2 calculatoare ale mele mi-au fost furate de  ruda cu 3 sferturi a Politiei Ploiesti si un jaf pe care mi l-a lasat, nu mergea decat  cateva minute in cel mai fericit caz, dupa ce il porneam. Asa ca am fost nevoita sa cumpar alt calculator in rate. Dar printre picaturi am inteles ca IranPresstv a fost prima care m-a contactat si apoi toate celelelte Miscari si Partide din Orientul Mijlociu.
Dupa cum ati citit printr-o postare anterioara eu am fost mirata, nu mi-a venit sa cred si atunci in martie, nu am inteles  mai nimic. Dar in aprilie am stiut precis ca, stiu totul despre mine.
Am facut apel la Politia Ploiesti sa fie patrioti sa renunte de a mai indemna tiganii, rezervistii Ispas Vasile si Negoita Traian et,.companii sa ma fure sa ma denigreze si ce este mai grav faptul ca au apelat la, senioarele din familiile lor, dovedind lipsa de respect fata de ele.
Nu se intelege ca functionarii Statului Islamic nu sunt niste dobitoci cum ii credem noi si apreciaza la justa valoare pe tradatorii de tara.
Felul manierat in care vorbesc, increderea care ti-o acorda, starneste hazul Politiei Ploiesti.
In  convorbiri private dar, nu de frica cuiva, se dau ordine pe linia frontului in timpul luptelor de mutare a operatiunilor arata ca, sunt porniti sa faca totul in direct si la foc continuu.
Sunt drone care spioneraza  combatantii in timpul luptelor si nu este nimeni prins pe picior gresit pentru ca, nimeni nu sparge seminte acolo ca la noi, in  plina democratie impusa de altii.
Si violul de care este acuzat liderul nr.1 este o facatura, este o strategie de dezinformare pusa la cale pentru a arata ca este in forma fizica.
Imi pare rau ca Ploiestiul nostru a iesit in relief prin incompetenta si increderea absoluta si sustinuta prin actiuni avocatesti de catre Politia PLOIESTI SI PRIMARIA PLOIESTI, fata de tigani ca Micu Vasile, vivandiere batrane si rezervisti tradatori de tara..
Nici in felul cum este condusa tara sau mai bine zis necondusa,  dovedeste ca  nu ne doare nici in cot de ce este in jurul nostru,. Eu am abandonat  mesajele primite de la Sectorul de Dreapta si Dombas tocmai pentru a nu nedreptati pe nimeni, dar de acolo ne paste cel mai de aproape necazul. Dar noi traim ca in tara oligofrenilor si ne preocupa  orice delicvent ministerian, orice vampa  care a distrus tara cu fofoloanca ei labartata si acum ne da lectii si cu toate scursorile care  intorc Romania inapoi cu 300 de ani. Sa ne traiasca toti imbecilii alesi de noi si noi sa ne ducem crucea pentru ca, iar ca de fiecare data intram in lupta fara a fi pregatiti nici din punct de vedere financiar dar, mai ales moral. Fericiti cei slabi la minte, a lor va fi imparatia cerurilor. Amin!
PS Niciodata nu apuc sa scriu ce imi propun, dar acest articol alambicat, cred ca a fost pe intelesul dvs.

luni, 24 august 2015

Prietena

Contactați Tomaree 💫 
În acest membru (rade) 

Acum ne 🙋❤ sunt Mikottimo împreună 


Tensiunea de RumiRumi este extrem de mare. (Râde)
Afișează textul original

duminică, 23 august 2015

Caractere

“ Boala  de  care  suferă  societatea
 românească  e lipsa de caractere”

Nicolae Iorga



Ce-i trebuie României ca să progreseze cu adevărat? De ce România – o ţară atât de bogată din punct de vedere al resurselor de care dispune – a fost întotdeauna şi este şi azi este una dintre cele mai sărace ţări ale Europei ? Nu de azi şi nici de ieri – ci de atâtea secole, din vremurile în care s-a născut tristul vers al unei doine:  “Săracă ţară bogată !” Sunt întrebări la care au încercat să răspundă bunicii noştri şi pentru care căutăm încă răspunsuri noi, cei de azi. Am găsit câteva explicaţii într-un articol publicat de “Realitatea ilustrată” din 9 decembrie 1936 şi într-un desen semnat A. Murnu şi publicat de revista “Furnica” acum exact un secol, în numărul din 3 februarie 1915 (desen “adus la zi” şi la fel de actual în anul 2015). O bună parte dintre răspunsurile de atunci sunt valabile şi astăzi. Aşadar, să vedem ce-i trebuie României ?...



 “ Lupte politice nu, în niciun caz !

Ceea ce ne îmbâcseşte viaţa, ne acoperă magica trecere a anotimpurilor, fosforescenta defilare a orelor şi spectacolele infinite ale soarelui peste munţi, şesuri şi oraşe sunt amărâtele de patimi politice de care suntem cuprinşi, târâţi fără voia noastră. Nu ştim dacă o scuturare energica a fiinţei lăuntrice, din dorinţa de a scăpa de vermina meschină, care a năpădit sufletele noastre, ar mai fi în stare să ne redea curând prospeţimea vederii şi simţirilor pierdute…

Luptele politice cari s'au întins ca o pecingine pe întreg cuprinsul ţării noastre se dovedesc mai curând lupte între persoane, interesând vanităţile persoanelor, ambiţiile persoanelor, poftele de răzbunare ale persoanelor politice. Luate cu de-amănuntul persoanele politice cele mai serioase nu pot avea păreri fundamentale prea deosebite cu privire la destinele ţării  noastre şi cu toate acestea n'a mai rămas cetăţean, în biata noastră Românie, care să nu viseze întruniri politice şi care să mai poată avea vreun sentiment - de tată, de prieten sau de fiu - neîntinat de zoaiele patimilor politice.
 
De ce nu mergea înainte
 "căruţa României" în anul 1915 ?


Nu te mai întreabă nimeni ce carte ai învăţat, ce muncă îndeplineşti şi dacă te pricepi la această muncă, dacă îţi creşti bine copiii şi îţi ocroteşti părinţii sau prietenii în nevoie ci:

- Ia spune, neică, e adevărat ce se aude, că te-ai înscris în partidul lui Nea Isprăvitu?
- Nu, dragă, sunt calomnii de-ale adversarilor! Sunt tot membru devotat al partidului lui Conu Pipă-Lungă!...

Asemenea discuţii le auzi în tramvai, pe stradă, în tren, în camerele de aşteptare ale ministerelor, pretutindeni.

Nici măcar lupte sociale nu ne trebuie, în România de azi. S'a înţeles în sfârşit că nu pot fi oameni cinstiţi funcţionarii publici - care având de ţinut o familie grea - primesc numai cinci mii de lei pe lună; s'a văzut că lucrătorilor salariaţi cu o lefuşoară de mizerie nu li se pot cere opt ore de lucru şi nici un lucru de calitate şi astfel în chip fatal, fără sbuciume şi vărsări de sânge, poate că se va face pe'ncetul o echilibrare mai dreaptă a forţelor sociale.

Dar ceea ce ne trebuie neaparat şi numaidecât, e o nouă gospodărire a ţării. Acolo unde au fost în joc interese personale, s'au realizat în ultimii ani miracole de construcţie. Avem fabrici care pot produce în cantităţi impresionante ţesături tot atât de fine ca cele din Anglia, parfumuri tot atât de savuroase ca cele din Franţa, mătăsuri de delicateţea celor japoneze. În oraşele mari ale ţării şi mai cu seamă în Capitală s'au clădit palate şi block-housuri de mărimea şi fastul celor de la New-York sau Paris. Acest avânt şi această prosperitate lipsesc însă din toate domeniile sau aproape toate domeniile publice.

Starea drumurilor noastre e ¡alnică şi toate măsurile luate de autorităţi în ultimii ani au dus a realizări cari nu sunt mai mari decât picătura de apă faţă de Ocean. Se călătoreşte bine numai cu trenul şi cu avionul care n'au nevoie de drumuri comune. Cu automobilul, cu bicicleta, cu trăsura sau cu un car cu boi se poate călători numai cu riscul vieţii şi nu trebuie să ne mire faptul că societăţile de asigurare din străinătate primesc asigurări de călătorie cu automobilul în toate ţările Europei cu excluderea României.

De ce nu merge înainte
 "căruţa României" în anul 2015 ?

Altă faţă a gospodăririi publice ne-o arată sărăcia alimentaţiei cu peşte, care pentru valoarea alimentară şi ieftinătate, ar trebui să fie hrana de bază a populaţiei româneşti. Sute şi sute de kilometri pătraţi de lacuri, Dunărea şi Marea stau în părăginire sau sunt supuse unei exploatări rudimentare. Se ştie oare că încă mai importăm peşte din Rusia?...lndustria pescăriei în România ar putea deveni exportatoare, dacă am introduce un nou spirit gospodăresc.

Ne plângem de scumpetea pământului agricol, dar n'am făcut nimic pentru a utiliza tot acest pământ agricol de care dispunem. Fluviile, râurile şi pârâiaşele curg în neştire, în meandre care fac sterile zeci de mii de hectare. Numeroase băltoace producătoare de stuf şi tântari malarici înconjoară oraşele şi târgurile. De-a lungul Dunarii teritorii imense sunt inundate periodic, sustragând culturii întregi moşii cu pământ din cel mai rodnic.

O mai bună organizare a muncii naţionale ar da însă României în cel mai scurt timp, o prosperitate reală, hărăzită ei de Dumnezeu.

E o ruşine să se mai publice statistici de şomeuri, muncitori şi intelectuali, când mii de kilometri de drumuri aşteaptă să fie refăcute, mii de kilometri de râuri cer să fie canalizate, sute de mii de metri pătraţi de bălţi adastă să fie secate, când toată Dunărea cere un dig de apărare şi când bogatele ape stătătoare şi curgătoare o cultură de peşte bine chivernisită, de care au atâta nevoe mai cu seamă copiii, soldaţii şi ţăranii subalimentaţi. 




Sursa: articolul “Ce-i trebuie României” – semnat “A.” – publicat în revista “Realitatea ilustrată din 9 decembrie 1936 – citit din colecţiaBibliotecii Digitale a Bucureştilor