zelender

duminică, 2 iulie 2017

La 2 iulie 1504 a murit Stefan Cel Mare

Cum arăta cu adevărat Ştefan cel Mare
Pe la 1881, cercetând monumentele istorice din nordul Moldovei, Preasfinţitul Melchisedec a dat peste Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. Pe una din filele acestei celebre cărţi de cult a descoperit o miniatură de o rară frumuseţe care înfăţişa pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era redat Ştefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, cu pioşenie, darul său de inimă: Tetraevangheliarul.
pictura Ștefan cel Mare -Tetraevangheliarul- Mănăstirea Humor
Cuprins de emoţie, la 13 noiembrie 1881, Preasfinţitul Melchisedec îşi exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este "adevăratul şi autenticul portret al marelui Ştefan". Informaţia apare consemnată în "Analele Academiei Române", Mem. Sect. Ist, seria a II-a, tom IV, 1881-1882, p. 19.
 
Ștefan cel Mare - Epaminonda Bucevschi
În anul 1883, la comanda episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului, pictorul Epaminonda Bucevschi a executat la Viena portretul lui Ștefan cel Mare, în mărime naturală, inspirându-se din miniatura Tetraevanghelului de la Humor. Această lucrare a fost expediată în februarie 1884 la Episcopia din Roman, iar în prezent este expusă la Muzeul de Istorie al municipiului Roman.
 

Ştiaţi că… La data de 02 Iulie 1504 a încetat din viaţă domnitorul Ştefan cel Mare? A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. Astfel în acea perioadă, Moldova a dus multe lupte pentru independenţă împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei precum şi Regatul Ungariei. În vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii răsăriteni până la Nistru.
Ţara era apărată de cetăţile de la Soroca, Tighina şi Cetatea Albă pe Nistru, cetatea Chilia la Dunăre, cetăţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe Siret Cetatea Nouă a Romanului. În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o dezvoltare fără precedent, domnitorul s-a impus în luptele cu vecinii mult mai puternici.
Ştiaţi că… Mănăstirea Voroneţ a fost construită în mai puţin de 4 luni? În scrierile bisericii consemnează că lucrările au început în data de 26 mai 1488 şi s-au finalizat în data de 14 septembrie acelaşi an. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare şi are hramul Sfantului Gheorghe.
Ştiaţi că… Steagul liturgic al lui Ștefan cel Mare a fost creat de călugări, timp de patru luni, între 1 ianuarie și 11 aprilie 1500. Sau, în alți termeni, în cel de-al 43-lea an de domnie a voievodului; Vestigiul are brodată imaginea Sfântului Gheorghe, cu foițe de argint aurit, pe un fundal din mătase roșie; Steagul a fost ținut pentru mai mulți ani de către călugării de pe Muntele Athos, care, în încercarea de a-l restaura, au turnat peste el clei de tâmplărie. În acest fel, au reușit doar să-l deterioreze; Datorită unor posibile reacții nedorite ale particulelor de argint de pe broderie în contact cu aerul, steagul liturgic al lui Ștefan cel Mare va fi adus într-o cutie securizată în care a fost introdus, în prealabil, un gaz inert; Valoarea steagului liturgic al domnitorului Ștefan cel Mare a fost estimată la 7,5 milioane de euro;  Acest steag reprezintă una dintre foarte puținele piese de broderie bizantină târzie din secolele XIV-XV, care mai există, în prezent, la nivel mondial;
 Pe una dintre fațetele steagului este inscripționată o rugăciune personală concepută chiar de către Ștefan cel Mare. Iată textul complet al rugăciunii: „O răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare Gheorghe, întru necazuri și năpaste iute mijlocitorule și fierbinte ajutătorule, celor întristați bucurie nespusă, primește de la noi această rugăciune, a smeritului tău rob, a Domnului Ioan Ștefan voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovenești, păzește-l pe el nevătămat în veacul acesta și în cel ce vas ă fie, prin rugăciunile noastre ale închinătorilor tăi, ca să te slăvim în veci, amin. Și s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui 43.";
Femeile din viaţa voievodului Ștefan cel Mare
Potrivit istoricilor Andrei și Valentina Eșanu, Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare, la urcarea în scaun (12 aprilie 1457), cînd avea 20-25 de ani, încă nu era căsătorit. Prima femeie care apare în viaţa tînărului domn a fost o oarecare Maruşca, numele căreia este fixat în Pomelnicul mănăstirii Bistriţa, fără a i se indica titlul de doamnă sau cneaghină, care se atribuia pe atunci soţiilor sau fiicelor domnilor ţării şi ale boierilor mari. Cine a fost această Maruşcă şi ce rol a jucat ea în viaţa marelui voievod, nu se știe.
Unii cred că Maruşca figurează doar într-un episod întîmplător al vieţii tânărului voievod, alţii consideră că tînăra i-a lăsat lui Ştefan, fără a ajunge să-i fie doamnă prin cununie şi căsătorie, un urmaş – pe Alexandru, primul fiu al voievodului, pe care marele domn l-a iubit foarte mult, considerîndu-l a fi cel mai destoinic succesor al său.
Prima sa soţie şi doamnă a Ţării Moldovei a fost Eudochia de Kiev. Aceasta era sora cneazului sau ţarului Simion Olelcovici de Kiev din Marele Ducat al Lituaniei. A devenit Doamna lui Ştefan, voievodul Moldovei, la 5 iulie 1463, în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale ţării şi ale Curţii Domneşti. Au avut împreună trei copii, însă doi au decedat de tineri. Fiica lor Elena a fost căsătorită cu țareviciul Ivan Ivanovici al Moscovei a avut o viață grea și un sfîrșit tragic. Eudochia a murit doar după patru ani de căsătorie.
 
Evdochia de Kiev
Următoarea soție a lui Ștefan a fost Maria de Mangop (fost oraș din Crimeea), sora principelui Alexandru, conducătorul Mangopului. Ea se trăgea din neamul împăraţilor bizantini, dinastiile Paleologilor şi Comnenilor. Căsătoria lor avusese loc la 14 septembrie 1472, avînd împreună doi fii gemeni, Ilie şi Bogdan. Ambii au murit la vîrstă fragedă.
 
Maria de Mangop
În timpul unei campanii de proporţii în Ţara Românească, Ştefan a reuşit nu numai să-l detroneze pe Radu cel Frumos şi să-i golească vistieria ţării, ci şi să le ia în captivitate pe Despina, soţia acestuia, şi pe Maria-Voichiţa, fiica voievodului muntean, pe care le-a adus cu sine la curtea din Suceava. Față de aceasta din urmă domnitorul a nutrit sentimente profunde. După ce Maria de Mangop, la vreo 5 ani de căsătorie a murit, Ştefan se recăsători, contrar tradiţiei creştine ortodoxe, cu tînăra domniţă Maria-Voichiţa, doar după o jumătate de an de la stingerea din viaţă a celei de-a doua soţii. Ștefan avea pe atunci vreo 36-37 de ani. Aceasta se dovedi a fi cea din urmă şi cea mai îndelungată căsătorie a voievodului Ţării Moldovei, căci Maria-Voichiţa, fiind cu mult mai tînără, a trecut la cele veşnice peste 7 ani după moartea soţului ei. Maria-Voichiţa i-a dăruit lui Ştefan trei copii, dintre care primul, Bogdan-Vlad, s-a născut la un an după căsătorie, în 1479, dîndu-i-se numele în amintirea celor doi bunici (Bogdan al II-lea al Moldovei şi Vlad Dracul al Ţării Româneşti). E fiul care va moşteni la 1504 scaunul domnesc al lui Ştefan cel Mare. Ceva mai tîrziu au venit pe lume două domnițe, Ana şi Maria, despre care se cunoaşte puţin.
 
Maria Voichiţa
Istoria a mai consemnat, se pare, încă o aventură amoroasă a lui Ştefan cel Mare, cu soţia unui boier din Hîrlău, Maria, poreclită Rareşoaia, după numele soţului ei. Din această se născu viitorul domn al Ţării Moldovei Petru Rareş, fiu nelegitim al lui Ştefan cel Mare.
„Marele voievod a trăit profunde sentimente de dragoste pentru toate cele trei soţii, pentru acea enigmatică Maruşca din frageda-i tinereţe, precum şi pentru Maria Rareşoaia, astfel încît am putea spune că în această privinţă voievodul a avut o viaţă împlinită. Pe de altă parte, destinul i-a hărăzit mari dureri şi tristeţi, cînd au murit, de foarte tinere, Eudochia de Kiev şi Maria de Mangop, dar şi cei mai mulţi dintre copiii săi. În ultimii ani de viaţă, Ştefan a suferit mult din cauza că prima sa fiică, Elena, căsătorită cu Ivan cel Tînăr, fiul marelui cneaz al Moscovei, zăcea împreună cu fiul ei Dimitrie, nepotul lui Ştefan cel Mare, în închisoare în urma unor intrigi de palat”, mai notează istoricii.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu